ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

Prin Sentința penală nr. 200/F din 27.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice date prin rechizitoriu faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A. din infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002.

În baza art. 5 C. pen. s-a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. este reprezentată de C. pen. din 1969 și, în consecință, a recalificat fapta pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 în infracțiunea de spălare de bani prev. de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 (forma în vigoare la data săvârșirii infracțiunii).

În baza art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 74 alin. (2) C. pen. din 1969 rap. la art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpatul A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani.

În baza art. 36 C. pen. din 1969 rap. la art. 33 lit. a) - art. 34 lit. b) C. pen. din 1969 și art. 35 alin. (1) C. pen. din 1969 a contopit pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată în cauza de față cu pedeapsa de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen., aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 383/19.12.2014 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin Decizia penală nr. 342/A/7.10.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen.

În baza art. 71 C. pen. din 1969 a interzis inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. din 1969.

În baza art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969 a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata executată, de la 8.10.2015 la 8.06.2016.

A constatat ca fiind executată pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 1 an a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (cu referire la activitatea de avocat) C. pen., în perioada 8.10.2016 - 7.10.2017.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen.., a obligat pe inculpat la plata sumei de 4.000 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Prin Sentința penală nr. 383 din data de 19.12.2014 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul cu nr. x/2013 și modificată prin decizia penală cu nr. 342A din data de 07.10.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, s-a dispus, în baza art. 244 alin. (1) din Noul C. pen. condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 1 an de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de disp. art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) (cu referire la activitatea de avocat).

De asemenea, acesta a fost obligat la plata sumei de 2.186.569,10 RON actualizată în raport cu rata inflației de la data de 27.11.2008 și până la achitarea integrală a debitului către partea civilă SC B. SRL.

În sarcina numitului A. s-a reținut, în esență, de către Curtea de Apel București, secția I penală, că la data de 19.06.2008, cu ocazia formulării cererii de executare silită împotriva persoanei vătămate SC B. SRL, a indus în eroare pe numitul C., executor judecătoresc, susținând în mod nereal că și-a îndeplinit obligația prevăzută în contractul de asistență juridică încheiat cu persoana vătămată la data de 12.10.2007 (în sensul că a fost implicat în încheierea contractului de vânzare - cumpărare dintre persoana vătămată și SC D. SRL având ca obiect mai multe terenuri) și, pe cale de consecință, că ar fi avut dreptul la onorariul stabilit în contract. S-a reținut de asemenea că, procedând în acest fel, inculpatul a obținut în mod ilicit executarea silită a persoanei vătămate și transferul sumei de 2.159.854,75 RON din contul acesteia în cel al cabinetului său de avocat.

Instanța de fond nu a insistat asupra situației de fapt reținute în cauza anterior menționată, apreciind ca fiind esențial pentru soluționarea cauzei că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat împrejurarea că suma de 2.159.854,75 RON intrată în contul bancar al cabinetului de avocat al inculpatului A. la data de 27.11.2008 provenea dintr-o infracțiune de înșelăciune săvârșită chiar de acesta.

A constatat că infracțiunea de spălare de bani, care făcea obiectul dosarului de primă instanță, a vizat strict operațiunile financiare efectuate de inculpat cu această sumă de bani după virarea ei în contul bancar al cabinetului său de avocat.

Drept urmare, a stabilit că apărările inculpatului privind infracțiunea de înșelăciune, pentru care a fost deja definitiv condamnat, expuse în cuprinsul declarației din data de 28.03.2018 și în diverse cereri și memorii depuse de acesta la dosarul cauzei (faptul că suma de bani avea o proveniență licită, diverse împrejurări privind încheierea contractului de asistență juridică pus în executare, împrejurarea că în fața executorului judecătoresc a fost reprezentat de un avocat etc.) nu au nici o relevanță cu privire la săvârșirea infracțiunii de spălare de bani. De altfel, acesta a fost și motivul pentru care s-a reținut că majoritatea probelor propuse de inculpat de-a lungul procesului penal au fost nerelevante pentru soluționarea cauzei.

Revenind la situația de fapt, instanța de fond a constatat că, după ce la data de 27.11.2008, suma de 2.159.854,75 RON a fost virată în contul bancar al Cabinetul de avocat "A.", aceasta a fost supusă următoarelor operațiuni:

A reținut aceste aspecte pe baza raportului de constatare tehnico-științifică din data de 23.06.2017 și a documentelor provenite de la E., reținând că inculpatul nu a contestat circuitul financiar stabilit de organele de urmărire penală.

De asemenea, a reținut că numitul I. (în prezent decedat) era nașul de cununie al soților A. și H., că în cererea de deschidere a contului bancar în euro, I. a menționat că sursa fondurilor care urmau să intre în acest cont reprezenta "cadou fin" și că persoana împuternicită să efectueze operațiuni pe acest cont era numita H..

