ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În

baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 222/2013 din data de 14 noiembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a condamnat pe inculpatul M.I., la pedepsele de:

- 1 (un) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „conflict de interese" în formă continuată, prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 6 (șase) luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de „fals în declarații", prev. de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. contopește pedepsele aplicate inculpatului prin prezenta sentință penală, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 1 (un) an închisoare.

În

baza disp. art. 81 C. pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare.

În

baza disp. art. 82 C. pen. stabilește termen de încercare de 3 (trei) ani.

Atrage atenția inculpatului M.I. asupra disp. art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.

Aplică pedeapsa accesorie, interzicând inculpatului pe durata și în condițiile prev. de art. 71 C. pen. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II și lit. b) C. pen.

În

baza disp. art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii.

Ia act că partea vătămată Spitalul Județean de Urgență Vaslui nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași din data de 07 mai 2013, a fost trimis în judecată inculpatul M.I., pentru comiterea infracțiunilor de „conflict de interese", în forma continuată, prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) C. pen. (alcătuită din 14 acte materiale) și „fals în declarații", prev. de art. 292 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., reținându-se în actul de sesizare că fapta învinuitului M.I., director administrativ al Spitalului Județean de Urgență Vaslui, de a aviza în perioada 07 aprilie 2008 - 21 decembrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 14 achiziții de produse (arbuști și plante ornamentale, insecticide, substanțe chimice pentru efectuarea în regim propriu a lucrărilor de dezinsecție și deratizare), în valoare totală de 69.092,7 RON de la SC B. SRL Vaslui, societate la care atât el, cât și soția sa, M.E., erau asociați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conflict de interese”, în forma continuată, prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen. rap. la art. 41 alin. (2) C. pen.

Primul act material al acestei infracțiuni s-a consumat la data de 14 aprilie 2008, data avizării primei facturi (factura din 07 aprilie 2008) iar infracțiunea s-a epuizat la data de 21 decembrie 2009 (dată la care au fost avizate facturile având numerele 228, 229, 230, 231 și 232 emise la data de 21 decembrie 2009). Infracțiunea s-a comis în modalitatea alternativă a îndeplinirii unui act, în accepțiunea dată acestui termen de doctrină și jurisprudență (exercitarea atribuțiilor specifice postului/funcției).

De asemenea, fapta învinuitului M.I. de a omite, la data de 10 martie 2010, cu ocazia completării declarației de interese, specificarea calității sale și a soției sale de asociați la SC B. SRL Vaslui, societate cu care Spitalului Județean de Urgență Vaslui avea relații comerciale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „fals în declarații", prev. de art. 292 C. pen.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză în cele două faze procesuale, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În

perioada 15 septembrie 2007 - 17 mai 2010, învinuitul M.I. a fost director administrativ al Spitalului Județean de Urgență Vaslui în baza contractului de administrare încheiat atribuțiile fiind stabilite conform celor două anexe ale contractului.

Conform atribuțiilor de serviciu stabilite clar în contract (și anexele contractului), inculpatul M.I. trebuia să întocmească, anual, planul de achiziții publice, coordona lucrările de investiții, reparații capitale, dotare, construcții, aprovizionare, achiziții publice, răspunzând de dotarea și aprovizionarea unității, etc, fiind în același timp și membru al Comitetului Director al Spitalului; - verifica documentele supuse controlului financiar preventiv în ceea ce privește achizițiile efectuate de spital.

De asemenea, inculpatul M.I. - ca director administrativ avea în subordine compartimentele "administrativ", "aprovizionare, transport și achiziții publice" și "atelier întreținere-reparații".

Din actele dosarului a rezultat că inculpatul M.I. a fost asociat unic al SC B. SRL Vaslui, de la înființarea acesteia (anul 2006), în anul 2007, având ca asociat și pe soția sa, M.E., acesta fiind administrator al societății comerciale de la înființare și până la data de 08 februarie 2007, când a fost numit administrator numitul N.C.

Din actele dosarului (adresa Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vaslui din 25 mai 2010) a rezultat că inculpatul a fost asociat și administrator al SC B. SRL Vaslui de la înființare - anul 2006, în aceeași perioadă în care era și director administrativ al Spitalului Județean de Urgență Vaslui.

