ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1856/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 1 septembrie 2006 reclamanta I.A. cheamă în judecată pe pârâtele SC Modern SA Constanța prin lichidator judiciar SC B.F.S. SRL și SC O. SA Constanța solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența în patrimoniul pârâtei SC M. SA a dreptului de proprietate asupra următoarelor imobile situate în Constanța: magazinul 6 situat în str. Mircea cel Bătrân (construcție și teren), magazinul 7 situat în str. Mircea cel Bătrân (construcție și teren), magazinul 16 situat în Bd. Tomis (construcție și teren), magazinul 17 Complex F. (construcție și teren), P.A. situată în Bd.

Tomis – Complex D. (construcție și teren), R.V. situat în Bd. Tomis (construcție și teren), magazinul 36 situat în str. Unirii (construcție și teren). La data de 19 februarie 2007 reclamanta invocă și excepția nulității absolute a Protocolului din data de 26 mai 1995 încheiat în afara unei A.G.A. și fără a exista o mandatare specială din partea societăților în favoarea acționarilor. Prin sentința civilă nr. 2665/ COM din 19 mai 2007 Tribunalul Constanța, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta SC O. SA, respinge excepția nulității absolute a Protocolului încheiat la 26 mai 1995 invocată de reclamantă și respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, cu 800 lei cheltuieli de judecată în sarcina reclamantei și în favoarea pârâtei SC O. SA.

Pentru a decide astfel, instanța reține că acțiunea ce a făcut obiectul dosarului nr. 3441/C/1995, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3441/ C din 4 iulie 1995, a avut alte părți, alt obiect și altă cauză față de acțiunea de față, în sensul că a vizat autorizarea funcționării SC O. SA, prin divizarea parțială a SC M. SA, și nu analizarea valabilității sau nevalabilității protocolului încheiat între părți la data de 26 mai 1995, nefiind deci îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat prevăzute de art. 1201 C. civ., condiții care nu sunt întrunite nici de sentința civilă nr. 3597/ COM din 14 decembrie 2001, pronunțată în dosarul nr. 2399/COM/2001 pe rolul Tribunalului Constanța, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 472/COM/2002 a Curții de Apel Constanța, care, deși s-a judecat între aceleași părți având același obiect respectiv constatarea nulității absolute a Protocolului din 26 mai 1995, iar în subsidiar constatarea ineficacității acestuia pentru neîndeplinirea condiției impuse prin el, temeiul juridic și cauza acesteia au fost diferite, respectiv art. 152 din Legea nr. 31/1990 față de art. 948 C. civ., pricina fiind soluționată irevocabil pe excepția lipsei calității procesuale active și nu în urma examinării pe fond; reține, de asemenea, instanța că Protocolul din 26 mai 1995 reprezintă o concretizare a hotărârii A.G.A.

din 27 martie 1995, necontestată sau anulată, în cadrul căreia s-a votat cu 88,3 % pentru divizarea SC M. SA prin constituirea SC O., nefiind necesară nici existența unui mandat special al societății pentru acționarii care au participat la întocmirea lui și nici îndeplinirea condiției de existență a capacității de a contracta sau a consimțământului, precum și că obiectul Protocolului nu l-a constituit creditul, de altfel achitat, potrivit bilanțului contabil din 30 iunie 1995 al SC M. SA, ci imobilele trecute în patrimoniul SC O. SA, neexistând astfel încălcări ale art. 948 C. civ.; mai reține instanța de fond că prin hotărârea A.G.A.

a SC M. SA s-a decis cu 88,3 % din voturi divizarea parțială a societății și înființarea SC O. SA, divizare autorizată la 4 iulie 1995 când s-a operat și transferul unor active patrimoniale determinate prin Protocolul din 26 mai 1995, între care și imobilele în litigiu, din patrimoniul SC M. SA divizată în patrimoniul societății înființată prin divizare și autorizată să funcționeze prin sentința civilă nr. 3441/ C din 4 iulie 1995. Prin decizia civilă nr. 219/ COM din 11 octombrie 2007 Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, respinge apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței instanței de fond, cu 500 lei cheltuieli de judecată în sarcina apelantei, reținând, în acest sens, că Protocolul din 27 mai 2005 autentificat reprezintă o concretizare a hotărârii A.G.A.

din 27 martie 1995 care a decis divizarea SC M. SA și modificarea corespunzătoare a actelor constitutive, astfel că nu era necesară existența unui mandat special al societății pentru acționarii care au participat la încheierea protocolului, precum și că în procesul de divizare a SC M. SA s-au respectat dispozițiile art. 248 din Legea nr. 31/1990 și, cu deosebire, ale prevederilor lit. b) cărora li s-a răspuns expres prin cele stabilite în protocolul încheiat, al cărui obiect l-au constituit imobilele trecute în patrimoniul SC O. SA și nu creditul în sumă de 93.470.873,64 lei (Rol) achitat în întregime. Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii recurate în sensul admiterii apelului și admiterea acțiunii sale, cu cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale. Susține recurenta în motivarea recursului său reluând în esență criticile din apel, că instanța de apel nu a analizat încălcarea dispozițiilor art. 153 din Legea nr. 31/1990, respingând nemotivat criticile formulate în apel referitoare la nerespectarea condițiilor de formă și publicitate de către hotărârea A.G.A.

