ÎCCJ, Decizia nr. 1/2015

Trimiterea în judecată în stare de arest a inculpaților: - N.E.A., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, șef al Biroului de Relații Internaționale și Programe - altele decât Phare, față de care a fost efectuată urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: -art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. compusă din 15 acte materiale); - art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. (compusă din 3 acte materiale); - art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 33 lit. a) C. pen. - N.D., față de care a fost efectuată urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. cu aplic. art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. (compusă din 15 acte materiale);

Punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților: - G.R., cu reședința în Voluntari, județul Ilfov, reținut în altă cauză, față de care a fost efectuată urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen.(compusă din 15 acte materiale); - G.S., administrator și asociat în mai multe societăți cu profil agricol, recidivist, față de care a fost efectuată urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. (compusă din 3 acte materiale).

Neînceperea urmăririi penale față de: - K.E. pentru complicitate la cumpărare de influență în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) - descrisă la pct. I: - G.S. pentru cumpărare de influență, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare (descrisă la pct. III); - M.I.A. pentru complicitate la cumpărare de influență în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (15 acte materiale) - descrisă la pct. I; - Ș.M.M. pentru complicitate la trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 257 C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare și art. 41 alin. 2 C. pen. (15 acte materiale) - descrisă la pct. I; - G.R. pentru: a) complicitate la cumpărare de influență, în formă continuată, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., (trei acte materiale ) - descrisă la pct. II; b) complicitate la cumpărare de influență prev. de art. 26 C. pen. rap. la 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplic. art. 33 lit. - descrisă la pct. III.

Disjungerea materialului de urmărire penală pentru alte fapte de corupție decât cele care formează obiectul prezentei cauze, denunțate de K.E. la data de 31 octombrie 2013 și de G.S. la data de 30 octombrie 2013, urmând a fi cercetate într-un nou dosar.

Menținerea măsurilor asiguratorii dispuse prin Ordonanța nr. 468/P/2013 din 29 noiembrie 2013 cu privire la imobilul aflat în proprietatea inc. N.E.A. În ceea ce-l privește pe inculpatul G.S., prin rechizitoriu s-a reținut următoarea situație de fapt: În perioada 28 mai 2013 -12 iulie 2013 inculpatul G.S. i-a remis inculpatei N.E.A. în baza unei înțelegeri prealabile de natură infracțională cu aceasta, în trei tranșe sumele de 1.000 lei, 2.000 lei și 1.500 lei totalizând 4.500 lei în schimbul promisiunii inculpatei că va interveni pe lângă martorul C.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești și îl va determina să adopte o soluție favorabilă față de M.F.A.Ș., învinuit în Dosarul penal nr. 1706/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, faptă care în opinia Parchetului realizează elementele constitutive ale infracțiunii unice continuate de cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. Inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare (cu durata de 3 ani și 10 luni) al pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare cu suspendare condiționată ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. 403 din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București. Cu privire la dosarul penal în care era interesat inculpatul G.S. s-a reținut că la data de 7 noiembrie 2012 prim procurorul C.D. a confirmat rezoluția de începere a urmăririi penale față de M.F.A.Ș. pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice și vătămare corporală din culpă. Din evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești a rezultat că la data de 30 mai 2013 M.F.A.Ș. a solicitat relații despre stadiul soluționării dosarului său iar la data de 06 noiembrie 2013 a fost finalizată urmărirea penală în cauză, dispunându-se trimiterea în judecată. Prim procurorul C.D. în memoriul și declarația atașată la dosar a confirmat faptul că inculpata N.E.A. l-a contactat telefonic de mai multe ori în legătură cu problema judiciară a lui M.F.A.