ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2542/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

1.Obiectul

acțiunii

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamantul A.M. a solicitat anularea raportului de evaluare din 15 iunie 2012,

întocmit de Agenția Națională de Integritate.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că

prin raportul de evaluare contestat s-a reținut că în perioada în care a

deținut funcția de consilier județean, în calitate de reprezentant al

Întreprinderii Individuale – A.G.M., a încheiat cu Unitatea de Asistență Medico

- Socială M. contractul de vânzare-cumpărare din 04 august 2011, pentru o

cantitate de material lemnos, motiv pentru care pârâta a apreciat că există

indicii temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese

prevăzută de art. 235

1

C. pen. și a dispus sesizarea Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel Suceava.

De asemenea, a susținut că familia sa deține

în proprietate suprafața de 90,45 ha teren forestier situat pe raza comunelor

Dersca și Hilișeu - Horia, județul Botoșani, că exploatarea materialului lemnos

de pe aceste suprafețe de teren s-a făcut în regim silvic, iar livrarea

materialului lemnos de către întreprinderea sa în favoarea Unității de

Asistență Medico - Socială M. s-a făcut legal, în condiții avantajoase pentru

autoritate și în deplină transparență.

Pârâta Autoritatea Națională de Integritate a

formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii

motivat de faptul că raportul de evaluare contestat, reprezintă o sesizare a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava pentru efectuarea cercetărilor

penale sub aspectul săvârșirii de către reclamant a infracțiunii prevăzută de

art. 253

1

C. pen. și nu conține o evaluare a situațiilor privind

conflictul de interese sau a incompatibilității în care s-ar afla reclamantul,

pentru a putea fi contestat la instanța de contencios administrativ competentă,

în conformitate cu prevederile art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Pe fondul cauzei, a arătat că activitățile

comerciale derulate între întreprinderea individuală a reclamantului și

autoritățile publice locale în anul 2011, când reclamantul deținea funcția de

consilier județean, sunt elemente care conturează infracțiunea de „conflict de

interese” prevăzută de art. 253

1

C. pen., astfel încât apreciază ca

fiind legală sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în

vederea demarării cercetărilor penale sub aspectul săvârșirii acestei

infracțiuni.

Prin sentința civilă nr. 351 din 29 octombrie

2012, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea

formulată de reclamantul A.M., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de

Integritate, ca nefondată.

Pentru a pronunța soluția, prima instanță a

avut în vedere faptul că Întreprinderea Individuală A.G.M. a încheiat cu

Unitatea de Asistență Medico–Socială M. (instituție subordonată Consiliului

Județean Botoșani) contractul din 04 august 2011 în conformitate cu care

întreprinderea individuală a reclamantului a vândut cantitatea de 40 tone lemn

de foc, în condițiile în care, anterior, reclamantul, în calitatea de consilier

județean, a participat la ședința în care a fost aprobat bugetul anual de

venituri și cheltuieli alocat Consiliului Județean Botoșani și instituțiilor

subordonate acestuia, reclamantul exprimând un vot favorabil.

Instanța de fond a constatat că raportul

întocmit de Agenția Națională de Integritate reprezintă prin conținutul său o

evaluare a situației reclamantului sub aspectul conflictului de interese și,

totodată, cuprinde și măsura sesizării parchetului competent în vederea

clarificării acestei situații.

Sesizarea conflictului de interese nu

înseamnă ipso facto și corupție, or demersul Agenției Naționale de Integritate,

concretizat inclusiv prin sesizarea organelor de cercetare penală, își

regăsește tocmai această justificare în sensul elucidării bănuielilor care

planează asupra persoanei reclamantului cu privire la săvârșirea infracțiunii

de conflict de interese.

Reclamantul A.M. a atacat cu recurs sentința

Curții de apel, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurentul–reclamant a arătat, în esență, că hotărârea primei instanțe a fost

dată cu aplicarea greșită a legii față de situația de fapt rezultată din

probele administrate, potrivit cărora atribuțiile pe care le-a exercitat în

perioada mandatului de consilier județean nu au avut legătură nemijlocită cu

Unitatea de Asistență Medico–Socială M., limitându-se la a fi votat proiectul

de hotărâre a Consiliului Județean Botoșani.

