ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 230 din data de 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 480/45/2013 s-a dispus condamnarea inculpatului V.I. pentru săvârșirea infracțiunii, de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 253

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului V.I. exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Il-a și lit. b) C. pen.

În

baza dispozițiilor art. 81 C. pen. raportat la art. 71 alin. (2) și (5) C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată atât a executării pedepsei principale cât și a celei accesorii aplicate inculpatului V.I. pe o durată de 2 ani și 3 luni, perioadă ce constituie pentru inculpat termenul de încercare, calculat în conformitate cu dispozițiile art. 82 C. pen.

I s-a atras atenția inculpatului V.I. asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare în sumă totală de 500 RON.

Pentru a hotăra astfel, instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 75/P/2012 din data de 31 iulie 2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate a inculpatului V.l. pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 253

1

alin. (1) C. pen.

S-a reținut că la data de 23 decembrie 1992, Societatea Agricolă P.T., comuna P., județul Vaslui a preluat, în baza unui act intitulat „protocol" de la Comisia de lichidare a C.A.P. P., un patrimoniu în valoare de 4.064.749.000 ROL, care a aparținut cooperativei agricole de producție, compus din mijloace fixe, mijloace circulante, mijloace pentru investiții și construcții agrozootehnice.

Ulterior, la data de 25 august 2008, între Primăria Pogana și Societatea Agricolă P.T., județul Vaslui, s-a încheiat un proces-verbal de predare-primire a trei grajduri, două hale metalice și a materialelor rezultate din demolarea instalației de hrănit și adăpat din cele două grajduri, bunuri care au format obiectul protocolului din data de 23 decembrie 1992. Cel din urmă proces-verbal de predare-primire este semnat de numiții V.l. și P.M. În acest mod, Societatea Agricolă P.T. a intrat în posesia efectivă a construcțiilor care au aparținut fostului C.A.P. P., județul Vaslui.

Societatea Agricolă P.T., de-a lungul timpului, nu a achitat obligațiile fiscale către stat și în anul 2009 a fost executată silit de către Administrația Finanțelor Publice Bârlad.

Drept urmare a procedurii de executare silită, la data de 09 aprilie 2009 numitul B.V. a cumpărat, la licitație publică, cele trei grajduri și cele două hale metalice care au aparținut Societății Agricole P.T., comuna P. județul Vaslui.

Din procesul-verbal de adjudecare rezultă că, în urma licitației, numitul B.V. a obținut și folosința terenului aferent celor cinci construcții, pe durata existenței acestora.

Pentru a obține venituri, numitul P.M. l-a convins pe numitul B.V. să cumpere de la Societatea Agricolă P.T., comuna P., județul Vaslui și terenul aferent celor cinci construcții, care se afla deja în folosința acestuia.

În

acest sens, au încheiat la data de 11 decembrie 2009 un antecontract de vânzare-cumpărare. Acest antecontract nu a fost întocmit în formă autentică. Contractul de vânzare-cumpărare nu s-a putut perfecta, deoarece Societatea Agricolă P.T., comuna P., județul

Vaslui nu avea acte de proprietate asupra terenului pe care voia să îl vândă numitului B.V.

La data de 22 septembrie 2010 Societatea Agricolă P.T., prin reprezentant, a solicitat Primăriei Comunei Pogana eliberarea titlului de proprietate pentru teren.

Prin hotărârea nr. 690 din 29 decembrie 2010 a Comisiei Județene Vaslui de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a respins propunerea Comisiei locale de fond funciar a comunei Pogana pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,81 ha teren pentru Societatea Agricolă, pe considerentul că solicitarea nu face obiectul legilor fondului funciar.

Ulterior, Societatea Agricolă P.T. a formulat plângere împotriva hotărârii nr. 690 din 29 decembrie 2010 a Comisiei Județene Vaslui de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și, prin sentința civilă nr. 1461 din 26 mai 2011 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă cu nr. 1256/R din 28 septembrie 2011 a Tribunalului Vaslui, plângerea i-a fost respinsă ca neîntemeiată.

S-a mai reținut că ceea ce a stat la baza sesizării organelor de urmărire penală de către numitul P.M. a fost conflictul declanșat de hotărârea cu nr. 40 din 28 noiembrie 2011, prin care Consiliul Local Pogana, județul Vaslui a dispus inventarierea terenurilor din domeniul privat al comunei Pogana, județul Vaslui, care a făcut parte din fostul C.A.P. Pogana. După inventariere, s-a stabilit că terenul aferent construcțiilor cumpărate de numitul B.V. are o suprafață de 26.000 m

2

.

