ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 343/2015

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul N.I.N. a

chemat în judecată Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova,

pentru a fi obligată pârâta să restituie suma de 15.810 RON, diminuată cu

valoarea taxei de participare la licitație în procent de 10%, iar prin sentința

nr. 1265 din 30 iunie 2009, Tribunalul Dolj a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul, recurs soluționat prin decizia nr. 4624 din data

de 10 noiembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, în sensul admiterii recursului formulat, casării sentinței recurate și

trimiterii cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Dolj, secția contencios

administrativ și fiscal.

Instanța de recurs a statuat

faptul că acțiunea reclamantului apare ca o veritabilă cerere de contencios administrativ

prin intermediul căreia acesta solicită pârâtei să se recunoască caracterul nelegal

al reținerii în continuare a prețului de adjudecare, urmare a nesemnării acestui

act de reclamant, cu consecința restituirii acestei sume, diminuată cu valoarea

taxei de participare.

Prin sentința nr. 515

din 23 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. 1165/63/2010 s-a

respins acțiunea formulată de reclamantul N.I.N., împotriva pârâtei D.G.F.P. Dolj

- A.F.P. Craiova.

Împotriva sentinței pronunțate,

precum și a încheierii de ședință din 23 februarie 2010, a formulat recurs reclamantul

N.I.N., fiind aduse critici constând în pronunțarea hotărârii de către judecători

cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, în faptul

că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, a acordat mai mult

decât s-a cerut și nu a acordat ceea ce s-a cerut, în faptul că hotărârea nu cuprinde

motivele pe care se sprijină, cuprinzând motive contradictorii sau străine pricinii,

iar hotărârea este dată cu interpretarea greșită a legii, fiind parțial lipsită

de temei legal.

Prin încheierea din

28 martie 2011, judecata recursului a fost suspendată potrivit art. 242 pct. 2 C.

proc. civ., deoarece părțile nu s-au prezentat și nu au solicitat judecarea cauzei

în lipsă.

La data de 14

noiembrie 2011 cauza a fost repusă pe rol, ca urmare a soluționării de către Curtea

Constituțională a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20

alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepție invocată de recurentul-reclamant și,

prin încheierea din aceeași dată, s-a dispus menținerea măsurii suspendării cauzei,

suspendare ce a fost întemeiată pe dispozițiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ., respectiv

lipsa nejustificată a părților.

La termenul de judecată

din 25 noiembrie 2013, instanța de recurs, din oficiu, a invocat excepția perimării

recursului.

Prin decizia nr. 17536/2013

din 25 noiembrie 2013, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a constatat perimat recursul formulat de reclamantul N.I.N. împotriva

sentinței nr. 515 din 23 martie 2010, pronunțată de Tribunalul Dolj, în Dosarul

nr. 1165/63/2010, în contradictoriu cu intimata pârâtă D.G.R.F.P Craiova - A.J.F.P

Dolj.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul N.I.N.

Examinând cu prioritate,

în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității

recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată,

drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

Astfel, Înalta Curte constată

că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat împotriva unei hotărâri

judecătorești irevocabile, respectiv împotriva deciziei prin care s-a constatat

intervenită perimarea recursului, rămas în nelucrare din vina părților.

Declarând recurs împotriva

unei hotărâri irevocabile, reclamantul N.I.N. nu s-a conformat condiției specifice

de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând dispozițiile art. 299

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse recursului „hotărârile date

fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională".

Din interpretarea textului

de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit legii sunt irevocabile

nu mai pot fi atacate cu recurs.

Cum decizia nr. 17536/2013

din 25 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299

alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a

fi respins ca inadmisibil.

În consecință, în raport

de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire

la dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul N.N. împotriva deciziei nr. 17536/2013 din 25 noiembrie 2013 a Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.