În

această perioadă, Spitalul Județean de Urgență Vaslui a achiziționat de la SC B. SRL Vaslui produse în valoare de 86.029,92 RON, respectiv:

- materiale pentru curățenie în valoare de 430 RON, cf. facturii din 09 octombrie 2007, achitată pe data de 30 octombrie 2007; arbuști și plante ornamentale în valoare de 16.844,45 RON, cf. facturii din 07 aprilie 2008, achitată la data de 16 aprilie 2008; insecticide în valoare de 1.071 RON cf. facturii din 10 aprilie 2008, achitată la data de 08 mai 2008;

insecticide în valoare de 1.161,30 RON, cf. facturii din 23 mai 2008, achitată la data de 19 iunie 2008;

insecticide în valoare de 771,12 RON, cf. facturii din 09 septembrie

2008, achitată la data de 18 septembrie 2008;

insecticide în valoare de 3.777,0 RON cf. facturii din 17 iulie

2008, achitată la data de 18 septembrie 2008;

butași de trandafir, bulbi de flori de primăvară în valoare de

5.890,5 RON, cf. facturii din 13 noiembrie 2008, achitată la data de

26 noiembrie 2008;

insecticide în valoare de 5.307,40 RON, cf. facturii din 12 decembrie 2008, achitată la data de 24 decembrie 2008;

insecticide în valoare de 4.284 RON, cf. facturii din 30 aprilie 2009, achitată la data de 16 iulie 2009;

substanțe chimice în valoare de 521,22 RON, cf. facturii din 25 mai 2009, achitată la data de 16 iulie 2009;

substanțe chimice pt. deratizare în valoare de 4.319,70 RON, cf.

facturii din 04 iunie 2009, achitată la data de 28 septembrie 2009;

substanțe chimice pt. deratizare în valoare de 2.950,01 RON, cf.

facturii din 22 octombrie 2009, achitată la data de 07 septembrie 2010;

p

lante în valoare de 2.377 RON, cf. facturii din 21 decembrie 2009,

achitată la data de 07 septembrie 2010;

plante în valoare de 9.394 RON, cf. facturii din 21 decembrie

2009, achitată la data de 07 septembrie 2010;

plante în valoare de 3.328 RON, cf. facturii din 21 decembrie 2009,

achitată la data de 07 septembrie 2010;

substanțe chimice în valoare de 10.993,22 RON, cf. facturii din 14 decembrie 2009, achitată la data de 07 septembrie 2010;

plante în valoare de 5.644 RON, cf. facturii din 21 decembrie 2009,

achitată la data de 07 septembrie 2010,

plante în valoare de 6.933 RON, cf facturii din 21 decembrie 2009,

achitată la data de 07 septembrie 2010.

Din probele administrate (declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor, înscrisuri) nu a rezultat că Spitalul Județean de Urgență Vaslui a realizat raporturi comerciale cu SC B. SRL Vaslui anterior angajării inculpatului M.I. ca administrator.

Realizarea infracțiunii prevăzute de art. 253

1

C. pen. presupune „fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, îndeplinește un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soțul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani și interzicerea dreptului de a ocupa o funcție publică pe durată maximă."

Conform dispozițiilor art. 94 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 161/2003 (actualizată prin Legea nr. 171/2004), funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități (remunerate sau neremunerate) în cadrul societăților comerciale (în speță, SC B. SRL Vaslui, însă

inculpatul M.I. nu se afla în situația excepțiilor prevăzute de art. 94 alin. (2

1

).

Cu privire la aspectul invocat în apărare de inculpatul M.I. referitor la calitatea sa de funcționar și nu de funcționar public (ca director administrativ al Spitalului Județean de Urgență Vaslui) și în acest sens nu s-ar realiza unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 253

1

C. pen. - Curtea a reținut că:

Art. 145 C. pen. definește termenul „public", iar art. 147 C. pen. și Legea nr. 188/1999 definesc cele două noțiuni - de funcționar și funcționar public; iar Spitalul Județean de Urgență Vaslui se află sub incidența dispozițiilor art. 145 C. pen. realizând „servicii de interes public".

Conform art. 2 alin. (2), (3) din Legea nr. 188/1999, funcționarul public este persoana numită (în condițiile legii) într-o funcție publică, anume o funcție care exercită prerogative de putere publică - în mod special cele prevăzute la art. 2 alin. (3) lit. e) (gestionarea resurselor și resurselor umane) - aceste funcții realizându-le și inculpatul M.I. în calitate de director administrativ (conform atribuțiilor din anexa 1 și anexa 2).

Față de aceste argumente de fapt și de drept (relevate prin înscrisurile dosarului), susținerile inculpatului privind lipsa calității sale de funcționar public nu sunt întemeiate - acesta nefiind un simplu „angajat" al Spitalului Județean de Urgență Vaslui pentru a fi operante dispozițiile invocate.

Referitor la aspectul invocat de inculpat privind faptul că, în calitatea sa de director administrativ nu avea obligația de a viza „facturile de plată, etc...", această obligație fiind exclusiv a acestor trei persoane - șef Serviciul de aprovizionare, transport, achiziții publice (D.D.M.), a persoanei - director financiar-contabil (S.N.) și a managerului general (O.A.N.), Curtea a reținut că este neîntemeiată critica.

Pe de o parte, din anexele privind atribuțiile generale și specifice ale directorului administrativ - inculpatul M.I., a rezultat clar obligațiile sale, anume că „împreună cu directorul financiar întocmește și prezintă studii privind optimizarea măsurilor de bună gospodărire a resurselor materiale și bănești în scopul administrării patrimoniului unității; aprobă actele de cheltuieli potrivit competențelor ce i se deleagă în condițiile legii, etc" - prevăzute în anexa 2.