din 27 martie 1995, ceea ce antrena și nulitatea absolută a Protocolului din 26 mai 1995, că instanța a interpretat greșit conținutul Protocolului în litigiu a cărui valabilitate era afectată de plata creditului, care, implicit, a format deci obiectul menționatului protocol, cuantumul creditului nefiind determinat, semnatarii protocolului neputând stabili în sarcina SC O. SA obligația de plată a creditului, instanța apreciind greșit documentele depuse în dovedirea achitării acestuia, probele administrate probând efectuarea altor plăți, precum și că instanța de control judiciar a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 241 și ale art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 cu privire la hotărârea A.G.A.

din 27 martie 1995, ca și a dispozițiilor art. 948 pct. 2 C. civ., întrucât a ignorat că Protocolul din 26 mai 1995 nu a fost semnat și de acționarul T.I., nefiind astfel întrunită aceeași majoritate cu care s-a luat în A.G.A. din 27 martie 1995 decizia divizării. Prin întâmpinările depuse la dosar pârâtele SC O. SA și SC M. SA, fiecare în parte, solicită respingerea recursului reclamantei, ca nefondat, arătând și că o acțiune promovată de reclamantă având ca obiect constatarea nulității absolute a protocolului din 26 mai 1995 a fost irevocabil respinsă (decizia nr. 2941 din 13 octombrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție). Recursul nu este fondat.

Examinând decizia recurată din perspectiva motivelor de nelegalitate invocate de recurentă se constată că aceasta este legală și temeinică, instanța de apel interpretând corect protocolul din 26 mai 1995, invocat în cauză, și făcând o corectă aplicare atât a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, în varianta în vigoare la momentul divizării SC M. SA, cât și ale art. 948 pct. 2 C. civ. și reținând, de asemenea, corect că protocolul în litigiu s-a încheiat în cadrul procedurii de divizare a intimatei SC M. SA, divizare decisă prin hotărârea A.G.E.A. din menționata societate din 27 martie 1995, în actul adițional autentificat la 28 iunie 1995, prin care s-a modificat statutul și contractul intimatei, conform hotărârii A.G.E.A.

menționate precizându-se că divizarea parțială se face în baza bilanțului contabil aprobat de A.G.A. din 28 aprilie 1995, precizarea reținută și în sentința civilă nr. 3441/ C din 4 iulie 1995 a Tribunalului Constanța prin care se autorizează constituirea prin divizare parțială din SC M. SA a SC O. SA. Făcând o corectă interpretare a protocolului în litigiu instanța de control judiciar a stabilit că acesta s-a încheiat în cadrul procedurii de divizare și a avut ca obiect stabilirea valorilor corporale și incorporale ce urmau a fi trecute la divizare în patrimoniul SC O. SA și nicidecum creditul ce urma a fi achitat de SC O. SA până la 30 mai 1995, constatând, totodată, întemeiat, că menționatul protocol, încheiat în executarea hotărârii A.G.E.A.

din 27 martie 1995, îndeplinește condițiile de valabilitate prevăzute de art. 948 C. civ. Se reține, din conținutul protocolului, că acesta nu vizează transmiterea propriu-zisă a mijloacelor fixe vizate către SC O. SA, ci stabilește doar valoarea acestora, astfel că nu se impunea un mandat expres din partea A.G.E.A. pentru semnatarii lui, care nu au făcut niciun act de dispoziție asupra unor bunuri din patrimoniul societății divizate, astfel că urmează a fi respinse criticile recurentei cu privire la aceste aspecte.

Urmează a fi respinsă și critica recurentei cu privire la greșita aplicare de către instanța de apel a dispozițiilor art. 153, 131 alin. (5) și art. 241 din Legea nr. 21/1990, întrucât divizarea pusă în discuție de către recurentă și protocolul încheiat cu acel prilej privesc o operație realizată între 27 martie 1995 și 4 iulie 1995, dispozițiile normative vizate de recurentă neexistând în textul Legii nr. 31/1990 în varianta în vigoare la momentul operației în litigiu, variantă care nici nu cuprindea dispoziții exprese cu privire la divizare, astfel că, dat fiind principiul neretroactivității legii, divizarea SC M. SA și Protocolul din 30 mai 1995 nu pot fi examinate în lumina dispozițiilor din Legea nr. 31/1990 introduse ulterior, în urma modificării menționatei legi.

Cât privește critica vizând greșita evaluare de către instanța de apel a probelor administrate pentru dovedirea achitării creditului de către intimata SC O. SA, aceasta urmează a nu fi examinată, nereprezentând o critică de nelegalitate, posibil a fi încadrată în motivele de recurs invocate, ci reprezentând o critică de netemeinicie care excede dispozițiilor art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Față de cele de mai sus, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat. Cu aplicarea dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta urmează a fi obligată la plata către intimata pârâtă SC O. SA a sumei de 1.121,75 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta I.A. împotriva deciziei nr. 219/ COM din 11 octombrie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă, fluvială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta reclamantă la 1.121,75 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă SC O. SA Constanța. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 mai 2008.