Ulterior inventarierii, prin hotărârea cu nr. 49 din 22 decembrie 2011, Consiliul Local Pogana a aprobat vânzarea fără licitație publică a terenului de 26.000 m

2

, la prețul stabilit în raportul de evaluare a terenului întocmit de expert evaluator autorizat C.B.C.

La punctul 3 din hotărârea cu nr. 49 din 22 decembrie 2011 se consemnează că primarul comunei Pogana, județul Vaslui răspunde de aducerea la îndeplinire a acestei hotărâri, iar la data de 20 februarie 2012 numitul V.I., în calitate de reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale Pogana a semnat contractul de vânzare-cumpărare a terenului, încheiat cu B.V., căsătorit cu B.Ve., afin de gradul doi având în vedere că era sora soției sale, terenul intrând sub regimul matrimonial al bunurilor comune, fiind bun dobândit în timpul căsătoriei.

Contractul de vânzare-cumpărare a fost autentificat la Biroul Notarului Public D.I. din Bârlad, județul Vaslui, prin încheierea cu nr. 264 din 20 februarie 2012.

În

cauză, din actele de cercetare penală, a rezultat că inculpatul V.I., în calitate de primar al comunei Pogana, jud. Vaslui, în

mod direct a participat la luarea deciziei Consiliului Local de vânzare a unui imobil către numitul B.V., și implicit către B.Ve., soția acestuia, cu care era afin de gradul II.

Astfel, numitul V.I. a întocmit notele de fundamentare a hotărârilor Consiliului Local nr. 40 din 28 octombrie 2011 și nr. 49 din 22 decembrie 2011. La începerea ședinței Consiliului Local al comunei Pogana din data de 22 decembrie 2011, primarul V.I. a propus introducerea pe ordinea de zi a proiectului de hotărâre privind vânzarea, fără licitație publică a terenului ce aparține domeniului privat în suprafață de 26.000 m.p. teren intravilan.

Din mențiunile din procesul verbal de ședință a rezultat că aceeași persoană a susținut necesitatea introducerii pe ordinea de zi a respectivului proiect de hotărâre, deși au existat și păreri ale unor consilieri locali conform cărora nu se impunea „graba" de a se adopta o astfel de hotărâre. Mai mult, în aceeași ședință, cu ocazia discutării proiectului de hotărâre, s-a arătat că ar exista și alte cereri de cumpărare a diferitelor suprafețe de teren de către alte persoane, fapt ignorat în „expunerea de motive" întocmită de primar. Astfel de cereri ar fi putut conduce la adoptarea unei alte modalități de vânzare a imobilului.

Prin Hotărârea nr. 49/2011 a Consiliului Local Pogana, la pct. 1 s-a aprobat „vânzarea fără licitație publică a suprafeței de 26.000 m.p., teren ce aparține domeniului privat, situat în intravilanul localității Pogana, comuna Pogana, identificat în anexa 1". În cuprinsul hotărârii nu s-a indicat identitatea posibilului cumpărător, acesta fiind stabilit a priori de către învinuit în persoana numitului B.V., și, implicit a soției acestuia, afin de gradul II.

Sintetizând, s-a observat faptul că prin toate acțiunile inculpatului V.I., mai sus expuse, s-au creat premisele dobândirii în proprietate (prin cumpărare directă) a imobilului - un teren în suprafață de 26.000 m.p. de către numiții B.V. și B.Ve. - cumnata învinuitului (afin de gradul II).

Ulterior, la data de 20 februarie 2012 numitul V.I., în calitate de reprezentant al Unității Administrativ Teritoriale Pogana a semnat contractul de vânzare-cumpărare a terenului de 26.000 mp, încheiat cu B.V., căsătorit cu B.Ve., afin de gradul doi, contractul de vânzare-cumpărare fiind autentificat la Biroul Notarului Public D.I. din Bârlad, județul Vaslui, prin încheierea cu nr. 264 din 20 februarie 2012.

Terenul de 26.000 mp, proprietatea comună a soților B.V. și B.Ve., a fost în scris în cartea funciară, fiind intabulat dreptul de proprietate sub regimul comunității legale de bunuri în favoarea acestora, prin încheierea nr. 4481 din 23 februarie 2012 Biroului de Cadastru și Publicitatea Imobiliară Bârlad.

