ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2015

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 342/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pin acțiunea formulată, reclamanta SC T.S.

SRL, prin reprezentant legal, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Consiliul Județean Mureș și SC B.T. SRL, pronunțarea unei hotărâri prin care să

se dispună:

- obligarea în

solidar a celor doi pârâți la plata către reclamantă a sumei de 429.356,64 lei,

constând în prejudiciul produs societății reclamante în perioada 01 ianuarie 2010-30

iunie 2011, prin desființarea abuzivă a cursei regulate de persoane pe traseul,

ruta „ Tg-Mureș-Sântana de Mureș-Curteni”;

- obligarea în

solidar a celor doi pârâți la plata către reclamantă a sumei de 572.475,52 lei,

constând în câștigul nerealizat ca urmare a imposibilității prelungirii

licenței de traseu pe aceeași rută cu încă 2 ani, pentru perioada 01 iulie 2011-30

iunie 2013;

- obligarea celor doi

pârâți la plata dobânzilor legale aferente sumelor de mai sus, până la

stingerea debitului;

- recunoașterea

bonificației aferente vechimii pe traseu, cuvenită pentru perioada de atribuire

a traseului din 01 iulie 2008-30 iunie 2011, precum și bonificația care s-ar fi

cuvenit reclamantei pentru perioada de prelungire a licențelor de traseu (01

iulie 2011-30 iunie 2013).

În drept, cererea a

fost întemeiată pe dispozițiile Ordinului M.I.R.A. nr. 353/2007, O.U.G. nr. 73/2007,

Ordinului M.T. nr. 1892/2006, Legii nr. 92/2007 privind transportul public

local, art. 998-999 din vechiul C. civ. (în vigoare la data faptelor), art. 1357

și urm. din noul C. civ.

Prin sentința civilă nr.

1137 din 26 septembrie 2012, Tribunalul Specializat Mureș a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ,

reținând dispozițiile Legii nr. 554/2004 și nu ale O.U.G. nr. 34/2006.

Pe rolul acestui

tribunal cererea a fost înregistrată sub nr. 447/1371/2012, la data de 30

octombrie 2012.

La termenul din 26

iunie 2013, reclamanta a insistat ca cererea să fie soluționată în baza

prevederilor C. civ. și a precizat că nu atacă un act administrativ, ci

solicită repararea prejudiciului produs reclamantei prin neprelungirea licenței

de traseu.

Prin sentința nr. 2762

din 3 iulie 2013, Tribunalul Mureș - Secția de contencios administrativ și

fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Mureș, a

declinat competența soluționării cererii formulate de reclamanta SC T.S. SRL,

în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Mureș și SC B.T. SRL, în

favoarea Tribunalului Specializat Mureș, a constatat ivit conflict negativ de

competență, a sesizat Curtea de Apel Târgu-Mureș pentru stabilirea instanței

competente.

Pentru a pronunța

această soluție, Tribunalul a reținut în esență, următoarele:

Cererea formulată de

reclamantă a fost întemeiată expres pe prevederile C. civ. și anume cele

referitoare la acțiunea în răspundere civilă delictuală; că, inclusiv în fața

acestei instanțe, reclamanta, prin apărător, a insistat în soluționarea cauzei în

baza prevederilor C. civ. și nu ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ.

Reținând că prezentul

litigiu se poartă între profesioniști și este întemeiat în mod expres pe

prevederile Codului civil, având în vedere că nu se contestă un administrativ

propriu zis sau asimilat, ținând cont de principiul disponibilității și de

calificarea dată în cunoștință de cauză de către reclamantă, instanța a

apreciat că în speță competența aparține Tribunalului Specializat Mureș.

