ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3840/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 428 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC G.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.P.S. și, în consecință, a anulat Ordinul nr. 1903 din 06 iulie 2012 emis de M.M.F.P.S., a anulat Ordinul nr. 588 din 5 aprilie 2012 emis de M.M.F.P.S., a respins în rest acțiunea și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 700 de lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că reclamanta SC G.S. SRL a fost autorizată ca unitate protejată în anul 2008 conform Ordinului A.N.P.H.

nr. 255 din 26 mai 2008 și a autorizației de funcționare din 26 mai 2008. Prin Ordinul nr. 588 din 05 aprilie 2012 emis de M.M.F.P.S. a fost suspendată autorizația de funcționare ca unitate protejată din 26 mai 2008 a SC G.S. SRL, iar prin Ordinul nr. 1903 din 06 iulie 2012 emis de M.M.F.P.S. a fost retrasă autorizația de funcționare ca unitate protejată din 26 mai 2008. 1. Referitor la legalitatea Ordinului nr. 588 din 05 aprilie 2012 emis de M.M.F.P.S. privind suspendarea autorizației de funcționare ca unitate protejată din 26 mai 2008 a SC G.S. SRL, instanța a reținut că la baza emiterii acestuia a stat nota din 06 martie 2012 în care s-a menționat că unitatea protejată SC G.S. SRL nu a transmis M.M.F.P.S., până la data stabilită prin lege, raportul de activitate pe anul 2011, motiv pentru care s-a propus ministrului suspendarea autorizației de funcționare ca unitate protejată din 26 mai 2008 a SC G.S.

SRL. Cu toate că, la data întocmirii notei susmenționate, reclamanta nu avea depus raportul de activitate pe anul 2011, la data de 23 martie 2012 a fost comunicat către M.M.F.P.S. raportul de activitate pe anul 2011 al SC G.S. SRL, aspect care nu a fost avut în vedere la emiterea Ordinului nr. 588 din 05 aprilie 2012. Având în vedere că la emiterea Ordinului nr. 588 din 05 aprilie 2012 s-a avut în vedere o împrejurare care nu subzista la data dispunerii măsurii suspendării autorizației unității protejate, Curtea a dispus anularea acestuia. 2. Referitor la legalitatea Ordinul nr. 1903 din 06 iulie 2012 emis de M.M.F.P.S.

privind retragerea autorizației de funcționare ca unitate protejată din 26 mai 2008 instanța a reținut că la baza emiterii acestuia a stat nota din 18 iunie 2012. Conform acestei note, a observat Curtea, s-a propus retragerea autorizației în baza art. 10 alin. (1) din Ordinul nr. 1372/2010, iar subsecvent, s-au reținut mai multe neconcordanțe cu condițiile de autorizare. Pentru a verifica dacă neconcordanțele constatate pot sta la baza retragerii autorizației, instanța de fond le-a analizat prin prisma dispozițiilor art. 4 din Procedura de autorizare a unităților protejate, care reglementează condițiile de autorizare a entităților solicitante. Raportat la aceste dispoziții legale, s-a constatat că neconcordanțele pe baza cărora s-a dispus retragerea autorizației fie nu au legătură cu condițiile de autorizare, cum în mod greșit s-a reținut, fie nu sunt întemeiate.

Astfel, în ceea ce privește persoanele cu handicap angajate de societatea reclamantă, astfel cum rezultă din contractele individuale de muncă și fișele posturilor, acestea sunt în mod direct implicate în activitatea de producție, fiind îndeplinită condiția prev. de art. 4 li.c) din Procedura de autorizare a unităților protejate. Curtea a apreciat că aceeași concluzie, respectiv că neconcordanțele reținute de pârât nu sunt fondate, se impune referitor la împrejurarea că din certificatul constatator nu reiese faptul că SC G.S. SRL poate desfășura și activități de ambalare. Conform Codului C.A.E.N. desfășurat, autorizarea activităților de ambalare este necesară atunci când aceasta include activități de ambalare pe bază de tarif sau comision, situație care nu caracterizează activitatea reclamantei.

Ambalarea produselor de către unitatea protejată este o activitate auxiliară activității principale, situație în care nu este necesară o autorizare specială în acest sens. Referitor la cererea de anulare a Ordinului M.M.F.P.S. nr. 588 din 05 aprilie 2012 privind suspendarea autorizației de funcționare ca unitate protejată a SC G.S. SRL, chiar dacă avea aplicată ștampila unei alte societăți, judecătorul fondului a reținut că această împrejurare nu putea constitui un motiv de revocare a autorizației de funcționare ca unitate protejată din 26 mai 2008, neexistând vreo legătură cauzală între acestea. În ceea ce privește neconcordanțele reținute cu privire la faptul că certificatul constatator prevede că la sediul societății se desfășoară activități de birou iar în contractul individual de muncă al d-lui R.L.

prevede că locul acestuia de muncă se desfășoară la sediul societății, precum și cu privire la faptul că în raport s-a indicat că în anul 2011 societatea avut mai mult de 100 de contracte iar în procesul verbal din 2011 încheiat de D.G.I.S. Alba se stipulează existența unui nr. de 49 de contracte în derulare, s-a reținut că aceste aspecte nu au legătură cu condițiile de autorizare prev. de art. 4 lit. a)-c). S-a concluzionat că, atâta timp cât Ordinul nr. 588 din 05 aprilie 2012 emis de M.M.F.P.S. privind suspendarea autorizației de funcționare ca unitate protejată din 26 mai 2008 a SC G.S. SRL a fost declarat nelegal, nu mai pot fi aplicabile nici dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1372/2010, deoarece acestea sunt în strânsă legătură cu legalitatea măsurii suspendării autorizației.