Ș. și a subliniat că: „telefoanele primite de la doamna procuror A.N. precum, și mesajele vizând problema juridică a lui M.A. le-am perceput ca forme de presiune asupra activității mele” (filele 330-337,vol. 1, d.u.p.). S-a mai reținut că din probele administrate în cauză nu au rezultat date sau indicii că magistratul și-ar fi încălcat atribuțiile specifice funcției în instrumentarea dosarului penal menționat sau că persoana cercetată, în favoarea căreia a intervenit inculpatul G.S., ar fi avut în timpul anchetei vreo manifestare care să lase să se înțeleagă că ar avea cunoștință de intervențiile inculpatei în favoarea sa. În fața instanței de fond, la termenul de judecată din 28 ianuarie 2014 apărătorul ales al inculpatului G.S. a solicitat disjungerea cauzei în ceea ce-l privește pe acesta. La termenul de judecată din 26 februarie 2014 apărătorul ales al inculpatului G.S. a solicitat trimiterea cauzei la Judecătorul de Cameră preliminară, solicitând ca termenul să nu fie mai mare de 60 de zile având în vedere că inculpatul înțelege să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. La data de 20 iunie 2014, Înalta Curte a adus la cunoștința inculpatului G.S. dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. Prin declarația dată la data de 20 iunie 2014 în fața Înaltei Curți, inculpatul G.S. a învederat instanței că recunoaște faptele reținute în rechizitoriu, și că solicită ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor pe care acesta le va prezenta, acesta înțelegând să beneficieze, în condițiile art. 374 alin. 4 raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., de reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime. Prin încheierea din 4 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, printre altele, disjungerea judecării cauzei privind pe inculpatul G.S. de judecarea cauzei privind pe inculpații N.E.A., N.D. și G.R. și formarea unui nou dosar, acordându-se termen de judecată la data de 6 octombrie 2014. Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 396 alin. (1)0 raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiune pe viață referitor la dispozițiile legale menționate, judecata putând avea loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți. Dintre cei 4 inculpați pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, inculpatul G.S. a solicitat judecarea sa în procedura simplificată astfel că instanța a urmat procedura prevăzută de art. 374 și următoarele C. proc. pen. În esență, instanța de fond a reținut că în perioada 28 mai 2013 -12 iulie 2013 inculpatul G.S. i-a remis inculpatei N.E.A. în baza unei înțelegeri prealabile de natură infracțională cu aceasta, în trei tranșe sumele de 1.000 lei, 2.000 lei și 1.500 lei totalizând 4.500 lei în schimbul promisiunii inculpatei că va interveni pe lângă martorul C.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești, și îl va determina să adopte o soluție favorabilă față de M.F.A.Ș., învinuit în Dosarul penal nr. 1706/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, faptă care în opinia Parchetului realizează elementele constitutive ale infracțiunii unice continuate de cumpărare de influență, prevăzută de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen. Inculpatul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa în stare de recidivă postcondamnatorie, respectiv în termenul de încercare (cu durata de 3 ani și 10 luni) al pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare cu suspendare condiționată ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. 403 din 23 februarie 2011 a Curții de Apel București . Cu privire la dosarul penal în care era interesat inculpatul G.S., din cercetările efectuate a rezultat că la data de 7 noiembrie 2012 prim procurorul C.D. a confirmat rezoluția de începere a urmăririi penale față de M.F.A.Ș. pentru infracțiuni la regimul circulației pe drumurile publice și vătămare corporală din culpă. Din evidențele Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești a rezultat că la data de 30 mai 2013 M.F.A.Ș. a solicitat relații despre stadiul soluționării dosarului său iar la data de 06 noiembrie 2013 a fost finalizată urmărirea penală în cauză, dispunându-se trimiterea în judecată. Prim procurorul C.D. în memoriul și declarația atașată la dosar a confirmat faptul că inculpata N.E.A. l-a contactat telefonic de mai multe ori în legătură cu problema judiciară a lui M.F.A.Ș. și a subliniat că: „telefoanele primite de la doamna procuror A.N. precum, și mesajele vizând problema juridică a lui M.A. le-am perceput ca forme de presiune asupra activității mele” (filele 330-337 vol. 1, dup), fapt ce se coroborează cu declarațiile inculpatului G.S. date în cursul urmăririi penale și în faza cercetării judecătorești în fața instanței de fond. În dovedirea vinovăției inculpatului G.S., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a reținut următoarele mijloace de probă: declarația inculpatului G.S. (filele 236-241 vol. 6 d.u.p.) din data de 28 octombrie 2013 și declarația inculpatului G.S. din 19 noiembrie 2013 (filele 348-351 vol. I d.u.p.), declarația martorei G.R. din 10 decembrie 2013 (filele 366-367 vol.I d.u.p.), mesajele S.M.S. transmise de inculpatul G.S. către inculpata N.E.A. din 28 mai 2013 ora 09:15:56 (fila 36 vol. I d.u.p.), S.M.S. din 06 iunie 2013, ora 11:32:53 (fila 37 vol. I d.u.p.), S.M.S. din data de 11 iunie 2013 ora 12:52:58 (fila 38 vol. I. d.u.p.), S.M.S. din data de 06 iunie 2013, ora 13:04:00 (fila 37 vol. I d.u.p.). Instanța de fond a apreciat că recunoașterea faptelor de către inculpatul G.S. prin declarația dată în 20 iunie 2014 (fila 115 vol. II dosar instanță) corelată cu probele administrate în faza de urmărire penală conduc la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă că faptele există, constituie infracțiune și au fost săvârșite de inculpat, în drept, faptele inculpatului G.S. realizând elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 19 