Pe de altă parte, din declarațiile martorilor, ale inculpatului (date chiar în fața instanței și viza de pe înscrisurile aflate la dosar), au demonstrat modalitatea în care inculpatul M.I. a realizat actele materiale (în speță, avizarea celor 14 facturi) ce au intrat în atribuțiile sale de serviciu, însă erau ilicite pentru că acesta se afla în situația „incompatibilităților funcționarului public".

Faptul că apărările inculpatului au indicat lipsa „atribuțiilor exprese" pentru acesta de a aviza aceste facturi nu înlătură răspunderea sa penală, întrucât inculpatul a realizat efectiv și „în fapt" această acțiune (de avizare -pentru facturile emise de societatea comercială al cărei asociat era) și în conformitate cu atribuțiile specifice din anexa 2 - „îndrumă și controlează nemijlocit munca administrativ gospodărească din unitate; ia măsurile privind recepția, manipularea bunurilor materiale (...); aprobă actele de cheltuieli (...)".

De asemenea, celelalte compartimente angajate în realizarea procedurilor de achiziție directă (ce a constituit obiectul judecății penale), și-au îndeplinit atribuțiile corespunzătoare - respectiv cele trei persoane desemnate din cadrul acestora, însă aceste compartimente erau subordonate serviciului administrativ - al cărui director era inculpatul.

Faptul că inculpatul M.I. a declarat (și unii martori au confirmat) că acesta nu semna în mod obișnuit toate facturile spre decontare - nu poate prezenta un element de înlăturare a răspunderii penale; acest fapt putând eventual să constituie o neîndeplinire totală a obligațiilor de serviciu ale inculpatului prevăzute în contract.

Procedând în modalitățile expuse (pe care inculpatul nu le-a contestat - ca situație de fapt, ci a contestat faptul că i s-au reținut ca fapt ilicit penal), inculpatul M.I. a obținut un folos material pentru sine (prin societatea comercială al cărei asociat era) și a exclus, astfel, posibilitatea agreării altor societăți comerciale care, eventual puteau oferi prețuri mai mici pentru achiziționarea produselor necesare Spitalului Județean de Urgență Vaslui.

Chiar dacă nu s-a putut stabili în ce modalitate ajungeau la Spitalul Județean de Urgență Vaslui ofertele de prețuri de la SC B. SRL, Curtea a reținut că: deși a fost înființată încă din anul 2006, această societate comercială nu a avut relații comerciale cu spitalul anterior datei la care învinuitul a devenit director administrativ și s-a dovedit că în perioada infracțională procedura achizițiilor de produse a fost directă (conform art. 18, art. 19 din O.U.G. nr. 34/2006), unele note justificative au fost verificate și de inculpatul M.I., purtând semnătura acestuia, iar după recepția mărfurilor, acesta a avizat pentru plată facturile fiscale emise de SC B. SRL.

Avizul pe care trebuia să-l dea inculpatul pentru fiecare achiziție în parte nu reprezenta o simplă formalitate, ci presupunea verificarea în prealabil a întregii documentații aferentă achiziției; iar în cazul achiziției de plante și arbuști ornamentali acesta a semnat chiar solicitarea de ofertă adresată societății la care era asociat.

Faptul că inculpatul nu ar fi știut că nu trebuie să se implice la luarea deciziilor în ceea ce privește aprovizionarea Spitalului cu materiale de la SC B. SRL - de asemenea, nu înlătură elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 253

1

C. pen. sub aspectul laturii subiective, întrucât potrivit principiilor generale care guvernează dreptul penal, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii penale.

Pe de altă parte, prin faptele săvârșite de inculpat s-a creat ordinii publice neîncrederea (nesiguranța) derulării unor raporturi comerciale licite și oneste - ceea ce potențează pericolul social concret al faptei acestuia.

În

considerarea tuturor aspectelor expuse, vinovăția inculpatului M.I. în săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen., raportat la art. 41 alin. (2) C. pen. - a fost cert dovedită, constând în aceea că: inculpatul M.I., în calitate de director administrativ al Spitalului Județean de Urgență Vaslui, a avizat în perioada 07 aprilie 2008 - 21 decembrie 2008, în baza aceleiași rezoluții infracționale, un număr de 14 achiziții de produse (arbuști și plante ornamentale,

insecticide, substanțe chimice pentru efectuarea în regim propriu a lucrărilor de dezinsecție și deratizare), în valoare totală de 69.092,7 RON de la SC B. SRL Vaslui, societate la care atât el, cât și soția sa, M.E., erau asociați.

În

consecință, s-a dispus condamnarea inculpatului M.I. pentru săvârșirea acestei infracțiuni.

