ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 120/2015

Asupra excepției de necompetență a instanței supreme de a judeca pricina în fond, excepție care prevalează în cauză; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Decizia Curții Constituționale nr. 176/2014 a fost a dmisă excepția de neconstituționalitate ridicată de V.V. în Dosarul nr. 3.718/1/2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și s-a constatat că prevederile art. 50 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt neconstituționale. Prin Hotărârea nr. 595 din 15 mai 2014, Plenul C.S.M.

a stabilit că „Decizia Curții Constituționale nr. 176/2014 nu se aplică judecătorilor și procurorilor numiți anterior în funcții de conducere, în această situație nefiind aplicabile dispozițiile art. 51 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 303/2004, întrucât modificarea condițiilor de vechime pentru exercitarea unei funcții de conducere poate fi realizată doar pentru viitor, iar nu și pentru mandatele în curs, întrucât altfel ar fi nesocotit principiul neretroactivității” (art. 1) iar „Magistrații care participă la concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere, desfășurat în perioada 28 martie-25 iunie 2014, pentru care la calcularea vechimii, comisia de organizare a luat în considerare vechimea în profesia de avocat și care ar urma să promoveze concursul se vor afla în situația neîndeplinirii condiției de vechime prevăzută de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 303/2004” (alin. (2)). Împotriva acestei hotărâri au formulat contestație V.V.

și M.G., considerând-o netemeinică și nelegală și solicitând anularea acesteia. Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimatul a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei. Excepția este întemeiată, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare. Conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, este competentă să soluționeze în primă instanță numai contestațiile formulate împotriva hotărârilor prevăzute la alin. (5) al aceluiași articol, respectiv hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.

Hotărârea Plenului C.S.M., contestată în cauză, este un act administrativ cu caracter normativ, întrucât se aplică unui număr nedeterminat de subiecte de drept; acestea sunt cele vizate de Decizia Curții Constituționale nr. 176/2014 și, implicit, de hotărârea contestată. Este adevărat că hotărârea contestată a fost emisă de autoritatea intimată în exercitarea atribuției referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, conferite de art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, însă aceasta este un act administrativ cu caracter normativ, de interpretare, care nu privește, în mod direct și individual, cariera și drepturile contestatorilor, în calitate de magistrați, neputând forma obiectul contestației la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004.

Cererea formulată de petenți este o acțiune în contencios administrativ, generată de pretinsa vătămare produsă de către autoritatea intimată, prin actul administrativ contestat . Or, ținând seama de calitatea emitentului actului contestat, care este autoritare publică centrală, conform dispozițiilor art. 1 și art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la art. 96 pct. 1 C. proc. civ., competența de soluționare a cererii formulate de petenți revine secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel. Față de cele arătate, constatându-se întemeiată excepția de necompetență, în temeiul art. 132 alin. (1) și (3) C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, republicată, se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite excepția de necompetență materială a instanței, invocată de intimatul C.S.M. Declină competența de soluționare a contestației formulate de V.V. și M.G. împotriva Hotărârii nr. 595 din 15 mai 2014 a Plenului C.S.M., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015.