O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările și completările ulterioare, cu referire la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. și cu aplicarea art. 5 C. pen. În contextul arătat, referitor la aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat, în ceea ce privește influența modificărilor legislative cu privire la elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul G.S. este acuzat, că încadrarea juridică dată faptei ca urmare a situației tranzitorii este necesară atât pentru a verifica dacă abrogarea unor texte de lege este echivalentă cu o dezincriminare cât și ca situație premisă pentru a face analiza în concret a consecințelor cu privire Ia sancțiune. Instanța de fond a apreciat că este neîndoielnic faptul că pedeapsa decurge din norma care incriminează fapta iar unitatea dintre incriminare și pedeapsă exclude posibilitatea, în cazul legilor succesive, de a combina incriminarea dintr-o lege cu pedeapsa dintr-o altă lege. Tot astfel, aceeași unitate împiedică combinarea dispozițiilor privitoare la circumstanțe agravante și atenuate, acestea participând în egală măsură la configurarea cadrului legal unitar pe baza căruia se stabilește incriminarea și se individualizează sancțiunea penală. Pentru a compara cele două legi instanța de fond a analizat consecințele faptei în legea în vigoare la data săvârșirii ei (încadrarea juridică dată în rechizitoriu și sancțiunile ce decurg din incriminare) și consecințele faptei în urma intrării în vigoare a legii noi. Potrivit art. 6 1 din Legea nr. 78/2000 (dispoziții abrogate la data de 01 februarie 2014): (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani, de daruri ori alte foloase, direct sau indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar, pentru a-l determina să facă ori să nu facă un act ce intră în atribuțiile sale de serviciu, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 10 ani. (2) Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunța autorității fapta mai înainte ca organul de urmărire să fi fost sesizat pentru acea faptă. (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri care au făcut obiectul infracțiunii prevăzute la alin. (1) se confisca, iar dacă acestea nu se găsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazul prevăzut la alin. (2). Conform dispozițiilor art. 292 din N.C.P. - Cumpărarea de influență: (1) Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. (2) Făptuitorul nu se pedepsește dacă denunță fapta mai înainte ca organul de urmărire penală să fi fost sesizat cu privire la aceasta. (3) Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat, dacă au fost date după denunțul prevăzut în alin. (2). (4) Banii, valorile sau orice alte bunuri date sau oferite sunt supuse confiscării, iar dacă acestea nu se mai găsesc, se dispune confiscarea prin echivalent. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, infracțiune pentru care limitele de pedeapsă erau de la 2 la 10 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 292 C. pen., limitele de pedeapsă sunt cuprinse între 2 și 7 ani închisoare. Comparând conținutul reglementărilor menționate, instanța de fond a considerat că stabilirea legii penale mai favorabile se face în raport de conținutul noii reglementări și de sancțiunea prevăzută de aceasta, care are limite mai favorabile în legea nouă (de la 2 la 7 ani). Având în vedere că de la data comiterii faptelor și până la judecarea cauzei au intervenit mai multe legi penale, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a constatat incidența dispozițiilor art. 5 C. pen. și a apreciat că legea penală mai favorabilă pentru inculpatul G.S. este legea nouă, limitele de pedeapsă fiind substanțial reduse - de la 2 la 7 ani închisoare - comparativ cu limitele de pedeapsă de la 2 la 10 ani închisoare prevăzute de art. 6 1 din Legea nr. 78/2000, dispoziții abrogate la data de 01 februarie 2014. De asemenea, Înalta Curte a reținut că se impune aplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 având în vedere denunțul formulat de inculpatul G.S. la data de 30 octombrie 2013 (filele 346-347 vol. I d.u.p.) și prin care inculpatul G.S. a sesizat D.N.A., secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, cu privire la intervenirea de către inculpata N.E.A. pe lângă martorul S.A.M. - agent de poliție în cadrul Poliției municipiului Târgoviște - Biroul Rutier pentru a nu-l sancționa pe denunțător (inculpat G.S.) depistat în trafic pe raza localității Petrești, județul Argeș transportând cu un autoturism animale fără documente de proveniență. Astfel, inculpatul G.S. a beneficiat de reducerea limitelor de pedeapsă prevăzute și de aceste dispoziții legale. Instanța de fond a aplicat dispozițiile art. 41 alin. (1) raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. urmare Deciziei penale nr. 247 din 19 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția I penală, prin care instanța a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul nr. 10061/3/2012, a desființat, în parte, sentința penală apelată, și în fond, a redus pedeapsa aplicată inculpatului G.S. pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 lit. a) raportat la art. 76 C. pen., de la 1 an și 6 luni închisoare la 1 an și 2 