ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3686/2013

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentin ța penală nr. 352/F din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de luare de mită. În baza art. 74 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 275/2006 cu aplicarea art. 74-76 lit. e) teza finală C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I. la pedeapsa de 200 lei amendă penală pentru infracțiunea de introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar. În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1) C. pen.

cu aplicarea art. 74-76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la înșelăciune. În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. e) C. pen. inculpatul I.I. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (pedeapsă accesorie). În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 74, 76 C. pen. a fost condamnat ă inculpata I.M.C., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de complicitate la luare de mită.

În baza art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74-76 C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune. În baza art. 33 lit. a) C. pen. rap. la art. 34 lit. b) C. pen. inculpata I.M.C. va executa pedeapsa cea mai grea aceea de 1 an și 6 luni închisoare. În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatei pe durata executării pedepsei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (pedeapsă accesorie). În baza art. 81-82 C. pen. s-a dispus pentru ambii inculpați suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate pe durata unui termen de încercare de câte 3 ani și 6 luni pentru fiecare inculpat, calculat de la data rămânerii definitive a prezentei.

În baza art. 359 C. proc. pen. s-a pus în vedere inculpaților I.I. și I.M.C. dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării în cazul săvârșirii unei infracțiuni în cursul termenului de încercare. S-a f ăcut aplicarea art. 71 alin. (5) C. pen. privind suspendarea executării pedepsei accesorii pentru inculpații I.I. și I.M.C. S-a luat act c ă inculpatul I.I. a fost reținut și arestat preventiv în prezenta cauză de la 19 martie 2012 până la 27 martie 2012, când a fost pus în libertate. S-a luat act c ă suma de 600 lei (primită de către investigatorul sub acoperire de la inculpata I.M.C.) a fost predată organelor de anchetă de către inculpata I.M.C. în trei tranșe egale, astfel cum rezultă din procesele verbale încheiate la datele de 20 martie 2012, 26 martie 2012 și 15 mai 2012. La 23 mai 2012 s-au trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 87/P din 21 mai 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița inculpații I.I.

zis .F." și I.M.C., cercetați în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 74 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 275/2006 și de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și respectiv pentru comiterea faptelor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 254 alin. (1) raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 215 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. Prin rechizitoriu s-a re ținut ca fiind dovedită situația de fapt astfel cum rezultă din probatoriile administrate: inculpatul I.I. a pretins și primit (20 februarie 2012 și 25 februarie 2012) suma de 300 lei pentru a introduce în Penitenciarul Slobozia un telefon mobil spre a fi utilizat de deținutul C.M.P., suma a fost primită prin intermediul soției sale, inculpata I.M.C..

Același inculpat a contribuit la săvârșirea de către soția sa a infracțiunii de înșelăciune, prin sfaturile și indicațiile date de acesta și folosite de inculpată pentru a obține la 7 martie 2012 o sumă de 300 lei cu motivarea că avea să fie folosită pentru cineva din comisia de liberare, deși scopul, în realitate era altul. Inculpata I.M.C. a primit la 25 februarie 2012 suma de 300 lei ce i-a fost remis ă inculpatului I.I., sumă pretinsă de acesta pentru a facilita introducerea în penitenciar a unui telefon mobil spre a fi utilizat de deținutul C. Aceea și inculpată, la 07 martie 2012 a solicitat și a primit o sumă de 300 lei de la „cumnata A." (investigator) motivând nereal că ar fi urmat să parvină cuiva din comisia de liberare, deși alta era destinația banilor.

În faza de urmărire penală s-au audiat martorii C.M.P., D.I., R.C., A.M., Z.V. și M.C., s-au întocmit procesele-verbale de redare integrală a interceptărilor telefonice, S.M.S.-uri, din mediul ambiental și cele privind însemnări legate de întâlnirile dintre investigatorul sub acoperire (cumnata A.) și inculpata I. În faza judec ătorească s-au audiat inculpații B.D.I., B.I. și s-au reaudiat martorii din lucrări. Prin Decizia penal ă nr. 117/A din 10 aprilie 2013, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.I. împotriva sentinței penale nr. 352/F din 26 octombrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția penală, însușindu-și argumentația instanței de fond.

Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul I.I., solicitând admiterea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., invocând cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen. pentru fiecare dintre faptele reținute. Astfel, pentru infracțiunea de luare de mită prev. de art. 254 C. pen. a sus ținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni motiv pentru care se impune achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., precizând că din probatoriul administrat nu a rezultat că ar fi pretins diferite sume de bani pentru încălcarea atribuțiilor de serviciu. În ceea ce prive ște infracțiunea de introducere de bunuri și obiecte interzise în penitenciar a solicitat achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. susținând că fapta nu există, cu motivarea că nici martorul denunțător nu susține că el i-ar fi înmânat telefonul mobil . Referitor la infracțiunea prev. de art. 26 rap. la art. 215 C. pen. a solicitat, de asemenea, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., ar ătând că din probatoriul administrat nu există intenția sa de a săvârși această faptă și nu s-a făcut dovada că suma de bani urma să fie folosită pentru cineva din comisia de liberare. Examin ând recursul declarat de inculpatul I.I. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozi țiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc.

pen. instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute în art. 385 9 din același cod. Decizia recurat ă a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 10 aprilie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, așa încât este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. În afara acestei restrângeri a efectului devolutiv al recursului, există și o altă limitare, prevăzută de art. 385 10 alin. (2) 1 C. proc. pen, potrivit căreia instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute în art. 385 9 C. proc.

pen., dacă motivul de recurs, nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2) al aceluiași articol, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. Verific ând actele dosarului, Înalta Curte constată că inculpatul a depus la dosar o cerere de recurs, la data de 18 aprilie 2013, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 22 noiembrie 2013, însă nu a invocat incidența niciunui caz de casare ca temei de drept, ci a solicitat achitarea sa, motivat de faptul că denunțătorul C.M.P. un deținut problemă, aflat pe secția sa de supraveghere, împreună cu alți angajați din penitenciar, „i-au făcut această înscenare". Ulterior, în cursul dezbaterilor, prin apărătorul din oficiu, a invocat cazul de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen, menținând însă aceleași solicitări de achitare pentru toate faptele reținute în sarcina sa. Referitor la cazul de casare sus-men ționat vizând solicitarea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., invocând lipsa unui element constitutiv al infracțiunii, și anume, lipsa intenției în săvârșirea infracțiunilor de luare de mită și de complicitate la înșelăciune, precum și cea de achitare în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen. cu motivarea că fapta nu există, Înalta Curte constată că, toate solicitările vizează modificarea stării de fapt reținută cu caracter definitiv de către instanțele inferioare.

Aceasta în condițiile în care prin modificările aduse cazurilor de casare prin Legea nr. 2/2013, starea de fapt reținută în cauză și concordanța acesteia cu probele administrate și cu încadrarea juridică date faptelor nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței de recurs, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen. Or, judecata în recurs înseamnă o verificare a hotărârii recurate numai sub acele aspecte care se încadrează într-unui din cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen. Limitarea obiectului judec ății în recurs la cazurile de casare prevăzute de lege, înseamnă că nu orice încălcare a legii de procedură penală sau a legii substanțiale constituie temeiuri pentru a casa hotărârea recurată, ci numai acelea care corespund unuia din cazurile de casare prevăzute de lege.

A șa cum s-a arătat și în literatura de specialitate, recursul constituie o jurisdicție exercitabilă numai în cazuri strict determinate, reprezentând violări ale legii ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv asupra corectei aplicări a legii. De aceea, instanța de casare nu apreciază faptele, nu decide asupra vinovăției și pedepselor aplicabile; nu judecă procesul propriu zis, judecând exclusiv dacă din punctul de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare. În acest context, recursul nu este o cale de atac asem ănătoare apelului, natura sa juridică fiind în principiu cea a unei căi de reformare sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze exact în parametrii în care a avut loc judecata în primele două grade de jurisdicție (fond și apel).

Legisla ția procesual penală actuală instituie teoria casării numai a aspectelor de drept legate de nelegalitatea hotărârilor penale ceea ce reprezintă esența recursului în al treilea grad de jurisdicție. Fa ță de considerentele anterior expuse, constatând că nu este incident vreunul dintre cazurile de casare ce ar putea fi avute în vedere din oficiu, Înalta Curte de Casație și Justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. V ăzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.I. împotriva Deciziei penale nr. 117/A din data de 10 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 22 noiembrie 2013.