ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3164/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 750 din 4 octombrie 2012

pronunțată de Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 9066/63/2012,

s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Craiova,

prin primar și s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA în

contradictoriu cu pârâtul Municipiul Craiova, prin primar, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel reclamanta SC C. SA.

Prin decizia nr. 173

din 4 decembrie 2012, Curtea de Apel Craiova a anulat apelul declarat de

reclamantă, ca netimbrat.

În considerentele

acestei decizii s-a reținut că, potrivit art. 3

1

alin. (1),

coroborat cu art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, s-a pus în vedere

apelantei să achite 2.203 lei taxă judiciară de timbru (în acest sens fiind

dovada de îndeplinire a procedurii de citare de la fila 8 din dosar).

Potrivit art. 3 alin.

(2) din O.G. nr. 32/1995, s-a pus în vedere apelantei reclamante să depună un

timbru judiciar de 5 lei (conform aceleiași dovezi de îndeplinire a

procedurii de citare).

Apelanta reclamantă nu

a satisfăcut această cerință, astfel încât este incidentă sancțiunea anulării

cererii, conform dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs, în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ.,

reclamanta SC C. SA.

Recurenta a invocat

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 și 3 C. proc. civ.,

susținând necompetența Tribunalului Dolj de a soluționa cauza în

primă instanță, precum și a Curții de Apel Craiova de a judeca

litigiul în apel, în raport valoarea obiectului pricinii și de incidența

art. 18

1

C. proc. civ.

Întrucât curtea de apel

nu era competentă să judece apelul în această cauză, nu putea nici să aplice

sancțiunea anulării ca netimbrat a apelului, deoarece instanța trebuia să-și

verifice chiar și din oficiu competența materială și putea aplica sancțiuni

numai dacă și în măsura în care ar fi fost competentă să soluționeze cauza în

compunerea prevăzută de lege și în calea de atac care îi revine potrivit legii.

În subsidiar,

recurenta formulează critici ce se pot încadra în motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel a

aplicat greșit prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. În

susținerea acestui motiv de recurs se arată că recurenta a încheiat un

contract de asistență juridică pentru declararea și susținerea apelului

împotriva Sentinței civile nr. 750 din 04 octombrie 2012 a Tribunalului Dolj. Apelul

s-a declarat în termen, recurenta a primit citația de la Curtea de Apel Craiova

în acest dosar în termen util, a plătit taxa de timbru potrivit citației cu

chitanța nr. x din 29 noiembrie 2012, iar în data de 04 decembrie 2012, prima

zi de înfățișare, din motive obiective, respectiv starea de boală a

apărătorului, dovedită cu certificat medical, acesta nu s-a putut prezenta în

vederea depunerii taxei de timbru, a împuternicirii și a motivelor de apel, așa

încât apelul a fost anulat ca netimbrat.

Recurenta solicită să

se constate că și-a executat obligația de plată până la termenul stabilit

de instanță. Termenul a fost stabilit la 04 decembrie 2012, iar recurenta a

plătit taxa de timbru anticipat la 29 noiembrie 2012, însă, din motive

obiective, de neprevăzut, această taxă nu a putut fi depusă în data de 04

decembrie 2012 în fața instanței.

Examinând decizia

recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține

următoarele:

Prima critică, ce

vizează ordinea de soluționare a excepțiilor este nefondată, deoarece

excepția netimbrării este prioritară în raport cu excepția de

necompetență, instanța neputând pune în discuție niciun alt

aspect al judecății înainte de a se plăti taxele de timbru.

Înalta Curte nu poate

examina excepția necompetenței materiale a instanțelor

anterioare de a soluționa pricina în primă instanță și,

respectiv, în apel, fiind învestită cu recursul împotriva unei decizii prin

care apelul a fost anulat ca netimbrat, situație în care verificările în

recurs sunt limitate la modul de soluționare de către instanța de

apel a excepției netimbrării apelului.

În situația în

care se va reține că sancțiunea anulării cererii de apel nu este

incidentă, soluția va fi aceea de casare cu trimitere spre rejudecare,

urmând ca instanța de apel să aibă în vedere și excepția de

necompetență materială astfel cum a fost invocată și argumentată prin

cererea de recurs.

În ceea ce

privește incidența sancțiunii anulării cererii de apel,

prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte constată că

acest text legal are în vedere situația în care obligația de plată a

taxei de timbru nu a fost îndeplinită până la termenul de judecată stabilit. Sancțiunea

este aplicabilă în condițiile constatării atitudinii omisive, culpabile a

părții căreia îi revine obligația de timbrare.

În speță,

recurenta reclamantă a făcut dovada în recurs că taxa de timbru aferentă

cererii de apel fusese achitată anterior termenului de judecată din 4 decembrie

împrejurare, deoarece dovada achitării taxei de timbru nu a fost atașată

la dosar.

În recurs, recurenta

reclamantă a susținut și dovedit cu act medical că avocatul angajat

să-i reprezinte interesele în fața instanței de apel nu s-a putut

prezenta la termenul de judecată din 4 decembrie 2012 pentru a depune

chitanța doveditoare a plății taxei de timbru. Neaducerea la

cunoștința instanței de apel a împrejurării că taxa judiciară de

timbru a fost achitată a fost justificată de recurentă cu actul medical depus

în susținerea recursului, situație în care, în condițiile

achitării taxei de timbru anterior termenului stabilit de instanța de

apel, sancțiunea anulării cererii de apel ca netimbrată nu mai poate fi

menținută.

În consecință,

constatând ca fiind făcută dovada îndeplinirii obligației de achitare a

taxei de timbru până la termenul stabilit de instanță, în condițiile prevăzute

de art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, Înalta Curte consideră că se

impune înlăturarea sancțiunii aplicate de aceeași instanță prin

decizia recurată, permițând în acest fel reclamantei accesul la

justiție în faza procesuală a apelului.

În raport cu aceste

considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ., Înalta

Curte a admis recursul, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre

rejudecare la aceeași instanță de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de reclamanta SC C. SA împotriva deciziei nr. 173 din 4 decembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Casează decizia

recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 iunie 2013.