După cum se poate constata din cuprinsul notei din 18 iunie 2012 dar și al Ordinului nr. 1903 din 06 iulie 2012 emis de M.M.F.P.S., revocarea autorizației s-a fundamentat pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1372/2010, acestea fiind limitele în care se înscrie verificarea legalității acestuia. În ceea ce privește solicitarea de anulare a adresei din 03 august 2012 prin care s-a răspuns plângerii prealabile formulată de reclamantă, instanța nu a dispus anularea acesteia întrucât aceasta nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, nefiind susceptibil de anulare conform art. 18 din aceeași lege. În baza art. 274 C. proc. civ., instanța a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 700 de lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâtul M.M.F.P.S.P.V. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii atât în privința cererii de suspendare a executării Ordinului ministrului muncii nr. 1903 din 6 iulie 2012 privind retragerea autorizației de funcționare ca unitate protejată a SC G.S.

SRL, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cât și în privința cererii în anulare a Ordinului menționat precum și a Ordinului nr. 588 din 5 aprilie 2012 privind suspendarea autorizației de funcționare ca unitate protejată a societății intimate, în condițiile în care ambele acte administrative individuale au fost emise în baza și în vederea executării legii, așa cum s-a demonstrat și în fața primei instanțe. Astfel s-a reiterat că în conformitate cu art. 3(1) pct. 24 17 și art. 12 din H.G. nr. 11/2009 (privind organizarea și funcționarea M.M.F.P.S.), cu modificările și completările ulterioare, a fost emis Ordinul ministrului muncii nr. 1372 din 29 septembrie 2010 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unității protejate (publicat în M. Of.

nr. 676 din 5 octombrie 2010). În acest ordin se precizează la art. 4 că „ autorizațiile eliberate până la data intrării în vigoare a prezentului ordin rămân valabile, cu condiția respectării art. 11 alin. (1) din anexă” care prevede că „unitățile protejate autorizate în baza Ordinului președintelui A.N.P.H. nr. 60/2007 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităților protejate vor completa dosarul cu documentele menționate la art. 5 alin. (2) lit. e), g) și i), pe care îl vor transmite M.M.F.P.S. în termen de 45 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului ordin”; în același timp în art. 11 alin. (2) din Anexa la Ordinul nr. 1372 din 29 septembrie 2010 se prevede că „nerespectarea obligației prevăzute la alin. (1) reprezintă situație de retragere a autorizației de funcționare ca unitate protejată”.

În speță, intimata-reclamantă SC G.S. SRL nu a respectat cerința impusă de art. 11 alin. (1) din Anexa la Ordinul nr. 1372/2010, așa cum rezultă din Nota din 18 iunie 2012 referitoare la propunerea de retragere a autorizației de funcționare ca unitate protejată a acestei societăți, așa încât Ordinul ministrului muncii nr. 1903 din 6 iulie 2012 a fost legal emis. În formula introductivă a acestui ordin s-au precizat toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4) din Legea nr. 24/2000, iar societatea reclamantă nu aduce nici un argument cu privire la modalitatea în care Ordinul nr. 1903/2012 ar fi neconform cu dispozițiile actelor normative menționate mai sus.

În ceea ce privește critica reclamantei, precum că „s-a trecut peste procedura suspendării”, s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 5 alin. (1), (2) și (3) coroborate cu art. 11 alin. (1) din Anexa la Ordinul nr. 1372/2010, referitoare la documentele care trebuie să formeze dosarul pentru obținerea autorizației de funcționare ca unitate protejată, precizându-se totodată că la art. 9 din Anexa la ordinul mai înainte arătat se prevăd situațiile în care se poate proceda la suspendarea autorizației.