luni închisoare. Prin aceeași decizia penală în baza art. 85 C. pen. s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an și 10 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria, definitivă prin Decizia penală nr. 403 din 22 februarie 2011 a Curții de Apel București. A constatat că infracțiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracțiunile din sentința penală nr. 7 din 12 ianuarie 2011 a Judecătoriei Alexandria, respectiv de 1 an și 10 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., 2 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 - 76 C. pen. și 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 C. pen., iar în baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen., inculpatul G.S. urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 an și 10 luni închisoare. Prima instanță, cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (1) C. pen., a avut în vedere că activitatea infracțională a inculpatului G.S. s-a desfășurat în perioada de timp 28 mai 2013 - 12 iulie 2013 (3 acte materiale) și a constat în faptul că a remis inculpatei N.E.A. sumele de 1.000 lei, 2.000 lei, 1.500 lei, totalizând 4.500 lei în schimbul promisiunii inculpatei că va interveni pe lângă martorul C.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești și îl va determina să adopte o soluție favorabilă față de M.F.A.Ș., învinuit în Dosarul nr. 1706/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, precum și termenii recidivei care, sub aspectul condițiilor impuse, se circumscriu noii reglementări penale. Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului G.S., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., examinate prin raportare la pluralitatea de infracțiuni, respectiv pluralitatea de acțiuni săvârșite la diferite intervale de timp, omogenitatea juridică a acțiunilor, unitatea de subiect activ și pasiv, unitatea de rezoluție infracțională. În efectuarea operațiunii de individualizare, s-a ținut cont de fapta penală săvârșită în raport cu complexul de date care indică periculozitatea ei socială - în cazul de față gravitate, frecvență, urmări, mod de săvârșire, posibilitate de prevenire - dar și cu situația personală a inculpatului privită în raport cu personalitatea socială a acestuia, rolul avut la săvârșirea faptei, forma și gravitatea vinovăției, starea psiho-fizică, antecedente. În concret, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului G.S. pentru infracțiunea de cumpărare de influență constatând diferența dintre minimul și maximul special C. pen. actual care prevede pedeapsa cu închisoarea între 2 și 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a stabilit un cuantum de pedeapsă pentru această infracțiune în raport și cu dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1)0 C. proc. pen. privind reducerea cu1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de legea penală actuală apreciază ca fiind mai favorabilă inculpatului. În ceea ce privește pedeapsa complementară, instanța de fond a reținut că potrivit art. 12 din Lege nr. 187/2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare pedepsele complementare și accesorii se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport de infracțiunea comisă. Așa fiind, cum pedepsele complementare și accesorii trebuie să aibă corespondent în legea nouă, acestea au fost aplicate în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă. II. Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, a formulat apel inculpatul G.S., criticând soluția, în principal, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate ca urmare a nereducerii pedepsei corespunzător tuturor cauzelor legale de reducere a pedepsei reținute de către instanța de fond, iar în subsidiar sub aspectul greșitei condamnări, apreciind că fapta săvârșită nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, fiind săvârșită fără vinovăția cerută de lege. Cauza a fost înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 5 noiembrie 2014, sub nr. 3881/1/2014, fiind fixat prim termen de judecată, în apel, la data de 8 decembrie 2014. La termenul din data de 8 decembrie 2014, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a amânat cauza ca urmare a imposibilității de prezentare a apărătorului ales al apelantului inculpat, precizând totodată că este singurul termen acordat în acest sens. La termenul din data de 12 ianuarie 2015, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători a procedat la audierea apelantului inculpat a cărui declarație a fost atașată la dosarul cauzei. Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat a apreciat cauza în stare de judecată, iar în temeiul art. 420 alin. (6) C. proc. pen., a acordat cuvântul apărătorului apelantului inculpat și reprezentantului Ministerului Public, susținerile acestora fiind consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând hotărârea instanței de fond atât prin prisma motivelor de apel invocate de inculpatul G.S., cât și din oficiu, conform prevederilor art. 417 C. proc. pen. constată că prima instanță, a reținut, în mod corect, situația de fapt și vinovăția inculpatului, motiv pentru care și-o însușește ca atare. Examinând cauza în contextul dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cărora „în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă”, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că instanța de fond a apreciat în mod corect că legea aplicabilă este legea nouă deoarece regimul sancționator prevăzut de această lege este mai blând, fiind astfel legea penală mai favorabilă. Un prim motiv de apel al inculpatului vizează greșita individualizare a pedepsei aplicate de către instanța de fond pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. În susținerea acestui motiv de apel, inculpatul, prin apărător ales, a arătat că deși prima instanță vorbește de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 45/2002, nu a făcut aplicarea acestora la individualizarea pedepsei aplicate. Acesta a învederat instanței că dacă s-ar fi aplicat și aceste dispoziții pedeapsa ce ar fi trebuit aplicată era de 8 luni închisoare. În ceea ce privește această critică, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că este nefondată apreciind că în procesul de individualizare a pedepsei, instanța de fond, a făcut aplicarea atât a dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 cât și a dispozițiilor art. 396 alin. (1) C. proc. pen., precum și a celorlalte criterii prevăzute de art. 74 C. pen. Potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 „Persoana care a comis una dintre infracțiunile atribuite prin prezenta ordonanță de urgență în competența D.N.A., iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege.” Din conținutul acestui text de lege se poate observa că reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă se referă atât la limita minimă cât și la limita maximă. Art. 292 alin. (1) C. pen. prevede că „Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență sau lasă să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Prin aplicarea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de cumpărare de influență se reduc de la 2 la 7 ani închisoare la pedeapsa de la 1 la 3 ani și 6 luni închisoare. Potrivit art. 396 alin. (1) C. proc. pen. „ Când judecata s-a desfășurat în condițiile art. 375 alin. (1) și (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiții a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condițiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanța reține aceeași situație de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare și recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.” Ca urmare a aplicării și acestei cauze legale de reducere, pedeapsa de la 1 la 3 ani și 6 luni închisoare se reduce la limitele de la 8 luni la 2 ani și 4 luni închisoare. Pedeapsa constituie criteriul principal prin care legea penală, evaluează, determină și diferențiază gradul de pericol social abstract, generic al fiecărei infracțiuni în parte. Individualizarea pedepsei reprezintă una dintre cele mai importante și sensibile operațiuni juridice de a cărei acuratețe depinde în mod direct reușita procesului de îndreptare și recuperare a condamnatului, întrucât aceasta presupune, prin evaluarea gravității infracțiunii comise și a periculozității infractorului, determinarea gradului de răspundere penală a inculpatului în raport cu care urmează să se stabilească pedeapsa și modul de executare a acesteia. Infracțiunea, ca faptă socialmente periculoasă, creează o tulburare socială, aduce o atingere valorilor sociale ocrotite de legea penală și ordinii juridice instituite într-un sistem de drept. Pentru înlăturarea acestor consecințe negative ale infracțiunii este necesar să se reacționeze din partea societății și să se aplice anumite măsuri de constrângere juridică celor ce săvârșesc asemenea fapte. Mai mult, pentru înlăturarea neliniștii și tulburării sociale, pentru restabilirea ordinii juridice trebuie ca persoanele care au săvârșit infracțiuni să fie de îndată trase la răspundere penală. Aplicarea și executarea pedepsei se realizează în vederea atingerii unor scopuri bine definite, respectiv scopul prevenirii săvârșirii de noi fapte penale din partea infractorilor, prin reeducarea acestora, dar și din partea altor persoane, prin exemplaritatea pedepselor, precum și scopul restabilirii liniștii sociale și al reintegrării ordinii juridice. Aplicarea și executarea pedepselor pot conduce la atingerea scopurilor urmărite, dacă efectuarea lor are loc în timp util. În general, sancționarea infractorilor prin aplicarea pedepsei devine cu atât mai eficace și contribuie cu atât mai intens la realizarea scopurilor de mai sus, cu cât ea intervine într-un interval de timp cât mai scurt și cât mai apropiat de momentul infracțiunii. De asemenea, exemplaritatea, care decurge din supunerea celui condamnat la executarea pedepsei, devine cu atât mai puternică cu cât punerea în executare se produce neîntârziat după condamnare. În aceste condiții, conștiința socială are încă vie și exactă imaginea pericolului pe care îl prezintă fapta și făptuitorul, a urmărilor dăunătoare sau primejdioase ale faptei săvârșite și va reacționa mai adecvat. Cu atât mai mult, în condițiile în care, în ultimii ani, în societatea românească am asistat la o tendință de creștere a faptelor de corupție, ce au căpătat o amploare deosebită se impune ca justiția să riposteze cu fermitate ori de câte ori