A adăugat că nelegalitatea raportului de

evaluare contestată se fundamentează pe împrejurarea că nu a cunoscut

raporturile dintre Consiliul județean și instituția care a cumpărat materialul

lemnos de la entitatea comercială „A.G.M. – Întreprindere Individuală”, pe

corectitudinea operațiunilor comerciale și pe lipsa oricărui interes ilicit.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, Agenția

Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat,

arătând că sentința atacată este legală și temeinică, în raport cu prevederile

art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003 privind

unele

măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a

funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea

corupției, art. 46 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și art.

47 și 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004, privind Statutul aleșilor locali.

asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentul – reclamant și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, sentința

urmând a fi menținută pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare,

considerente care vor suplini motivarea primei instanțe în ceea ce privește

legalitatea raportului de evaluare contestat.

În prealabil, se impune

precizarea că soluția de respingere a excepției inadmisibilității acțiunii în

ceea ce privește măsura sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

Suceava, care nu a fost atacată cu recurs, nu va forma obiect al controlului

judiciar, dar Înalta Curte nu împărtășește optica judecătorului fondului,

practica sa fiind contrară soluției adoptate de acesta.

În ceea ce privește fondul

cauzei, Înalta Curte constată că actul administrativ supus controlului

instanței de contencios administrativ în temeiul art. 22 alin. (1) din Legea

nr. 176/2010 este raportul de evaluare din 15 iunie 2012, în concluziile căruia

Agenția Națională de Integritate a reținut următoarele:

(pct. 1V): „Din

evaluarea documentelor existente la dosar, a rezultat că există indicii

temeinice cu privire la săvârșirea de către dl. A.M., a infracțiunii de

conflict de interese prevăzută de art. 253

1

C. pen. constând în

faptul că în calitate de consilier județean al C.J. Botoșani, a votat

hotărârile de aprobare a bugetelor județului Botoșani în anul 2011 prin care au

fost alocate, sume de bani din bugetul Botoșani, pentru instituțiile aflate în

subordinea CJ Botoșani.

- În anul 2011, A.G.M. – „întreprindere

Individuală, unde dl. A.M. deține calitatea de titular, a încheiat cu Unitatea

de Asistență Medico–Socială M. (instituție subordonată Consiliului Județean

Botoșani), un contract de furnizare material lemnos, în valoare de 9.749,7 RON

și decontarea unei facturi în sumă de 12.000 RON, ceea ce atrage existența

stării de incompatibilitate”.

Situația de fapt nu a fost contestată de recurentul

– reclamant, apărarea acestuia fiind axată pe ideea că nu a cunoscut raporturile

juridice dintre Unitatea de Asistență Medico – Socială M. și Consiliul Județean

Botoșani și că relațiile comerciale dintre instituția publică și întreprinderea

sa individuală au fost derulate în condiții licite.

Aceste susțineri nu pot fi reținute drept motive

de nelegalitate a raportului de evaluare, pentru că, în calitatea sa de consilier

județean, recurentul – reclamant avea nu doar posibilitatea, ci obligația de minimă

diligență în exercitarea mandatului de ales local de a cunoaște structura organizatorică

și instituțiile aflate în subordonarea sau coordonarea Consiliului județean Botoșani,

iar principiile și obligațiile legate de integritatea în exercitarea mandatului

sunt clar prevăzute în conținutul textelor normative citate in extenso în raportul

de evaluare și în întâmpinarea Agenției: art. 70, 71 și 90 alin. (1) din Legea

nr. 161/2003, art. 47 și 75 lit. a) din Legea nr. 393/2004 și art. 46 din Legea

nr. 215/2001.

În consecință, Înalta Curte va respinge recursul,

ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, sau

art. 304 pct. 9 și 304

1

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.M. împotriva sentinței

nr. 351 din 29 octombrie 2012 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 mai 2014.