ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2542/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A.M. a solicitat anularea raportului de evaluare din 15 iunie 2012, întocmit de Agenția Națională de Integritate. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin raportul de evaluare contestat s-a reținut că în perioada în care a deținut funcția de consilier județean, în calitate de reprezentant al Întreprinderii Individuale – A.G.M., a încheiat cu Unitatea de Asistență Medico - Socială M. contractul de vânzare-cumpărare din 04 august 2011, pentru o cantitate de material lemnos, motiv pentru care pârâta a apreciat că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 235 1 C. pen.

și a dispus sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. De asemenea, a susținut că familia sa deține în proprietate suprafața de 90,45 ha teren forestier situat pe raza comunelor Dersca și Hilișeu - Horia, județul Botoșani, că exploatarea materialului lemnos de pe aceste suprafețe de teren s-a făcut în regim silvic, iar livrarea materialului lemnos de către întreprinderea sa în favoarea Unității de Asistență Medico - Socială M. s-a făcut legal, în condiții avantajoase pentru autoritate și în deplină transparență. Pârâta Autoritatea Națională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii motivat de faptul că raportul de evaluare contestat, reprezintă o sesizare a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru efectuarea cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii de către reclamant a infracțiunii prevăzută de art. 253 1 C. pen.

și nu conține o evaluare a situațiilor privind conflictul de interese sau a incompatibilității în care s-ar afla reclamantul, pentru a putea fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 176/2010. Pe fondul cauzei, a arătat că activitățile comerciale derulate între întreprinderea individuală a reclamantului și autoritățile publice locale în anul 2011, când reclamantul deținea funcția de consilier județean, sunt elemente care conturează infracțiunea de „conflict de interese” prevăzută de art. 253 1 C. pen., astfel încât apreciază ca fiind legală sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea demarării cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin sentința civilă nr. 351 din 29 octombrie 2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamantul A.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată. Pentru a pronunța soluția, prima instanță a avut în vedere faptul că Întreprinderea Individuală A.G.M. a încheiat cu Unitatea de Asistență Medico–Socială M. (instituție subordonată Consiliului Județean Botoșani) contractul din 04 august 2011 în conformitate cu care întreprinderea individuală a reclamantului a vândut cantitatea de 40 tone lemn de foc, în condițiile în care, anterior, reclamantul, în calitatea de consilier județean, a participat la ședința în care a fost aprobat bugetul anual de venituri și cheltuieli alocat Consiliului Județean Botoșani și instituțiilor subordonate acestuia, reclamantul exprimând un vot favorabil.

Instanța de fond a constatat că raportul întocmit de Agenția Națională de Integritate reprezintă prin conținutul său o evaluare a situației reclamantului sub aspectul conflictului de interese și, totodată, cuprinde și măsura sesizării parchetului competent în vederea clarificării acestei situații. Sesizarea conflictului de interese nu înseamnă ipso facto și corupție, or demersul Agenției Naționale de Integritate, concretizat inclusiv prin sesizarea organelor de cercetare penală, își regăsește tocmai această justificare în sensul elucidării bănuielilor care planează asupra persoanei reclamantului cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese. 3. Recursul reclamantului Reclamantul A.M.

a atacat cu recurs sentința Curții de apel, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurentul–reclamant a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a legii față de situația de fapt rezultată din probele administrate, potrivit cărora atribuțiile pe care le-a exercitat în perioada mandatului de consilier județean nu au avut legătură nemijlocită cu Unitatea de Asistență Medico–Socială M., limitându-se la a fi votat proiectul de hotărâre a Consiliului Județean Botoșani. A adăugat că nelegalitatea raportului de evaluare contestată se fundamentează pe împrejurarea că nu a cunoscut raporturile dintre Consiliul județean și instituția care a cumpărat materialul lemnos de la entitatea comercială „A.G.M.

– Întreprindere Individuală”, pe corectitudinea operațiunilor comerciale și pe lipsa oricărui interes ilicit. 4. Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică, în raport cu prevederile art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și art. 47 și 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali. 5. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul – reclamant și a prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, sentința urmând a fi menținută pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, considerente care vor suplini motivarea primei instanțe în ceea ce privește legalitatea raportului de evaluare contestat. În prealabil, se impune precizarea că soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește măsura sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, care nu a fost atacată cu recurs, nu va forma obiect al controlului judiciar, dar Înalta Curte nu împărtășește optica judecătorului fondului, practica sa fiind contrară soluției adoptate de acesta.

În ceea ce privește fondul cauzei, Înalta Curte constată că actul administrativ supus controlului instanței de contencios administrativ în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 este raportul de evaluare din 15 iunie 2012, în concluziile căruia Agenția Națională de Integritate a reținut următoarele: (pct. 1V): „Din evaluarea documentelor existente la dosar, a rezultat că există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către dl. A.M., a infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 253 1 C. pen. constând în faptul că în calitate de consilier județean al C.J. Botoșani, a votat hotărârile de aprobare a bugetelor județului Botoșani în anul 2011 prin care au fost alocate, sume de bani din bugetul Botoșani, pentru instituțiile aflate în subordinea CJ Botoșani.

- În anul 2011, A.G.M. – „întreprindere Individuală, unde dl. A.M. deține calitatea de titular, a încheiat cu Unitatea de Asistență Medico–Socială M. (instituție subordonată Consiliului Județean Botoșani), un contract de furnizare material lemnos, în valoare de 9.749,7 RON și decontarea unei facturi în sumă de 12.000 RON, ceea ce atrage existența stării de incompatibilitate”. Situația de fapt nu a fost contestată de recurentul – reclamant, apărarea acestuia fiind axată pe ideea că nu a cunoscut raporturile juridice dintre Unitatea de Asistență Medico – Socială M. și Consiliul Județean Botoșani și că relațiile comerciale dintre instituția publică și întreprinderea sa individuală au fost derulate în condiții licite.

Aceste susțineri nu pot fi reținute drept motive de nelegalitate a raportului de evaluare, pentru că, în calitatea sa de consilier județean, recurentul – reclamant avea nu doar posibilitatea, ci obligația de minimă diligență în exercitarea mandatului de ales local de a cunoaște structura organizatorică și instituțiile aflate în subordonarea sau coordonarea Consiliului județean Botoșani, iar principiile și obligațiile legate de integritatea în exercitarea mandatului sunt clar prevăzute în conținutul textelor normative citate in extenso în raportul de evaluare și în întâmpinarea Agenției: art. 70, 71 și 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, art. 47 și 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 și art. 46 din Legea nr. 215/2001.

În consecință, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, sau art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.M. împotriva sentinței nr. 351 din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2014.