Raportat la această situație de fapt, instanța de fond a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea de spălare de bani pentru care a fost trimis în judecată, apreciind că operațiunile financiare efectuate de acesta într-un interval foarte scurt de timp, care au presupus trecerea unei sume foarte mari de bani prin 3 conturi bancare diferite, inclusiv o retragere în numerar și o depunere a acesteia într-un alt cont bancar efectuate în aceeași zi (2.12.2008) sunt lipsite de orice justificare economică.

Totodată, a constatat că nu există nici un motiv licit pentru ca în aceeași zi, inculpatul să transfere suma de 568.536,92 de euro în contul socrului său, apoi soția sa să retragă în numerar suma de 560.000 euro din contul menționat, pe care să o depună în final contul nașului de cununie.

Susținerile inculpatului în sensul că retragerea în numerar a sumei de 560.000 euro s-a făcut din cauza crizei financiare și a neîncrederii în solvabilitatea unității bancare au fost apreciate ca fiind vădit necredibile, în condițiile în care aceeași sumă de bani retrasă în numerar la data de 2.12.2008 din contul numitului G., socrul inculpatului, a fost depusă în aceeași zi, la aceeași unitate bancară, într-un cont deschis tot la data de 2.12.2008 de nașul de cununie al inculpatului, I..

La fel de neplauzibile au fost apreciate și afirmațiile inculpatului privind faptul că banii au fost depuși în contul lui I. deoarece acesta "era singura persoană în care a avut încredere", în condițiile în care nu exista nici un motiv ca suma de 560.000 euro să nu fie depusă în propriul său cont bancar.

Astfel, instanța de fond a apreciat că, prin efectuarea tuturor operațiunilor anterior descrise, inculpatul nu a urmărit decât să ascundă proveniența sumei de bani obținute în urma comiterii unei infracțiuni de înșelăciune, păstrându-și în același timp controlul asupra acesteia.

În acest context, s-a reținut că inculpatul era conștient de faptul că persoana vătămată prin comiterea faptei de înșelăciune, SC B. SRL, era la curent cu activitatea sa infracțională (punerea în executare în mod nelegal a contractului de asistență juridică) și că efectua deja demersuri în vederea stopării acesteia (contestația la executare formulată de SC B. a fost, de altfel, admisă în luna martie 2009). Nu s-a pus problema ca inculpatul să nu fi cunoscut proveniența ilicită a sumei de bani în condițiile în care aceasta a rezultat dintr-o infracțiune comisă de el însuși.

În drept, fapta inculpatului A., care, în perioada 27.11.2008 - 16.01.2009, după ce a încasat în contul cabinetului individual de avocat "A.", deschis la E., suma de 2.159.854,75 de RON (echivalent al sumei de 568.536 de euro) provenind din săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) din C. pen., în scopul de a ascunde proveniența sumei de bani obținute ilicit, a efectuat atât direct cât și indirect, prin intermediul soției sale, H. o serie de operațiuni bancare succesive, respectiv schimb valutar, transferuri, depuneri și retrageri de numerar, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Fapta inculpatului nu a putut fi încadrată în disp. art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a solicitat acesta. În acest sens, art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 incriminează "ascunderea ori disimularea adevăratei naturi a provenienței, a situării, a dispoziției, a circulației sau a proprietății bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, cunoscând că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni", în timp ce art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 incriminează "dobândirea, deținerea sau folosirea de bunuri, cunoscând că acestea provin din săvârșirea de infracțiuni".

S-a apreciat că, în mod evident, acuzația adusă inculpatului nu constă în faptul că ar fi dobândit, deținut sau folosit suma de bani provenită din săvârșirea unei fapte de înșelăciune, ci în aceea că, după comiterea infracțiunii de înșelăciune, a efectuat demersuri ample în vederea ascunderii produsului infracțional, prin operațiuni succesive asupra sumei de 2.159.854,75 de RON obținută fraudulos (schimbarea acesteia în euro, transferarea într-un alt cont bancar aparținând socrului său, retragerea în numerar a sumei, urmate de depunerea sa într-un cont bancar aparținând nașului său de cununie și în final de retragerea în numerar a acesteia).

Referitor la legea penală mai favorabilă, instanța de fond a constatat că aceasta este reprezentată de dispozițiile C. pen. din 1969, în vigoare la data comiterii infracțiunii. În acest sens, instanța a avut în vedere împrejurarea că sub imperiul vechiul C. pen. efectele circumstanțelor atenuante (care urmează a fi reținute în cauză) erau vădit mai favorabile, presupunând o reducere mult mai amplă a pedepsei decât cea reglementată de dispozițiile C. pen. în vigoare la momentul de față.