II. în perioada în care a fost director administrativ al Spitalului Județean de Urgență Vaslui, inculpatul M.I. a avut calitatea de funcționar public, în sensul legii penale, în conformitate cu dispozițiile art. 147 alin. (1) rap. la art. 145 C. pen., exercitând o însărcinare retribuită în serviciul unei unități care prestează servicii de interes public și i s-a conferit calitatea de funcționar public și i s-a conferit calitatea de director administrativ printr-un „contract de administrare", prin care și-a asumat obligația de a exercita o serie de atribuții în serviciul unei unități care presta servicii de interes public, finanțată de la bugetul de stat și avea obligația de a da declarație de interese, cf. Legii nr. 144/2007 și Legii nr. 95/2006.

Chiar dacă martorii audiați în cauză și implicați în procedurile de achiziții în virtutea atribuțiilor de serviciu, au declarat că nu au cunoscut faptul că învinuitul era asociat la SC B. SRL, unii știind faptul că a făcut parte din Consiliul Județean Vaslui; Spitalul Județean de Urgență Vaslui a comunicat că singura declarație de interese dată de învinuit pe care o mai deține este cea din data de 10 martie 2010 și este identificată doar pe suport electronic.

S-a constatat cert că inculpatul a omis la completare să specifice relațiile sale cu SC B. SRL deși conform cerințelor formularului de la titlul A. „Interese personale" - pct. 4 (legături cu societăți comerciale indiferent de profilul acestora: producție, prestări de servicii, distribuție, import în orice domeniu de activitate) ar fi trebuit să menționeze calitatea sa de acționar al SC B. SRL, iar conform cerințelor de la titlul B. „Interese ale soțului/soției" pct. 4 (legături cu societăți comerciale indiferent de profilul acestora: producție, prestări de servicii, distribuție, import în orice domeniu de activitate) ar fi trebuit să menționeze calitatea de asociat la aceeași societate comercială a soției sale, M.E. În ambele situații învinuitul a completat declarația de interese cu mențiunea „nici una".

Întrucât

inculpatul avea obligația de a menționa aspecte reale în cuprinsul declarației de interese, conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 (fapta uneia dintre persoanele prevăzute de lege care, cu intenție, depune o declarație de interese care nu corespunde adevărului), fapta sa constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit C. pen.

Această situație de fapt a rezultat cert din probatoriu; iar apărările inculpatului constând în aceea că Spitalul Județean de Urgență Vaslui nu a arhivat toate declarațiile sale ar echivala cu lipsa unui element constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 292 C. pen. - nu pot înlătura răspunderea penală a acestuia.

Sub aspectul laturii obiective, întrucât consumarea infracțiunii de fals în declarații a avut loc în momentul completării declarației de interese de către inculpat - moment la care s-a produs starea de pericol pentru valoarea

socială ocrotită de lege - nu prezintă interes dacă s-a produs sau nu consecința juridică urmărită de făptuitor.

S-a considerat că nu poate fi primită susținerea invocată de inculpat, referitoare la faptul că prin modalitatea completării declarației de interese nu s-au produs „consecințele juridice" cerute de legiuitor, întrucât latura obiectivă a infracțiunii a fost realizată pentru că declarația completată de inculpatul M.I. (prin omisiunea datelor reale), și este, potrivit legii, producătoare de consecințe juridice prin ea însăși (are valoare probatorie și eficiență juridică).

În

consecință, fapta învinuitului M.I. de a omite, (la data de 10 martie 2010, cu ocazia completării declarației de interese), specificarea calității sale și a soției sale de asociați la SC B. SRL Vaslui, societate cu care Spitalului Județean de Urgență Vaslui avea relații comerciale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „fals în declarații", prev. de art. 292 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate pentru fiecare dintre cele două infracțiuni săvârșite de inculpatul M.I., în concurs real, instanța a evaluat criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., constând în circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de art. 253

1

C. pen. și pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen., gradul de pericol social al faptelor săvârșite (reținute prin situația de fapt expusă), circumstanțele personale referitoare la persoana infractorului (vârsta acestuia, situația familială, gradul și nivelul de instrucție socială, atitudinea procesuală corespunzătoare, lipsa antecedentelor penale).

Analizând circumstanțele săvârșirii faptelor de către inculpatul M.I. (respectiv faptul că infracțiunea prev. de art. 253

1

C. pen. a fost săvârșită pe o perioadă mare de timp și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale fiind incidente dispozițiile art. 41 alin. (2) C. pen.), că acesta se află în condițiile concursului real, prev. de art. 33 C. pen. cu o altă infracțiune - prev. de art. 292 C. pen. - aceste împrejurări nu pot constitui circumstanțe de atenuare a răspunderii penale, drept pentru care nu vor fi reținute în sarcina acestuia circumstanțele prev. de art. 74 C. pen.

Apreciind asupra dispozițiilor alin. (2) al art. 72 C. pen. privind proporționalizarea alegerii pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 292 C. pen. (fiind posibilă pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale), în strictă raportare cu circumstanțele personale ale inculpatului - instanța a considerat că pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen. (prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte a inculpatului față de ordinea de drept) este justificată aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de textul de lege pentru infracțiunea săvârșită și fără executarea în regim privativ.