se probează asemenea cazuri, ca o dovadă a faptului că statul de drept nu asistă pasiv la amplificarea și propagarea acestora, la toate nivelurile, ci dimpotrivă, funcționează și, mai ales, reacționează prin autoritățile și pârghiile specifice puse în slujba propriilor cetățeni. Corupția reprezintă o amenințare majoră pentru democrație, constituind o negare a drepturilor omului și o încălcare a principiilor democratice, pentru echitatea socială și pentru justiție, erodând principiile unei administrații eficiente, punând în pericol stabilitatea și credibilitatea instituțiilor statului. În aceste condiții, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că pedeapsa principală de 1 an și 6 luni închisoare aplicată de instanța de fond inculpatului G.S. pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 C. pen. este corect stabilită între limitele rezultate ca urmare a aplicării cauzelor legale de reducere prevăzute de dispozițiile art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (1) C. proc. pen., dar și ca urmare a aplicării celorlalte criterii de individualizare a pedepselor prevăzute de art. 74 C. pen. Apelantul inculpat a criticat sentința apelată și sub aspectul nelegalității, considerând că în mod greșit instanța de fond a dispus condamnare sa pentru săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență, apreciind că fapta reținută prin rechizitoriu nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege. În susținerea acestui motiv de apel apărătorul ales al inculpatului a învederat instanței că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență, fapta fiind săvârșită fără forma de vinovăție prevăzută de lege. În opinia acestuia, pentru realizarea laturii subiective a infracțiunii de cumpărare de influență trebuie să existe o intenție calificată prin scopul urmărit, aspect care nu se regăsește în condițiile în care inculpatul G.S. a remis sumele de bani ca urmare a presiunii exercitate asupra sa de către inculpata N.E.A. Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că judecata în fond a avut loc în condițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen., ceea ce înseamnă că inculpatul a recunoscut în totalitate faptele, așa cum au fost descrise prin rechizitoriu, și a acceptat ca judecata să se desfășoare pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În aceste condiții, analizând conținutul infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, Înalta Curte - Completul de 5 Judecători constată că potrivit dispozițiilor art. 292 C. pen., constituie infracțiunea de cumpărare de influență promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, pentru sine sau pentru altul, direct ori indirect, unei persoane care are influență asupra unui funcționar public, pentru a-l determina pe acesta să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri. Acțiunile care, alternativ, pot constitui elementul material al laturii obiective a infracțiunii de cumpărare de influență: promisiunea, oferirea sau darea direct sau indirect de bani, daruri ori alte foloase de influență, trebuie să îndeplinească următoarele condiții esențiale: - cumpărătorul de influență trebuie să creadă că persoana contactată se bucură de trecerea de care se prevalează pe lângă funcționar, fiind fără relevanță dacă influența este reală sau doar pretinsă; - cumpărătorul de influență trebuie să aibă un interes real, legitim sau nelegitim în legătură cu un act care intră în atribuțiile de serviciu ale funcționarului; - promisiunea, oferirea sau darea de bani, daruri sau alte foloase trebuie să fie săvârșite mai înainte ca funcționarul să fi îndeplinit actul solicitat, sau cel mai târziu în timpul efectuării acestuia. Sub aspectul laturii subiective, cumpărarea de influență se comite numai cu intenție directă, calificată de scopul special urmărit de făptuitor. Scopul este reprezentat de influența pe care cumpărătorul o tranzacționează și care urmează să fie exercitată asupra funcționarului. Forma de vinovăție a intenției directe rezultă din textul de lege care incriminează infracțiunea de cumpărare de influență și care prevede că promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase trebuie să fie făcute pentru ca vânzătorul de influență să-l determine pe funcționar să îndeplinească sau nu un act care face parte din atribuțiile sale de serviciu. Înalta Curte - Completul de 5 Judecători reține că infracțiunea de cumpărare de influență pentru care inculpatul G.S. a fost trimis în judecată, există în materialitatea ei și sunt întrunite elementele constitutive ale acesteia, atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective. Edificatoare în susținerea situație de fapt sunt declarațiile inculpatului G.S. (filele 236-241 vol. 6 d.u.p.) din data de 28 octombrie 2013 și din 19 noiembrie 2013 (filele 348-351 vol. I d.u.p.), declarația martorei G.R. din 10 decembrie 2013 (filele 366-367 vol. I d.u.p.), mesajele S.M.S. transmise de inculpatul G.S. către inculpata N.E.A. din 28 mai 2013 ora 09:15:56 (fila 36 vol. I d.u.p.), S.M.S. din 06 iunie 2013, ora 11:32:53 (fila 37 vol. I d.u.p.), S.M.S. din data de 11 iunie 2013 ora 12:52:58 (fila 38 vol. I. d.u.p.), S.M.S. din data de 06 iunie 2013, ora 13:04:00 (fila 37 vol. I