Instanța de fond a apreciat că situația de fapt, descrisă în rechizitoriu, ce a fost însușită în totalitate de către inculpat, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace probatorii administrate în faza de urmărire penală:

- denunțul numitului P.M., reprezentantul legal al Societății agricole P.T.;

- hotărârea nr. 690 din 29 decembrie 2010 a Comisiei Județene Vaslui de respingere a cererii de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor;

- sentința civilă nr. 1461 din 26 mai 2011, de respingere a plângerii formulate împotriva hotărârea nr. 690 din 29 decembrie 2010 a Comisiei Județene Vaslui:

- protocolul încheiat la data de 23 decembrie 1992, prin care s-a preluat de către Societatea agricolă P. întreg patrimoniul deținut de fosta C.A.P. P.;

- expunerea de motive întocmită de inculpat și hotărârea nr. 40 din 28 octombrie 2011 a Consiliului Local al com. Pogana jud. Vaslui, prin care s-a hotărât inventarierea terenurilor din domeniul privat al comunei Pogana, jud. Vaslui;

- expunerea de motive întocmită de inculpat și hotărârea nr. 49 din 22 decembrie 2011 a Consiliului Local al com. Pogana, jud. Vaslui, prin care s-a hotărât vânzarea fără licitație publică a suprafeței de 26.000 mp, teren ce aparține domeniului privat, situat în intravilanul localității Pogana;

- procesul verbal de desfășurare a ședinței din data de 22 decembrie 2011 a Consiliului Local al com. Pogana;

- contractul de vânzare cumpărare imobiliară încheiat între inculpat și numitul B.V., căsătorit cu B.V., afin de gr. II cu inculpatul, și documentația ce a stat la baza autentificării actului;

- declarație martorului P.M.;

- proces-verbal de adjudecare pentru bunuri imobile - ferma zootehnică din com Pogana din 15 aprilie 2009 către B.V.;

- procesul verbal de desfășurare a ședinței din data de 25 noiembrie 2011 a Consiliului Local al com Pogana jud Vaslui;

- declarațiile inculpatului V.l. atât din faza de urmărire penală, cât și din fața instanței, în care acesta a recunoscut integral comiterea faptei, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu.

În

continuare, instanța de fond a reținut că fapta inculpatului V.l., în calitate de primar al com. Pogana jud. Vaslui, de a întocmi notele de fundamentare a hotărârilor Consiliului Local nr. 40 din 28 octombrie 2011 și nr. 49 din 22 decembrie 2011, de a propune introducerea pe ordinea de zi a proiectului de hotărâre privind vânzarea terenului ce aparține domeniului privat, în suprafață de 26.000 m.p. teren

intravilan, de a propune vânzarea, fără licitație publică a imobilului și stabilirea a priori a cumpărătorului, în persoana numitului B.V., căsătorit cu B.Ve., afin de gradul II (sora soției inculpatului), și de a semna contractul de vânzare cumpărare a terenului, în calitate de reprezentant al primăriei Pogana prin care se vindea suprafața de teren numiților B.V. și B.Ve., afin de gradul II, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conflict de interese”, săvârșită în formă continuată, prev. de art. 253

1

C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a mai reținut că, din situația de fapt prezentată rezultă că infracțiunea s-a comis atât în modalitatea alternativă „a îndeplinirii unui act" cât și în modalitatea „participării la luarea unei decizii".

Referitor la solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa în baza disp. art. 11 pct. 2, lit. a) raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., întrucât faptei comise îi lipsește gradul de pericol social specific infracțiunii, a fost apreciată ca neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia dintre valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, iar la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi putut produce precum și de persoana și conduita făptuitorului.

S-a mai apreciat că, prealabil aplicării acestor criterii, trebuie precizat faptul că prin incriminarea faptei de „conflict de interese", legiuitorul a urmărit să ocrotească relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității funcționarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui ce exercită o funcție de demnitate publică, primar, în speța de față, corectitudine ce presupune și abținerea acestuia de la luarea oricărei decizii de natură să confere unei terțe persoane, afin de gradul II cu acesta, a unui avantaj material.

Instanța de fond a avut în vedere modul și mijloacele de comiterea a faptei, care conturează cu prisosință gradul de pericol social al infracțiunii de „conflict de interese", având în vedere numărul actelor materiale, neputându-se, astfel, aprecia că aceasta este lipsită în mod vădit de importanță.