Instanța a apreciat sub aspectul modalităților și condițiilor de executare a pedepsei că sunt îndeplinite cerințele suspendării condiționate a executării pedepsei rezultante de 1 (un) an închisoare prev. de art. 81 C. pen., și va dispune, în consecință, în acest sens - stabilind un termen de încercare de 3 (trei) ani, în baza dispozițiilor art. 82 C. pen.

Suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii atrage (ope legis) și suspendarea executării pedepselor accesorii prev. de art. 71 alin. (5) C. pen.

Deși dispozițiile art. 253

1

alin. (1) C. pen. teza a II-a impun aplicarea obligatorie a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. b) C. pen. (de a ocupa o funcție publică pe durata maximă) - întrucât instanța a aplicat inculpatului M.I. o pedeapsă sub 2 (doi) ani închisoare; pedeapsa complementară nu va fi aplicată inculpatului (nefiind incidente dispozițiile art. 65 alin. (3) C. pen.).

A fost atenționat inculpatul cu privire la dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen.

În

ceea ce privește calitatea procesuală a SC B. SRL Vaslui pusă în discuție de instanță, raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală și situația de fapt expusă, s-au constatat următoarele:

Conform art. 317 C. proc. pen., judecata se mărginește la faptele și părțile cuprinse în actul de sesizare - care nu a cuprins vreo referire la SC B. SRL Vaslui.

Chiar dacă întreaga situație de fapt supusă cercetării judecătorești a vizat raporturile comerciale între SC B. SRL Vaslui și Spitalul Județean de Urgență Vaslui, nu s-a putut reține vreo calitate procesuală în procesul penal a SC B. SRL Vaslui.

Chiar dacă activitatea infracțională a inculpatului a fost determinată de calitatea sa la SC B. SRL Vaslui - atât din cercetarea judecătorească, cât și din faza de urmărire penală s-au derulat relații strict comerciale între SC B. SRL Vaslui (furnizor) și Spitalul Județean de Urgență Vaslui (beneficiar) pentru diferite produse ce au fost ridicate de către angajatul Spitalul Județean de Urgență Vaslui (numitul A.C.), în baza unui referat de necesitate întocmit de către serviciul de specialitate al unității medicale și au fost utilizate efectiv în cadrul instituției, ca și alte mărfuri livrate.

De asemenea, între Spitalul Județean de Urgență Vaslui și SC B. SRL Vaslui a existat un diferend de natură civilă, rezultat din raporturile comerciale derulate între părți, ca persoane juridice implicate în circuitul civil, constând în aceea că instituția medicală datorează societății suma de 9.232,70 RON, reprezentând contravaloarea a doua facturi emise pentru produse de dezinsecție și gazon livrate în cursul anului 2009 și neonorate la plată.

În

consecință, Curtea a constatat că nu se pot reține dispozițiile art. 24 C. pen. privind SC B. SRL Vaslui nici ca parte civilă ori parte responsabilă civilmente și va respinge excepția calității procesual penale a acestei societăți comerciale.

S-a menționat că, Curtea penală nu poate exercita din oficiu o eventuală acțiune civilă a SC B. SRL Vaslui întrucât nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 17 alin. (1) C. proc. pen.

Față de Spitalul Județean de Urgența Vaslui s-a constatat că valoarea celor 14 facturi de 86.029,92 RON (ce ar constitui actele materiale

infracționale săvârșite de inculpat) a fost achitată și această unitate nu s-a constituit parte civilă în procesul penal, însă s-a dispus, până la citirea actului de sesizare, (raportat la situația de fapt expusă), introducerea acestei unități în procesul penal în calitate de parte vătămată (întrucât a suferit prin fapta penală o vătămare materială).

În

consecință, Spitalul Județean de Urgența Vaslui a fost citat pe tot parcursul procesului penal în calitate de parte vătămată, nu a făcut opoziție și nu a contestat această calitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, inculpatul M.I.

Inculpatul a criticat sentința pentru greșita sa condamnare, solicitând, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare sub aspectul infracțiuni de conflict de interese și fals în declarații, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a menționat că, instanța de fond a reținut în motivarea sentinței criticate o situație de fapt greșită, nesusținută de ansamblul probator administrat, preluând aceleași aspecte interpretabile din structura actului de inculpare.

Totodată, a arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre de condamnare îndepărtând nemotivat probele administrate pe parcursul cercetării judecătorești care au demonstrat că nu există faptele reținute în sarcina inculpatului.

În

subsidiar, a solicitat, în cazul în care se va constata că faptele prezentate în actul de inculpare există și constituie infracțiuni cu o gravitate redusă, aplicarea dispozițiilor art. 80 C. pen., respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei.

La termenul de judecată din data de 03 iunie 2014, având în vedere modificările intervenite prin Legea nr. 135/2010 privind C. proc. pen., Înalta Curte, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a acestuia, a recalificat calea de atac promovată în cauză de inculpatul M.I. ca fiind apel, cadrul procesual în care s-a realizat judecarea acesteia fiind dat de prevederile art. 411- art. 425 C. proc. pen.

