ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 120/2015

Asupra excepției de necompetență a instanței

supreme de a judeca pricina în fond, excepție care prevalează în cauză;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

Decizia Curții

Constituționale nr. 176/2014 a fost a

dmisă excepția de

neconstituționalitate ridicată de V.V. în Dosarul nr. 3.718/1/2013 al Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, și

s-a constatat că prevederile

art. 50

alin. (2) din

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor sunt

neconstituționale.

Prin Hotărârea nr. 595

din 15 mai 2014, Plenul C.S.M. a stabilit că „Decizia Curții Constituționale nr.

176/2014 nu se aplică judecătorilor și procurorilor numiți anterior în funcții

de conducere, în această situație nefiind aplicabile dispozițiile art. 51 alin.

(2) lit. a) din Legea nr. 303/2004, întrucât modificarea condițiilor de vechime

pentru exercitarea unei funcții de conducere poate fi realizată doar pentru

viitor, iar nu și pentru mandatele în curs, întrucât altfel ar fi nesocotit

principiul neretroactivității” (art. 1) iar „Magistrații care participă la

concursul sau examenul pentru numirea în funcții de conducere, desfășurat în

perioada 28 martie-25 iunie 2014, pentru care la calcularea vechimii, comisia

de organizare a luat în considerare vechimea în profesia de avocat și care ar urma

să promoveze concursul se vor afla în situația neîndeplinirii condiției de

vechime prevăzută de art. 50 alin. (1) din Legea nr. 303/2004” (alin. (2)).

Împotriva acestei hotărâri

au formulat contestație V.V. și M.G., considerând-o netemeinică și nelegală și

solicitând anularea acesteia.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, intimatul a invocat excepția necompetenței materiale a

Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei.

Excepția este

întemeiată, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.

Conform art. 29 alin.

(7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., republicată, cu modificările și

completările ulterioare, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal, este competentă să soluționeze în primă

instanță numai contestațiile formulate împotriva hotărârilor prevăzute la alin.

(5) al aceluiași articol, respectiv hotărârile Plenului privind cariera și

drepturile judecătorilor și procurorilor.

Hotărârea Plenului C.S.M.,

contestată în cauză, este un act administrativ cu caracter normativ, întrucât

se aplică unui număr nedeterminat de subiecte de drept; acestea sunt cele vizate

de Decizia Curții Constituționale nr. 176/2014 și, implicit, de hotărârea

contestată.

Este adevărat că

hotărârea contestată a fost emisă de autoritatea intimată în exercitarea

atribuției referitoare la cariera judecătorilor și

procurorilor, conferite de art. 35 lit. f) din Legea nr. 317/2004,

republicată, cu modificările și completările ulterioare, însă aceasta este un act

administrativ cu caracter normativ, de interpretare, care nu privește, în mod

direct și individual, cariera și drepturile contestatorilor, în calitate de

magistrați, neputând forma obiectul contestației la Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, conform dispozițiilor art.

29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004.

Cererea formulată de

petenți este o acțiune în contencios administrativ, generată de pretinsa

vătămare produsă de către autoritatea intimată, prin

actul

administrativ contestat

.

Or, ținând seama de

calitatea emitentului actului contestat, care este autoritare publică centrală,

conform dispozițiilor art. 1 și art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, raportat la art. 96 pct. 1 C. proc. civ.,

competența de soluționare a cererii formulate de petenți revine secției de

contencios administrativ și fiscal a curții de apel.

Față de cele arătate,

constatându-se întemeiată excepția de necompetență, în temeiul art. 132 alin. (1)

și (3) C. proc. civ., adoptat prin

Legea nr. 134/2010,

republicată, se va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de

necompetență materială a instanței, invocată de intimatul C.S.M.

Declină competența de

soluționare a contestației formulate de V.V. și M.G. împotriva Hotărârii nr. 595

din 15 mai 2014 a Plenului C.S.M., în favoarea Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2015.