Se concluzionează că, în raport cu cele dezvoltate în cuprinsul cererii de recurs, motivele invocate în cererea de chemare în judecată nu sunt motive, de fapt și de drept, care să creeze o îndoială cu privire la legalitatea actului contestat, nefiind îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceleași argumente aduse de recurent fiind considerate ca valabile și pentru cererea în anulare, nefiind dovedit că prin ordinele atacate i-a fost încălcat intimatei-reclamante vreun drept sau ar fi fost încălcată legislația în vigoare la emiterea lor. Examinând cauza prin prisma obiectului ei, a normelor legale aplicabile, a probatoriului administrat, precum și a criticilor aduse de autoritatea recurentă, Înalta Curte reține că recursul este nefondat și îl va respinge în consecință, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Obiectul acțiunii în anulare formulată de reclamanta SC G.S. SRL a vizat, în principal, Ordinul nr. 588 din 5 aprilie 2012 și Ordinul nr. 1903 din 6 iulie 2012, ambele emise de pârâtul M.M.F.P.S. - în prezent M.M.F.P.S.P.V., solicitându-se totodată ca până la soluționarea definitivă și irevocabilă să se dispună, în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, suspendarea executării actelor administrative individuale menționate. Prin Ordinul nr. 588 din 5 aprilie 2012 emis de M.M.F.P.S. s-a dispus suspendarea autorizației de funcționare ca unitate protejată din 26 mai 2008 a societății reclamante, iar prin Ordinul nr. 1903 din 6 iulie 2012 i-a fost retrasă acestei societăți autorizația de funcționare ca unitate protejată.

Procedura de autorizare ca unitate protejată este aprobată prin Ordinul nr. 1372 din 29 septembrie 2007, fiind prevăzută în Anexa la acest ordin. Se observă că în privința cererii de suspendare a executării celor două ordine instanța de fond s-a pronunțat prin încheierea din 7 noiembrie 2012 (filele 131-133, dosar fond), fiind respinsă, astfel că sunt neavenite criticile formulate de ministerul recurent cu privire la modul de soluționare a cererii de suspendare în condițiile în care s-a evaluat această solicitare și s-a constatat că nu sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv condiției cazului bine justificat și cea a pagubei iminente. Pe fondul acțiunii, judecătorul fondului a analizat legalitatea ambelor ordine contestate, concluzionând în mod just că există motive pentru aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul anulării acestora.

În privința Ordinului nr. 588 din 5 aprilie 2012, de suspendare a autorizației de funcționare ca unitate protejată a SC G.S. SRL, a fost înlăturat motivul care a stat la baza acestei măsuri, anume nedepunerea până la data stabilită prin lege a raportului de activitate pe anul 2011 (conform Notei din 6 martie 2002), deoarece s-a făcut dovada că la data de 23 martie 2012 s-a comunicat către ministerul pârât raportul de activitate pe anul 2011, considerându-se astfel că la data suspendării autorizației nu mai subzista împrejurarea descrisă. De altfel, conform art. 8 alin. (1) din Anexa la Ordinul nr. 1372/2010 privind aprobarea Procedurii de autorizare a unităților protejate, raportul de activitate pe anul anterior este obligatoriu a fi depus „până la data de 31 ianuarie a anului în curs”, iar în cauză acest termen limită nu a fost depășit.

Referitor la Ordinul nr. 1903 din 6 iulie 2012, de retragere a autorizației de funcționare ca unitate protejată din 26 mai 2008, instanța a reținut că în Nota din 18 iunie 2012 care a stat la baza emiterii acestui ordin este indicat ca temei art. 10 alin. (1) din Ordinul M.M.F.P.S. nr. 1372 din 29 septembrie 2010; potrivit dispozițiilor menționate retragerea autorizației se poate face în următoarele situații: „a) unitatea protejată nu prezintă în termen de 30 de zile de la data suspendării raportul de activitate conform prevederilor art. 8 sau raportul cu privire la remedierea deficiențelor” și „b) la cerere”. În condițiile în care s-a apreciat ca nelegal Ordinul nr. 588/2012 și s-a dispus anularea lui, teza I din art. 10 alin. (1) din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 1372/2010 nu poate fi luată în discuție ca motiv al retragerii autorizației societății reclamante, rămânând spre analiză numai teza a II-a din textul precitat.

Sub acest aspect, în mod judicios s-a remarcat că verificarea neconcordanțelor constatate (expuse în considerentele sentinței recurate) se face prin raportare la art. 4 din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 1372/2010, reținându-se că în speță neconcordanțele pe baza cărora s-a dispus retragerea autorizației, fie nu au legătură cu condițiile de autorizare, fie nu sunt întemeiate. S-a procedat la o analiză punctuală a acestor presupuse neconcordanțe, analiză care a fost redată rezumativ în prezenta decizie. Trebuie observat că prin cererea de recurs autoritatea recurentă nu a înțeles să combată argumentele pe care instanța de fond și-a sprijinit soluția de anulare a Ordinului nr. 1903/2012, mărginindu-se la a afirma încă odată că actul administrativ a fost emis în conformitate cu normele legale în vigoare la momentul retragerii autorizației de funcționare ca unitate protejată a SC G.S.

SRL. În fine, în mod corect s-a constatat că adresa din 3 august 2012 prin care ministerul a răspuns plângerii prealabile formulate de societatea reclamantă (filele 12-13 dosar fond) nu este un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 și de aceea nu s-a dat curs solicitării de anulare a acestei adrese, acțiunea fiind admisă numai în parte. Având în vedere cele expuse, dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.M.F.P.S.P.V. împotriva sentinței nr. 428/2012 din 12 decembrie 2012 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2014.