Și urmarea produsă s-a considerat a fi una foarte importantă, având în vedere că, prin participarea inculpatului la luarea unei decizii și chiar prin semnarea unui contract de vânzare cumpărare a unei suprafețe considerabile de teren, aflate în proprietatea privată a consiliului local, prin care s-a realizat un folos material direct unui afin de gradul II, au fost periclitate în mod grav relațiile sociale

privitoare la corectitudinea celui care exercită o funcție de demnitate publică, dar și relațiile sociale referitoare la apărarea intereselor legale ale persoanelor fizice ori publice împotriva intereselor ilicite ale funcționarului public.

În

ceea ce privește argumentele inculpatului privitoare la îndreptățirea familiei B.V. și B.Ve. de a cumpăra suprafața de teren în cauză, ori la prețul corect la care s-a făcut tranzacția, prima instanța a constatat că nu pot fi avute în vedere la analizarea întrunirii trăsăturilor esențiale ale infracțiunii de conflict de interese, întrucât legea nu cere ca îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii să fie defectuoasă, astfel că pentru incidența infracțiunii de față este suficient ca autorul să acționeze în limitele atribuțiilor de serviciu.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, au fost avute în vedere dispozițiie art. 72 C. pen., care vizează atât gradul de pericol social concret al faptei săvârșite - grad de pericol reflectat de importanța relațiilor sociale, modalitatea și împrejurările concrete în care infracțiunea a fost comisă (astfel, cum a fost anterior descrisă), de urmările importante ce s-ar fi putut produce, având în vedere starea de pericol creată pentru buna desfășurare a activității funcționarului public, cât și circumstanțele personale ale inculpatului, care este infractor primar, este integrat social, fiind căsătorit și având un loc de muncă stabil, a avut o bună conduită în societate înainte de comiterea faptei (a se vedea în acest sens caracterizările depuse la dosar), împrejurări ce vor fi reținute de către instanță ca și circumstanțe atenuante, urmând a se da eficiență disp. art. art. 74 alin. (1), lit. a) C. pen., și a avut o poziție procesuală corespunzătoare, recunoscând și regretând comiterea faptei.

S-a avut în vedere și faptul că inculpatul a înțeles să uziteze de procedura simplificată a judecări cauzei în cazul recunoașterii vinovăției, renunțând la administrarea oricăror probe și recunoscând integral acuzația adusă.

În

consecință, în funcție de toate aceste criterii, instanța a aplicat inculpatului o pedeapsă principală cu închisoarea orientată sub minimul special, stabilit potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 alin. (1), lit. a) cu efectul cuprins în art. 76 lit. e) C. pen.

Referitor la pedeapsa accesorie, instanța în aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (2) C. pen., a avut în vedere persoana inculpatului, împrejurările cauzei, gravitatea faptei și, mai ales, natura infracțiunii pentru care inculpatul va fi condamnat, criterii în funcție de care constată că se impune doar interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), teza a II-a și lit. b), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 alin. (1) și (2) C. pen.

Apreciind că săvârșirea faptei a fost un accident în viața inculpatului V.l., că reeducarea și reinserția socială a acestuia pot avea loc și fără privare de libertate, că judecata în prezenta cauză constituie un avertisment suficient pentru a-l determina ca, pe viitor, să se abțină de la comiterea de alte fapte antisociale, instanța la individualizarea modalității de executare a pedepsei rezultante a dispus suspendarea condiționată atât a pedepsei principale cât și a celei accesorii, în conformitate cu art. 81 raportat la art. 71 alin. (2) și (5) C. pen., pe o durată ce constituie pentru inculpat termenul de încercare.

Împotriva sentinței penale nr. 230 din data de 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași au declarat, în termen legal, inculpatul V.l. și denunțătorul P.M., pe motive de netemeinicie și nelegalitate.

P.M. a criticat sentința, fiind nemulțumit că inculpatul V.l. și-a creat cu ajutorul avocaților o apărare mincinoasă pentru a crea impresia instanței că este o victimă a luptelor politice, iar instanța nu l-a chemat pentru a fi audiat, el neavând nici o calitate în dosar.

A mai criticat sentința pronunțată pe considerentul că în cauză nu au fost audiate persoane care puteau da relații despre situația de fapt.

Inculpatul V.l. a solicitat, prin motivele depuse în scris și susținute și oral, desființarea sentinței instanței de fond și pronunțarea unei noi hotărâri cu consecința aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (3) C. proc. pen., în sensul renunțării la aplicarea pedepsei.

