ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 12.03.2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1015/2008

HOTĂRÂRE
12.03.2008
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1015/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Reclamanta SC R. SA

Deva prin lichidator judiciar Q. SPRL a solicitat obligarea pârâtei C.N.C.A.F. M.

SA DEVA, filiala BĂLAN, la plata sumei de 168.054,05 lei, din care 109.979,90

lei preț neachitat și 58.074,15 lei dobândă de referință.

Motivându-și

acțiunea, reclamanta arată că a vândut pârâtei mai multe sortimente de marfă în

2002 și că dreptul la acțiune nu este prescris deoarece datoria a fost

recunoscută și prin efectuarea de plăți parțiale în data de 9 septembrie 2005

și în data de 13 decembrie 2005.

Tribunalul Hunedoara,

prin sentința nr. 790 din 16 mai 2007, a admis acțiunea, a obligat-o pe pârâtă

la plata sumelor de 109979,90 lei preț neachitat și 58.074,15 lei dobândă

legală calculată până în luna august 2006 inclusiv.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că părțile au avut raporturi

contractuale comerciale însă pârâta a achitat doar suma de 5000 lei la 9

septembrie 2005 și 2500 lei la data de 13 decembrie 2005, din valoarea

mărfurilor primite, rămânând neachitată suma de 109.979,90 lei.

Prin efectuarea

plății parțiale pârâta a recunoscut datoria astfel că s-a întrerupt

prescripția.

Procedura de

conciliere a fost apreciată ca fiind îndeplinită conform dispozițiilor art. 720

1

februarie 2007 și care viza întâlnirea pentru conciliere la data de 26

februarie 2007.

În cauză au fost

aplicate dispozițiile art. 1361art. 1363 C. civ. și art. 43 C. com., cât și

O.G. nr. 9/2000.

În apelul pârâtei,

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia comercială nr. 47 din 7 septembrie 2007,

a respins, ca nefondat, acest apel reținând că pârâta a achitat doar parțial

factura nr. 3667/185/2003 prin intermediul SC C.R. SA, la data de 9 septembrie

2005, astfel că în mod corect s-a considerat la fond că termenul de prescripție

a fost întrerupt.

Nici critica privind

modul de calcul al dobânzii legale nu a fost apreciată ca întemeiată.

Decizia a fost

atacată cu recurs de către pârâtă care invocă dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9

Se susține că a fost

încălcat art. 129 alin. (5) C. proc. civ., de către instanța de apel care nu a

cercetat cauza sub toate aspectele sale.

Recurenta mai arată

că dovada pretențiilor îi incumbă reclamantei potrivit dispozițiilor art. 1169 C.

civ. și acesta nu a probat pretențiile.

O altă critică se

referă la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 720

1

alin. (3) C.

proc. civ., procedura concilierii nefiind respectată.

Pârâta mai arată că,

în mod greșit s-a considerat că factura nr. 3667185 din 3 aprilie 2002 nu este

prescrisă.

Recursul este

nefondat pentru următoarele motive:

În ceea ce privește

procedura de conciliere, se constată că la dosarul de fond, a fost depusă, în

original confirmarea de primire care poartă mențiunea că a fost primită

expedierea solicitării de conciliere la data de 9 februarie 2007, iar data concilierii

era 26 februarie 2007 astfel că instanțele au stăruit în aflarea adevărului

îndeplinirii procedurii de conciliere respectându-se dispozițiile art. 129 alin.

(5) C. proc. civ. și art. 720

1

alin. (3) C. proc. civ.

Dovada pretențiilor

reclamantei s-a făcut cu facturile depuse și calculul necontestat al dobânzii.

În aceste condiții

rezultă că au fost respectate dispozițiile art. 1169 C. civ.

Referitor la

prescripția facturii nr. 3667185 din 3 aprilie 2003 se constată că recurenta

indică o dată eronată respectiv un alt an, 2002 în loc de 2003 susținând în mod

greșit că această factură ar fi prescrisă. Corect a reținut instanța de apel că

prescripția a fost întreruptă prin plata sumelor de 5000 lei la 9 septembrie

2005 și la 13 decembrie 2005 aplicându-se dispozițiile Decretului nr. 167/1958

judicios.

Negăsindu-se

întemeiate criticile formulate în recurs, acesta urmează a fi respins ca

nefondat.

D

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.C.A.F. M. SA DEVA, filiala Bălan SA

împotriva deciziei comerciale nr. 47/ A din 7 septembrie 2007 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2008.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2009-02-18
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 487/2009
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 383 din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara s-a admis acțiunea introdusă de reclamanții B.N.A., T.C.A. și R.C. în contra
ÎCCJ 2007-01-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 165/2007
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 2867 din 16 iunie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a admis excepția prematurității cererii și, în consec
ÎCCJ 2003-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4287/2003
considerare a acestei plăți putând să ducă la repetarea plății în cazul în care creditorul ar pune în executare ordonanța. Analizând motivele de recurs invocate în raport de actele și lucrările aflate la dosar se constată că acestea sunt în
ÎCCJ 2006-11-09
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3497/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 22 august 2005, SC M.S.R. SA a chemat în judecată pârâta SC I. SRL solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța
ÎCCJ 2006-11-16
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3628/2006
C.L. Deva și SC B.P. SA Deva au plătit mai mult decât cota parte ce le revenea din lucrările executate, facturile emise fiind neachitate de pârâții C.J. Hunedoara, D.J.S. și SC T. SA, cu aceasta din urmă reclamanta încheind contractul de su
Sursă