Examinând cauza atât prin prisma criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte constată că apelul declarat de inculpatul M.I. este nefondat.

I. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de conflict de interes în formă continuată, prev. de art. 253

1

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Referitor la conținutul normativ al conflictului de interese, dispoziția din noul C. pen. (art. 301) este aproape identică cu reglementarea anterioară (art. 253

1

C. pen. 1969), schimbările intervenite în modul de redactare a textului de incriminare nemodificând în niciun fel elementele constitutive ale infracțiunii examinate. Astfel, ambele incriminări presupun, în esență, existența unui interes de natură patrimonială din partea unui funcționar public, care îi influențează imparțialitatea în îndeplinirea atribuțiilor conferite de legi și regulamente, activitatea de serviciu a acestuia

c

onstând în îndeplinirea unui act sau participarea la luarea unei decizii fiind lipsită de obiectivitate datorită interesului de natură patrimonială care îl animă, aspect de natură să afecteze în sens negativ relațiile de serviciu.

Înalta Curte constată că inculpatul nu a mai reiterat criticile invocate în fața primei instanțe și care au fost lămurite de aceasta, referitoare la calitatea sa de funcționar și nu de funcționar public (ca director administrativ al Spitalului Județean de Urgență Vaslui) și că în acest sens nu s-ar realiza unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii de conflict de interese prev. de art. 253

1

C. pen. Se impune însă, a se preciza cu privire la acest aspect, că, conceptul de funcționar public, dată de codificarea anterioară (art. 147) sau de reglementarea în vigoare (art. 175), nu coincide cu înțelesul pe care aceeași noțiune o are în alte domenii de drept, spre exemplu în dreptul administrativ căruia îi este specifică, sfera de cuprindere a conceptului de funcționar public în dreptul penal fiind mult mai largă decât aceea la care se referă art. 2 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată. În același sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 2 din 15 ianuarie 2014, publicată în M. Of. nr. 71 din 29 ianuarie 2014, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. I pct. 5 și art. II pct. 3 din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative și articolul unic din Legea pentru modificarea art. 253

1

C. pen., în cuprinsul parag. VI. 1.1 din considerente arătându-se că „Semnificația noțiunii de funcționar

public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcționar din dreptul administrativ. (...) potrivit legii penale, noțiunile de funcționar public și de funcționar au un înțeles mai larg decât acela din dreptul administrativ, datorită atât caracterului relațiilor sociale apărate prin incriminarea unor fapte socialmente periculoase, cât și faptului că exigențele de apărare a avutului și de promovare a intereselor colectivității impun o cât mai bună ocrotire prin mijloacele dreptului penal. (...) în legea penală, funcționarul este definit exclusiv după criteriul funcției pe care o deține sau, cu alte cuvinte, dacă își exercită activitatea în serviciul unei unități determinate prin legea penală, supus unui anumit statut și regim juridic".

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea de conflict de interese se realizează prin modalități alternative fie printr-o acțiune de îndeplinire a unui act, fie prin participarea la luarea unei decizii prin care s-au realizat direct sau indirect un folos patrimonial pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale.

Prin îndeplinirea unui act se înțelege efectuarea oricărui act ce face parte din îndatoririle de serviciu ale subiectului activ, indiferent dacă este vorba de întocmirea unui înscris sau de realizarea unei acțiuni la care acesta este ținut în virtutea atribuțiilor sale.

Legea nu cere ca îndeplinirea unui act sau luarea unei decizii să fie defectuoasă, astfel încât, pentru incidența textului analizat este suficient ca autorul să acționeze conform atribuțiunilor de serviciu.

În

cauză, elementul material al laturii obiective s-a realizat prin avizarea de inculpatul M.I., în calitate de Director Administrativ al

Spitalului Județean de Urgența Vaslui a celor 14 facturi emise de societatea SC B. SA.

Înalta Curte reține că, în cursul urmăririi penale, inculpatul a declarat la data de 17 septembrie 2010 următoarele: „Nu am cunoscut faptul că eu, în calitate mea de director administrativ nu am voie să mă implic în încheierea de contracte comerciale cu societatea la care sunt asociat cu soția mea” formându-se, astfel, convingerea că inculpatul a avut cunoștință că societate SC B. SA a încheiat contracte cu spitalul unde îndeplinea funcția de director administrativ. Totodată cele declarate în fața primei instanțe „În activitatea firmei SC B. nu m-am implicat, de actele acestei firme se ocupa economistul S.D. și nu am avut cunoștință de oferta făcută Spitalului Județean Vaslui intră în contradicție cu cele declarate în cursul urmăriri penale.”