Reținerea C. pen. din 1969, ca lege penală mai favorabilă, a produs efecte și asupra încadrării juridice a infracțiunii de spălare de bani care, la data săvârșirii, era incriminată, în aceeași formă ca și în prezent, de disp. art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere gravitatea medie a infracțiunii comise, reținând că, deși suma de bani supusă spălării a avut un cuantum ridicat, operațiunile efectuate de inculpat nu au avut o complexitate deosebită, fiind descoperite cu ușurință de organele judiciare. Totodată, de la data comiterii infracțiunii și până în prezent, într-un interval mai mare de 10 ani, inculpatul nu a mai săvârșit fapte penale, executând inclusiv pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune din care a provenit suma de bani spălată. Judecătorul fondului a constatat și că sesizarea instanței cu infracțiunea care face obiectul cauzei de față s-a realizat cu mare întârziere, abia la 22.09.2017, în condițiile în care organele de urmărire penală fuseseră sesizate cu activitatea infracțională a inculpatului încă din anul 2008 și aveau cunoștință despre operațiunile financiare efectuate de acesta cel puțin din anul 2013.

Instanța de fond a apreciat că nu se poate face abstracție nici de împrejurarea că pentru infracțiunea de înșelăciune din care a provenit suma de bani supusă spălării, vădit mai gravă decât infracțiunea subsecventă, inculpatului i s-a aplicat minimul special al pedepsei prevăzute de lege, 1 an închisoare. Pedeapsa redusă aplicată inculpatului reprezintă totodată și o compensare a acestuia pentru vădita întârziere cu care organele de urmărire penală au instrumentat prezenta cauză.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpatul A. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Apelul inculpatului A. este fondat pentru considerentele redate în continuare.

Așa cum s-a reținut, prin Sentința penală nr. 383/19.12.2014 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 342/A din 7.10.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, inculpatul A. a fost condamnat la 1 an închisoare și 1 an interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. De asemenea, a fost obligat la plata sumei de 2.186.569,10 de RON (actualizată) până la achitarea integrală a debitului către partea civilă SC B. SRL.

S-a reținut că acuzația adusă inculpatului nu constă în faptul că ar fi dobândit, deținut sau folosit suma de bani provenită din săvârșirea unei fapte de înșelăciune, ci în aceea că, după comiterea infracțiunii de înșelăciune, a efectuat demersuri ample în vederea ascunderii produsului infracțional, prin operațiuni succesive asupra sumei de 2.159.854,75 de RON obținută fraudulos (schimbarea acesteia în euro, transferarea într-un alt cont bancar aparținând socrului său, retragerea în numerar a sumei, urmată de depunerea sa într-un cont bancar aparținând nașului său de cununie și, în final, de retragerea în numerar a acesteia).

Fapta inculpatului A., în modalitatea descrisă nu este prevăzută de legea penală.

În primul rând, banii obținuți din înșelăciune (la plata cărora a fost obligat inculpatul) puteau fi reținuți de inculpat, folosiți, remiși oricărei persoane (rude, cunoștințe), depuși la bancă etc. și putea dispune de aceștia în orice modalitate.

Faptul că au fost depuși la bancă (pe numele său, al socrului etc.) nu înseamnă că a comis infracțiunea de spălare de bani, întrucât s-ar ajunge în situația ca, în toate cazurile în care se reține infracțiunea de înșelăciune sau altă infracțiune de prejudiciu - furt, gestiune frauduloasă etc., să fie reținută concomitent și infracțiunea de spălare a banilor, ceea ce excede normei de incriminare a acestei din urmă infracțiuni.

Operațiunile bancare derulate de inculpat - schimbarea banilor în euro, depunerea în conturi bancare, etc. nu realizează elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, ci reprezintă o modalitate de folosire a acestora, astfel că se impune achitarea inculpatului, întrucât fapta sa nu este prevăzută de legea penală.

Pe de altă parte, prejudiciul produs prin înșelăciune va fi recuperat tot de la inculpat, așa încât, nu poate opera o dublă impunere, atât prin obligarea inculpatului la despăgubiri civile, ca urmare a infracțiunii de înșelăciune, cât și prin confiscarea de la inculpat a aceleiași sume de bani, ca urmare a infracțiunii de spălare a banilor.

În ceea ce privește apelul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, prin care s-a solicitat majorarea pedepsei la 3 ani închisoare, urmează a fi respins ca nefondat, atâta vreme cât se apreciază că se impune achitarea inculpatului întrucât fapta sa nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) teza I C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 200/F din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva aceleiași sentințe penale.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 217 RON, va rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, desemnat după rezilierea contractului cu apărătorul ales, în sumă de 868 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 200/F din 27 septembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în baza art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva aceleiași sentințe penale.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 217 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat, desemnat după rezilierea contractului cu apărătorul ales, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 decembrie 2019.

GGC - GV