d.u.p.), precum și transcrierea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de inculpata N.E.A. cu inculpatul G.S., și martora G.R. Astfel, inculpatul G.S., prin declarațiile date a recunoscut faptele reținute în sarcina sa precizând următoarele: „(…) în luna mai 2013 am contactat-o pe inc. N.E.A. procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și am rugat-o să intervină la procurorul C.D. de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești pentru a dispune recalcularea alcoolemiei în dosarul penal în care era cercetat prietenul meu M.A. Doamna procuror Angela Nicolae a fost de acord să facă demersurile solicitate și m-a ținut la curent cu toate demersurile și discuțiile pe care le-a avut cu procurorul C.D. legate de recalcularea alcoolemiei. Precizez că înainte de a vorbi cu inculpata N.E.A., M.A. la sugestia mea s-a adresat verbal polițiștilor care îi cercetau dosarul dar aceștia au refuzat categoric să-i recalculeze alcoolemia. Văzând că nu rezolvă nimic m-am adresat inculpatei N.E.A. care datorită funcției de procuror la Parchetul General va avea „trecere” la procurorul C. și îl va convinge să dispună recalcularea alcoolemiei prietenului meu. Inculpata N.E.A. a intervenit la procurorul C.D. iar în una din discuțiile pe care le-am avut cu dânsa mi-a spus că procurorul C.D. vine la București și că va trece pe la ea și va discuta cu el direct despre problema prietenului meu. Chiar din ziua în care i-am solicitat intervențiile la procurorul C.D., inculpata N.E.A. îmi cerea sub diferite pretexte sume de bani cuprinse între 500 lei și 4.000 lei. (…), din câte îmi amintesc, (…), i-am dat inculpatei N.E.A. următoarele sume de bani: - în data de 28 mai 2013 mi-a cerut bani într-un mod disimulat, motivând că a făcut toxiinfecție alimentară și are nevoie de medicamente. Am trimis-o pe soția mea la domiciliul acesteia căreia i-a dat, din câte îmi amintesc, suma de 1.000 lei; - în data de 19 iunie 2013 i-am dat prin soția mea suma de 2.000 lei pe care îi pretinsese în data de 17 iunie 2013; - pe 12 iulie 2013 mi-a cerut 280 euro sub pretextul că își cumpără bilet de avion. Mi-a spus că mi-i va înapoia dar știam că nu este adevărat pentru că niciodată nu mi-a restituit din banii pe care i-am dat. Și de această dată i-am trimis prin soția mea 1.500 lei; - i-am mai dat și în alte ocazii inculpatei N.E.A. și alte sume de bani pe care le voi menționa într-un denunț. Pe N.E.A. am cunoscut-o în cursul anului 2012 prin intermediul fiului ei N.D. cu ocazia unor vizite făcute la domiciliul acestora. (vol. 6 dup, filele 238 - 241)”. În declarația din 28 octombrie 2013 (vol. 6 dup, filele 249 - 250) martora G.R. a confirmat faptul că în cursul anului 2013 la cererea soțului său, inculpatul G.S., i-a dus inculpatei la domiciliu, de trei ori, diferite sume de bani: „(…) Am cunoscut-o pe N.E.A. în cursul anului 2012 prin intermediul fiului său N.D. Am vizitat-o la domiciliu și i-am dus alimente pentru fiul său N.A. care era bolnav de hepatită. Cred că în iarna anului 2012 am aflat că M.A., șoferul soțului meu, a avut un accident de circulație în timp de se afla în stare de ebrietate la volan și că era cercetat într-un dosar penal la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești. Este adevărat că în lunile mai și iunie 2013, de trei ori, la cererea soțului meu, i-am dus procurorului N.E.A. plicuri în care se aflau sume diverse de bani. Banii erau puși în plicuri de soțul meu și din câte îmi amintesc într-una dintre dăți am numărat suma și am constatat că erau 1.000 lei. De fiecare dată N.A. spunea că ne va restitui banii la salariu dar nu a făcut acest lucru niciodată. Nu știu de ce soțul meu îi dădea totuși bani în continuare știind că nu îi va primi înapoi (…).” Mesaj S.M.S. transmis în data de 06 iunie 2013, ora 11:32:53 de G.S. de la postul telefonic X către N.E.A. utilizatoare a postului telefonic X: „Buna ziua, nu pot veni ca sunt la țară dar dacă nu-mi puteți spune prin msg am să vin sâmbată, acum am o rugaminte fratele meu a fost la Costești și acum trebuie domnul procuror C. să-i mai trimită ultima declarație la I.N.M.L. pentru ai efectua a doua recalculare ca să iasă sub 0,80. multumesc! Vorbiți dvs cu dmnul doctor C.D.”(vol. 1 dup, fila 37). Mesaj S.M.S. transmis în data de 06 iunie 2013, ora 11:41:58 de N.E.A. de la postul telefonic X către G.S. utilizator al postului telefonic cu nr.X: „OK Problema este ca am facut o toxi-infecție alimentara din cauza unui pate de ficat si am nevoie de niste medicamente. Ieri nu m-am putut scula din pat și nici nu am mers la servici. Acum sunt la servici dar am nevoie de sprijinul dvs. Mă revanșez la salariu”(vol. 1 dup, fila 37). Mesaj S.M.S. transmis în data de 06 iunie 2013, ora 13:04:00 de G.S. de la postul telefonic X către N.E.A. utilizatoare a postului telefonic X. „Ok, atunci dizeara o sa vina sotia.”