Prin Încheierea nr. 76/CC

din 5 noiembrie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea conflictului negativ

de competență ivit între Tribunalul Specializat Mureș și Tribunalul Mureș, secția

contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a

prezentei cauze în favoarea Tribunalului Specializat Mureș.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că potrivit precizărilor formulate

de către reclamantă acțiunea este una în răspundere delictuală, întemeiată pe

prevederile art. 998-999 din vechiul C. civ., neexistând în cauză niciun act

administrativ susceptibil a fi anulat de instanța de contencios administrativ,

precum și faptul că, în virtutea principiului disponibilității, reclamantul

este cel care stabilește obiectul cererii, iar, în toate cazurile, judecătorul

hotărăște numai asupra obiectului cauzei deduse judecății.

Cum potrivit

obiectului judecății stabilit de către reclamant este vorba de un litigiu

întemeiat pe prevederile art. 998-999 C. civ. și care se poartă între

profesioniști, curtea a reținut că, în cauză, competența stabilită în raport cu

valoarea obiectului cererii revine, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc.

civ., Tribunalului Specializat Mureș.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Consiliul Județean Mureș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

declarat se arată că potrivit prevederilor art. 8 din Legea pentru punerea în

aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. nr. 71/2011, cu modificările și

completările ulterioare, noțiunea de "profesionist" prevăzută la art.

3 C. civ. „(.) include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator

economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare

activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute

de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.", iar Consiliul Județean

Mureș este un organ colegial format din 34 consilieri plus președinte, conform art.

88 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, aleși în baza Legii pentru alegerea

autorităților administrației publice locale nr. 67/2004, republicată și nu

poate fi asimilat profesionistului, acesta nefiind parte din vreo categorie la

care se referă art. 8 din Legea nr. 71/2011.

Recurentul mai arată

că, în condițiile reglementărilor actuale ale art. 720

1

C. proc.

civ., poate fi considerat un litigiu ca fiind de competența Tribunalului

Specializat numai dacă se poartă între profesioniști, conform definiției date

de art. 8 din Legea nr. 71/2011 și dacă derivă din raporturi contractuale. Astfel,

textul art. 720

1

C. proc. civ. impune îndeplinirea cumulativă a

celor două condiții, respectiv calitatea de profesioniști pentru ambele părți

și existența unui raport contractual între aceștia, or, Consiliul Județean

Mureș nu este profesionist în sensul art. 8 din Legea nr. 71/2011 și nici nu se

află în raporturi contractuale cu reclamanta.

Se mai arată de către

recurent că în cauză se invocă ca temei juridic prevederile C. civ. referitoare

la răspunderea delictuală pentru fapta proprie, iar în motivarea cererii se

susține că prejudiciul produs este urmare a actualizării abuzive de către

autoritatea publică județeană a Programului județean de transport rutier public

de persoane, prin curse regulate, pentru perioada 2008 - 2011, prin Hotărârea nr.

179 din 17 decembrie 2009, respectiv prin eliminarea abuzivă a traseului - ruta

Tîrgu Mureș - Sîntana de Mureș - Curteni.

Subliniază recurentul

că potrivit dispozițiilor art. 17 alin. (2) din Legea serviciilor de transport

public local nr. 92/2007, cu modificările și completările ulterioare, în

exercitarea atribuțiilor ce le revin, autoritățile administrației publice

locale adoptă hotărâri sau emit dispoziții, după caz, iar cei nemulțumiți de

deciziile autorităților administrației publice locale se pot adresa instanței

de contencios administrativ, în condițiile legii.

De asemenea, se mai

subliniază în motivele de recurs că transportul public local face parte din

sfera serviciilor comunitare de utilități publice, potrivit prevederilor art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006,

iar potrivit art. 51 alin. (4) din acest act normativ, soluționarea litigiilor

derivate din prestarea serviciilor de utilități publice, printre care și cele

privind acordarea de despăgubiri, se realizează potrivit prevederilor Legii nr.

554/2004, cu modificările și completările ulterioare, „Cererea se introduce la

secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui competență

teritorială se află sediul operatorului."