De altfel, comparând declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și în faza de judecată, există o vădită neconcordanță între afirmațiile sale, în sensul că din declarația dată în cursul urmării penale se poate extrage ideea că inculpatul avea cunoștință că aceste contracte de achiziții erau încheiate cu SC B. SRL, pentru ca mai apoi în primă instanță să nege tocmai acest aspect, precizând că „în momentul avizării celor 14 facturi nu am luat la cunoștință de existența SC B. ca ofertă întrucât aceste facturi erau alături de un număr mare de alte facturi pe care le avizam și nici nu mă uitam la conținutul lor".

Pe de altă parte, infracțiunea se reține ca fiind săvârșită cu forma de vinovăție cerută de lege, nu numai când este vorba de intenție directă, ci și de intenție eventuală, fiind suficient ca funcționarul să știe că îndeplinește un act sau participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat un folos pentru persoanele enumerate de lege.

În

acest sens, se impune a se preciza că, necunoașterea faptului că în calitatea sa de director administrativ nu ar fi avut voie să se implice în încheierea acestor contracte, nu au ca efect înlăturarea caracterului imputabil al faptei sale, întrucât potrivit principiilor generale care guvernează dreptul penal, nimeni nu poate invoca necunoașterea legii penale. Înalta Curte apreciază că, în schimb, prezintă relevanță sub aspectul întrunirii laturii subiective a infracțiunii, în sensul că a avut reprezentarea faptului că spitalul încheiase contracte de achiziții cu societatea SC B. SRL, și că, printre facturile pe care le aviza puteau fi și facturi emise de societatea SC B. SRL, societate la care era asociat împreună cu soția sa.

Totodată din declarația martorului N.C., dată în fața primei instanțe: „Cred că din luna februarie 2007, am fost angajat ca administrator al SC B., de către soții M., care erau asociați ai acestei societăți. Știu că după angajarea mea, inculpatul s-a angajat la Spitalul Județean Vaslui. În anul 2009 a venit un delegat de la Spitalul Vaslui și mi-a solicitat o ofertă pe care eu, personal, am depus-o la registratură. Eu, personal, și soția inculpatului ne ocupam de oferte și livrarea produselor rezultă, că soția inculpatului, asociată la SC B. SRL, a avut cunoștință de ofertele pe care le-a prezentat Spitalului Județean de Urgența Vaslui, unde soțul său era director administrativ.

Prin incriminarea conflictului de interese legiuitorul a urmărit să ocrotească relațiile sociale referitoare la buna desfășurare a activității funcționarului public, activitate care presupune o comportare corectă a celui care exercită o activitate în cadrul unei autorități publice. Aceasta presupune corectitudinea funcționarului public în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dar și abținerea acestuia de la luarea unor decizii de natură să-i confere, direct sau indirect, ori prin terțe persoane, un anumit avantaj material, fiind exclusă favorizarea rudelor, afinilor sau altor persoane.

Conform atribuțiilor de serviciu stabilite în contract (și anexele contractului), inculpatul M.I. trebuia să întocmească, anual, planul de achiziții publice, coordona lucrările de investiții, reparații capitale, dotare, construcții, aprovizionare, achiziții publice, răspunzând de dotarea și aprovizionarea unității, etc, fiind în același timp și membră al Comitetului Director al Spitalului; - verifica documentele supuse controlului financiar preventiv în ceea ce privește achizițiile efectuate de spital.

De asemenea, inculpatul M.I. - ca director administrativ avea în subordine compartimentele "administrativ", "aprovizionare, transport și achiziții publice" și "atelier întreținere-reparații".

De altfel, că exista o practică în acest sens, de a viza facturile la plată, după achiziționarea mărfurilor de la diferite societăți comerciale de inculpat rezultă și din cele declarate de martori.

Astfel, C.A., în calitate de martor a declarat în primă instanță „cunosc faptul că unele note justificative erau semnate și de inculpat în lipsa unor persoane de la achiziții întrucât compartimentul de achiziții era în subordinea directorului administrativ. Știu că există o listă cu specimene de semnătură dar nu știu ce persoane aveau acest specimen, dar cred că și inculpatul era pe această listă."

S.N. în calitate de martor, în prima instanță, a declarat următoarele: „în mod concret, pe facturile privind achizițiile de arbuști, plante, insecticide, substanțe chimice pentru dezinsecție trebuia realizată viza de către compartimentul achiziții, respectiv economista D., iar în lipsa acestuia viza inculpatului."

În

consecință, din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă că sub aspectul laturii obiective este realizat elementul material, materializat în îndeplinirea unui act, respectiv prin avizarea în perioada 07 aprilie 2008-21 decembrie 2008 a unui număr de 14 achiziții de produse de la societatea SC B. SRL. Înalta Curte reține că sunt îndeplinite și celelalte cerințe, respectiv fapta să fie săvârșită în exercițiul atribuțiilor de serviciu, inculpatul având calitatea de director administrativ al Spitalului Județean de Urgență Vaslui, precum și cerința ca să se realizeze direct sau indirect un folos material pentru sine, pentru soțul său, pentru o rudă ori pentru un afin până la gradul II inclusiv sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale, în cauză realizarea unui folos material pentru SC B. SRL, societate la care era asociat împreună cu soția sa M.E.