(vol. 1 dup, fila 37). Mesaj S.M.S. transmis în data de 06 iunie 2013, ora 17:41:17 de inc. N.E.A. de la postul telefonic X către martorul C.D. utilizator al postului telefonic cu nr. X. Transcrierea convorbirii telefonice purtată la data de 06 iunie 2013, începând cu ora 18:50:24, inițiată de inculpatul G.S., utilizator al postului telefonic X cu inculpata N.E.A. aflată la postul telefonic cu nr. X: G.S.: Săru’mâna! N.E.A.: Știți cu cine am închis acum telefonu’? Cu domnu’ doctor. De acolo. Știți? G.S.: Am înțeles. Da, da, da, da. N.E.A.: Deci chiar, pentru că astăzi a fost foarte prins cu tot felul de anchete de astea, de astea și exact acum. Dar, e fantastic. Acum am închis telefonu’. G.S.: Da. N.E.A.: Știți? G.S.: E. N.E.A.: Da. G.S.: A ajuns soția jos. Puteți să coborâți? N.E.A.: Ă, da. Acum imediat. G.S.: Da? N.E.A.: Mă îmbrac. G.S.: Haideți. N.E.A.: Imediat. Rugați-o doar două minute. G.S.: Da, da. Da. N.E.A.: Ca să mă pot îmbrăca și eu. Da. Da, da! G.S.: Haideți că eu sunt aici, că v-am spus că sunt la țară, că am vaci aici. N.E.A.: Da. Da, da. Am înțeles. Acum. În două minute cobor. Transcrierea convorbirii telefonice purtate în data de 19 iunie 2013, începând cu ora 15:50:46, inițiată de inculpatul. G.S. cu inculpata N.E.A.(vol. 1 dup, filele 41-42): „G.S.: Săru’mâna! Nu v-a sunat R.? N.E.A.: A, nu, nu, nu! Nu, nu! Și tocmai intrasem așa un pic în panică, pentru că. G.S.: Nu, nu, nu, nu! N.E.A.: Ați citit pentru ce. G.S.: Da, da, da, da! Stați așa puțin! N.E.A.: Că trebuie să fac asta și. G.S.: Ia! N.E.A.: Da. G.S.: Stați .(neinteligibil). N.E.A.: Eu sunt. Da, acum într-o mașină și sunt chiar la Piața U. și mă duc spre casă. G.S.: Am înțeles. E. N.E.A.: Da. G.S.: Că eu am vorbit cu ea mai acu’ vreo zece minute și mi-a zis că venea către dumneavoastră. N.E.A.: Păi. (G.S., are un dialog cu o altă persoană, de pe un alt telefon: Unde ești?. Bine. Păi hai că. Vă întâlniți atunci acolo, da?. Da, da, da, da, da! Hai! Bine. Bine. Pa-pa! Pa-pa! - n.n.) G.S.: A zis că ajunge, doamnă. Vine R., da. N.E.A.: Da. Eu. G.S.: Când ajungeți dumneavoastră acasă. Cam atunci ajunge și ea. N.E.A.: A! Este perfect atunci. Este perfect. Atunci rămâne ca să mai mă sunați? Când ajunge, ca să cobor? Sau cum facem? G.S.: Da, da, da, da! Vă sună ea. N.E.A.: Da? A, mă sună. G.S.: Da. N.E.A.: Este în regulă. G.S.: Da, da, da! N.E.A.: Este foarte bine așa. G.S.: Da, da, da. N.E.A.: Bine. Mulțumim! G.S.: Săru’mâna! N.E.A.: Și mai vorbim. Da, da. La revedere! G.S.: Săru’mâna! N.E.A.: La revedere!” Convorbirea telefonică purtată în data de 19 iunie 2013, începând cu ora 16:05:48, inițiată de martora G.R. utilizatoare a postului telefonic cu nr. X, (cartelă prepaid) cu inculpata N.E.A., aflată la postul telefonic cu nr. X (filele 42-43,vol. 1, dup): „G.R.: Bună ziua! Sunt soția lui (neinteligibil). N.E.A.: Da, da, da. G.R.: Coborâți? Da? N.E.A.: Eu, acum deci sunt pe drum. Deci ajung în câteva minute. Da? Ne vedem. G.R.: Am înțeles. N.E.A.: Ne vedem. G.R.: Da. N.E.A.:Chiar acolo la bloc, că, mai avem puțin. G.R.: Da. N.E.A.: Deci pe T. sunt aici și da. G.R.: Da, da, da. N.E.A.: Da? Da? G.R.: Da. Nici o problemă, da! N.E.A.: Da? Bine, bine! G.R.: La revedere! N.E.A.: Acum vin. La revedere!” G.S.:Da, da. Săru’mâna! Săru’mâna! Și în fața instanței de apel, prin declarația dată, inculpatul G.S. a recunoscut faptele reținute în sarcina sa: „(…) Remiterea acestor sume de bani avea legătură cu cauza penală ce-l privea pe A.M. Precizez că M.A. fusese șoferul meu și era cercetat penal într-un dosar penal aflat la Judecătoria Costești însă i se refuzase recalcularea alcoolemiei așa încât dorința sa era de a ajunge la primul procuror care să dispună în cauza pe care o avea. Eu am luat legătura cu inculpata N.A. și i-am cerut doar să-l sune pe primul procuror de la Costești, iar acesta să accepte recalcularea alcoolemie.” Astfel, din analiza probatoriului administrat în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul G.S., având convingerea că inculpata N.E.A. are influență asupra martorului C.D., prim-procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești, a contactat-o pe inculpată pentru a interveni pe lângă martor în scopul de a-l determina pe acesta să soluționeze favorabil Dosarul penal nr. 1706/P/2012 privind pe învinuitul M.F.A.Ș. Totodată, inculpatul G.S. a avut convingerea că remiterea sumelor de bani către inculpata N.E. s-a realizat în acest scop. Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție în Complet de 5 Judecători constată că faptele inculpatului G.S., astfel cum au fost descrise mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență prevăzută de art. 292 C. pen., fiind săvârșite cu vinovăția cerută de lege, reținând că în perioada 28 mai 2013 -12 iulie 2013 inculpatul G.S. i-a remis inculpatei N.E.A. în baza unei înțelegeri prealabile de natură infracțională cu aceasta, în trei tranșe sumele de 1.000 lei, 2.000 lei și 1.500 lei totalizând 4.500 lei în schimbul promisiunii inculpatei că va interveni pe lângă martorul C.D., prim procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Costești în vederea soluționării favorabile a cauzei penale nr. 1706/P/2012 privind pe învinuitul M.F.A.Ș. Prin urmare, pentru considerentele mai sus menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în baza dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul G.S. împotriva sentinței penale nr. 885 din 06 octombrie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 3200/1/2014. În temeiul art. 274 C. proc. pen. va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 250 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.