În

subsidiar, a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la dispozițiile art. 16 lit. b) C. proc. pen., fapta nefiind săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, motivele de apel fiind redate detaliat în cuprinsul practicalei.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor aduse de inculpatul V.l. și de denunțătorul P.M., dar și în conformitate cu dispozițiile art. 417 C. proc. pen., în afara temeiurilor invocate și a cererilor formulate, prin analiza cauzei sub toate aspectele de fapt și de drept, în raport cu întregul material probator al cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

În

ceea ce privește apelul formulat de inculpatul V.l.:

Prin rechizitoriul din data de 31 iulie 2013 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului V.l., pentru săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de dispozițiile art. 253

1

alin. (1) C. pen.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: denunț formulat de numitul P.M., hotărârea nr. 690 din 29 decembrie 2010 a Comisiei Județene Vaslui de stabilire nr. 1461 din 26 mai 2011, protocol din 23 decembrie 1992, proces-verbal de punere în posesie din 23 decembrie 1992, schiță cadastrală cu amplasament și vecinătăți, expunerea de motive, hotărârea nr. 40 din 28 octombrie 2011 a Consiliului Local al Com. Pogana, Vaslui, procesul verbal de desfășurare a ședinței din data de 22 decembrie 2011 a Consiliului Local al Com. Pogana, Vaslui, raport de expertiză de evaluare, proces-verbal de predare primire din 25 august 2008, încheierea din Dosarul nr. 1095/189/2008 din 14 noiembrie 2008 prin formulată de B.V., contractul de vânzare cumpărare imobiliară încheiat între inculpat și cumnatul său B.V., declarația de martor P.M., hotărârea judecătorească nr. 1256/R din 16 mai 2005, proces-verbal de adjudecare pentru bunuri mobile - ferma zootehnică, contract de vânzare-cumpărare încheiat între P.M. și B.V., proces-verbal de desfășuare a ședinței din data de 25 noiembrie 2011 a Consiliului Local al com Pogana, Vaslui, declarații învinuit.

În

cadrul ședinței publice din data de 24 octombrie 2013, instanța de fond a procedat la verificarea regularității actului de sesizare a instanței, constatând respectarea dispozițiilor art. 263, 264 C. proc. pen. anterior.

După expunerea acuzațiilor aduse inculpatului precum și a drepturilor și garanțiilor de care acesta poate beneficia, la termenul din data de 7 noiembrie 2013 s-a procedat la audierea inculpatului, care s-a prevalat de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, în sensul că a recunoscut în totalitate săvârșirea faptei reținute în sarcina sa prin actul de inculpare și a solicitat ca judecata să se facă exclusiv în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, solicitând încuviințarea depunerii de înscrisuri în circumstanțiere.

Față de poziția procesuală a inculpatului V.I., în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

În

acest context, pe baza materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, s-a reținut situația de fapt expusă prin actul de sesizare al instanței, aceasta fiind dovedită de probele enumerate anterior.

În

raport de poziția procesuală exprimată de inculpatul V.I. în fața Curții de Apel Iași, prin analiza tuturor mijloacelor de probă expuse, s-a constatat, fără urmă de dubiu, că inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Raportat la susținerile formulate de inculpat în cererea de apel, Înalta Curte reține că acesta nu a contestat situația de fapt, dar a afirmat că, raportat la circumstanțele în care s-a desfășurat ședința de consiliu local și modalitatea în care a procedat, neavând reprezentarea

consecințelor juridice a acțiunilor sale, sunt circumstanțe de natură a determina instanța să rețină lipsa de vinovăție.

Apărările inculpatului V.I., referitoare la lipsa gradului de pericol social al faptei săvârșite, motivat de aspectul că nu s-a produs nici un prejudiciu, nu au fundament.

Infracțiunea de conflict de interese nu impune ca o instituție publică să fie prejudiciată prin acțiunile îndeplinite de funcționar, fiind suficient ca beneficiarul actului să dobândească un folos, fiind o infracțiune de pericol, astfel că lipsa intenției invocată de inculpat de prejudiciere a primăriei prin hotărârea luată, în sensul atribuirii imobilului către B.V. și implicit, către cumnata sa, nu are relevantă.

În

ceea ce privește solicitarea inculpatului de achitare, în baza dispozițiilor art. 10 alin. (1) lit. b

1

) C. proc. pen. anterior, instanța apreciază că acesta este singurul temei al achitării ce poate fi aplicat în cadrul procedurii simplificate.