În opinia

recurentului, calitatea de comerciant a reclamantei nu schimbă natura prezentei

cauze, respectiv a pretențiilor formulate, competența materială de judecare a

prezentei cauze aparținând Tribunalului Mureș, secția contencios administrativ

și fiscal.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: Curtea de Apel a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Înalta Curte are în

vedere faptul că, prin acțiunea formulată în contradictoriu cu Consiliul

Județean Mureș și SC B.T. SRL, reclamanții au solicitat instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța să dispună: obligarea în solidar a celor doi pârâți

la plata către reclamantă a sumei de 429.356,64 lei, reprezentând prejudiciul

produs societății reclamante în perioada 01 ianuarie 2010-30 iunie 2011, prin

desființarea abuzivă a cursei regulate de persoane pe traseul, ruta „ Tg-Mureș-Sântana

de Mureș-Curteni”, respectiv a sumei de 572.475,52 lei, reprezentând câștigul

nerealizat ca urmare a imposibilității prelungirii licenței de traseu pe

aceeași rută cu încă 2 ani, pentru perioada anterior menționată și la plata dobânzilor

legale aferente sumelor de mai sus, până la stingerea debitului; recunoașterea

bonificației aferente vechimii pe traseu, cuvenită pentru perioada de atribuire

a traseului din 01 iulie 2008-30 iunie 2011, precum și bonificația care i s-ar

fi cuvenit reclamantei pentru perioada de prelungire a licențelor de traseu (01

iulie 2011-30 iunie 2013).

Potrivit art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un

drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică,

printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei

cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente,

pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului

legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Potrivit art. 2 lit. c)

din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înțelege „actul unilateral cu

caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de

putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în

concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt

asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele

încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor

proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea

serviciilor publice, achizițiile publice (…)”, iar potrivit alin. (2) al

aceluiași articol sunt asimilate

actelor administrative unilaterale „și

refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un

interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în

termenul legal”.

De

asemenea, potrivit art. 2 lit. f) din Legea nr. 554/2004, prin contencios

administrativ se înțelege „

activitatea de soluționare

de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii

organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate

publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a

unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în

termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau la un interes legitim”.

Raportat la aceste

dispoziții legale și la situația de fapt, Înalta Curte constată că în mod

corect a reținut Curtea de Apel Târgu Mureș că acțiunea este una în răspundere

civilă delictuală, întemeiată pe prevederile art. 998-999 C. civ., în cauză

neputându-se problema anulării vreunui act administrativ.

De

asemenea, Înalta Curte are în vedere faptul că la termenul din 26 iunie 2013

reclamanta a insistat ca cererea sa să fie soluționată în baza prevederilor C.

civ. și a precizat că nu atacă un act administrativ, ci solicită repararea

prejudiciului produs reclamantei prin neprelungirea licenței de traseu.

Or, în raport de

prevederile art. 129 C. proc. civ., judecătorul poate da o corectă calificare

cererii, dar nu poate încălca principiului disponibilității și nici nu îl poate

sili pe reclamant în procedura pe care judecătorul o apreciază ca fiind corectă.

Urmează ca

judecătorul fondului să stabilească în ce măsură pretențiile reclamantei sunt

susținute de temeiul juridic invocat de aceasta.

Având în vedere că

prezentul litigiu se poartă între profesioniști și este întemeiat în mod expres

pe prevederile C. civ., că în speță nu se contestă un administrativ propriu zis

sau asimilat și ținând cont de principiul disponibilității și de calificarea

dată în mod expres de către reclamantă, Înalta Curte apreciază că în prezenta

cauză competența aparține Tribunalului Specializat Mureș.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că în mod corect a stabilit instanța de fond că în pricina de

față competența judecării cauzei în primă instanță aparține Tribunalul

Specializat Mureș.

Pentru considerentele

arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza II-a C. proc. civ.,

coroborat cu art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul Consiliul Județean Mureș împotriva Încheierii nr. 76/CC din 5

noiembrie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.