II. În ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Conținutul normativ al infracțiunii de fals în declarații, dispoziția din noul C. pen. (art. 326) este aproape identică cu reglementarea anterioară

(art. 292 C. pen. 1969), schimbările intervenite în modul de redactare a textului de incriminare nemodificând în niciun fel elementele constitutive ale infracțiunii examinate și nici limitele de pedeapsă.

Înalta Curte constată că, așa cum a reținut și prima instanță, că inculpatul a omis la completarea declarației din data de 10 martie 2010, să specifice relațiile sale cu SC B. SRL deși conform cerințelor formularului de la titlul A. „Interese personale" - pct. 4 (legături cu societăți comerciale indiferent de profilul acestora: producție, prestări de servicii, distribuție, import în orice domeniu de activitate) ar fi trebuit să menționeze calitatea sa de acționar al SC B. SRL, iar conform cerințelor de la titlul B. „Interese ale soțului/soției" pct. 4 (legături cu societăți comerciale indiferent de profilul acestora: producție, prestări de servicii, distribuție, import în orice domeniu de activitate) ar fi trebuit să menționeze calitatea de asociat la aceeași societate comercială a soției sale, M.E. În ambele situații învinuitul a completat declarația de interese cu mențiunea „nici una".

Întrucât

inculpatul avea obligația de a menționa aspecte reale în cuprinsul declarației de interese, conform art. 51 alin. (1) din Legea nr. 144/2007 (fapta uneia dintre persoanele prevăzute de lege care, cu intenție, depune o declarație de interese care nu corespunde adevărului), fapta sa constituie infracțiunea de fals în declarații și se pedepsește potrivit C. pen.

Înalta Curte reține că, în adresa primită de la Agenția Națională de Integritate potrivit art. 187 din Legea privind reforma în domeniul sănătății nr. 95/2006 „persoanele din conducerea spitalului public, respectiv managerul, membrii comitetului director, șefii de secție, de laborator sau de serviciu și membrii consiliului de administrație au obligația de a depune o declarație de interese."

Infracțiunea de fals în declarații se realizează sub aspectul laturii obiective, printr-o acțiune de a face o declarare necorespunzătoare a adevărului. Astfel, inculpatul, prin omisiune, nu și-a completat în mod corespunzător declarația de interese, în sensul că nu a declarat calitatea sa și a soției sale de asociați la SC B. SRL. De altfel, momentul consumării infracțiunii a avut loc atunci când declarația neconformă adevărului a inculpatului, făcută în scris, a fost prezentată și înregistrată la departamentul competent din cadrul Spitalului Județean de Urgență Vaslui, atunci producându-se starea de pericol pentru valoarea socială pe care o reprezintă încrederea publică.

Având în vedere cele statuate, cu caracter obligatoriu, prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 5 C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile, și realizând o comparare a prevederilor din ambele Coduri în raport cu fiecare criteriu de determinare (condiții de incriminare, de tragere la răspundere penală și de sancționare) și cu privire la fiecare instituție incidență în speța dedusă judecății și, în plus, o evaluare finală a acestora, în vederea alegerii aceleia dintre cele două legi penale succesive care este mai blândă, în ansamblul

d

ispozițiilor sale, instanța de ultim control judiciar constată că legea penală mai favorabilă este, în cauză, C. pen. anterior, acesta fiind cel care conduce, în concret, la un rezultat mai avantajos pentru inculpatul M.I.

De asemenea, nu poate fi omis faptul că judecătorul fondului a stabilit ca modalitate de executare a pedepsei rezultante aplicată inculpatului suspendarea condiționată a acesteia, potrivit art 81 C. pen. (1969), modalitate ce nu se mai regăsește în noua reglementare, care conține, în această materie, prevederi mult mai severe, ca și conținut și efecte, și, ca urmare, nu poate retroactiva.

În

consecință, față de toate aceste aspecte, Înalta Curte constată că legea care conduce, în concret, la un rezultat mai blând pentru inculpatul M.I. este C. pen. anterior care, în ansamblul său, raportat la condițiile de sancționare a faptelor ce formează obiectul acuzației penale, precum și la instituțiile incidente în cauză și care influențează răspunderea penală a apelantului, creează acestuia o situație mai avantajoasă.

Ca urmare, nici solicitarea inculpatului de a se aplica dispozițiile art. 80 din noul C. pen., referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei, nu poate fi primită din perspectiva faptului că s-a reținut ca fiind mai favorabil C. pen. anterior. Or, așa cum s-a statuat cu caracter obligatoriu prin Decizia nr. 265 din 06 mai 2014 a Curții Constituționale, dispozițiile art. 5 din noul C. pen. sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

În

consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 222 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.I. împotriva sentinței penale nr. 222 din 14 noiembrie 2013 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 100 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 iunie 2014.