Din definiția dată infracțiunii de conflict de interese, aceasta poate fi săvârșită atât cu intenție directă cât și cu intenție indirectă, fiind de ajuns ca funcționarul să știe că participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat un folos persoanelor indicate în cuprinsul dispozițiilor art. 253

1

C. pen. anterior.

În

ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, raportat la infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat de prima instanță, Înalta Curte, făcând aplicare dispozițiilor art. 5 C. pen. referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, reține următoarele:

Potrivit art. 18

1

C. pen. anterior, nu constituia infracțiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social, se ține seama de modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care fapta s-a produs sau s-ar fi putut produce, precum și de persoana și conduita făptuitorului.

Față de solicitarea formulată de apărare, în sensul achitării inculpatului, în speță, având în vedere modul și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurarea în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă, de persoana și conduita inculpatului, ținând seama și de aspectele generale privind faptele ce constituie încălcări ale normelor care reglementează relațiile sociale apărate de legea penală, nu se poate aprecia că fapta comisă de inculpatul V.I. nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În

ceea ce privește latura subiectivă, instanța de apel constată că inculpatul a săvârșit fapta cu intenție directă.

Acesta a participat la luarea unei decizii și a semnat un contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 26.000 m.p. teren intravilan, aflat în proprietatea privată a consiliului local al com. Pogana, Jud. Vaslui, urmărind obținerea unui folos material al cumnatului său.

În speță, inculpatul V.I. a fost condamnat, în primă instanță, pentru săvărșirea infracțiunii de conflict de interese prevăzută de dispozițiile art. 253

1

C. pen. anterior la o de încercare de 2 ani și 3 luni.

Noul C. pen. incriminează conflictul de interese, în dispozițiile art. 301 acesta fiind sancționat cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere constituie unica formă de suspendare a executării pedepsei reglementată în noul C. pen., spre deosebire de C. pen. anterior, care reglementa atât suspendarea condiționată a executării pedepsei cât și suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În

cauză, sub aspectul pedepsei principale, instanța de fond s-a orientat la o pedeapsă sub minimul special prevăzut de C. pen. anterior; suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzută de art. 91 și urm. din noul C. pen. este o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii mult mai severă sub aspectul condițiilor de aplicare, termenului de supraveghere, măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse condamnatului pe durata termenului de supraveghere, decât suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzută de art. 81 C. pen. anterior, care nu instituie vreo măsură de supraveghere sau obligație inculpatului pe durata termenului de încercare.

Ca atare, prin compararea legilor penale succesive - cea de la momentul săvârșirii faptei cu cea din momentul judecării faptei printr-o hotărâre definitivă - legea penal mai favorabilă inculpatului V.I. este C. pen. anterior, sub aspectul limitelor de pedeapsă ce au fost reduse ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante și sub aspectul măsurii de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii.

Față de cele expuse, Înalta Curte urmează a respinge, ca nefondat apelul declarat de inculpatul V.I. împotriva sentinței penale nr. 230 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În

ceea ce privește apelul declarat de P.M.:

La data de 24 februarie 2012 a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași denunțul formulat de P.M., ce viza activitatea infracțională a inculpatului V.I., iar la data de 25 aprilie 2012 acesta a fost audiat de organele de urmărire penală.

Dispozițiile art. 409 C. proc. pen. stabilesc titularii dreptului de apel aceștia fiind: inculpatul, partea civilă și partea responsabilă civilmente, persoana vătămată, martorul, expertul, interpretul și avocatul, precum și orice persoană fizică ori juridică ale cărei drepturi legitime au fost vătămate nemijlocit printr-o măsură sau printr-un act al instanței.

Analizând materialul probatoriu administrat în faza de urmărire penală, instanța de apel constată că apelantul P.M. nu a avut calitatea de martor în acea fază a procesului penal, iar în ceea ce privește o eventuală vătămare, din conținutul dosarului nu reiese că acesta ar fi suferit vreo încălcare a drepturilor sale legitime prin fapta comisă de inculpat V.I.

Față de aspectele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de P.M.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul V.I. și apelantul P.M. urmează a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.I.

împotriva sentinței penale nr. 230 din 21 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de P.M. împotriva aceleiași sentințe penale.

Obligă apelantul inculpat V.I. la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă apelantul P.M. la plata sumei de 50 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2014.