ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3616/2014

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3616/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 2959/121 la data de 3

aprilie 2013, reclamantul H.P. a chemat în judecată pe pârâții SC T.P.D.J. SA

Galați, C.C., M.T., C.M., C.C., S.A. și P.D.C., solicitând ca în baza probelor

ce se vor administra să se dispună obligarea acestora în solidar la plata sumei

de 500.000 euro, reprezentând prejudiciu moral.

Prin sentința civilă nr. 1946 din 10

octombrie 2013 a Tribunalului Galați, secția I civilă, s-a admis excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului H.P. și pe cale de consecință

s-au respins cererea principală și cererea conexă ca fiind formulate de o

persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această soluție, s-a

reținut că în motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 19

septembrie 2012 în cotidianul „V.L." editat de SC T.P.D.J. SA, a apărut un

articol intitulat „Mafia imobiliară", iar la data de 21 septembrie 2012 a

apărut un articol intitulat „Caut șmecher care să mă jefuiască", articole

prin care i s-au adus acuzații deosebit de grave, referitoare la fapte de

natură penală pe care le-ar fi comis, vădit calomnioase și insultătoare, de

natură să îi creeze grave prejudicii, sub aspect moral, atât în cadrul

societăților în care își desfășoară activitatea, cât și în mediul privat,

fiindu-i afectată în mod indubitabil imaginea.

A mai susținut reclamantul că toate

acuzațiile despre care se face vorbire nu au fost dovedite în nici un fel de

autoare iar publicarea în ziar a unor afirmații calomnioase sunt de natură a-i

afecta imaginea iremediabil, fiind încălcate dispozițiile art. 30 din

Constituția României iar impactul negativ al cotidianului „V.L." asupra

imaginii acestuia au pus într-o lumină defavorabilă companiile pe care le

deține și la care este asociat sau acționar, astfel că au fost grav afectate

relațiile comerciale desfășurate de societăți.

Prin încheierea de ședință din data de

13 septembrie 2013, instanța a admis excepția conexării Dosarului nr.

2959/121/2013 la Dosarul nr. 9204/121/2012.

La termenul de judecată din data de 19

septembrie 2013, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului H.P., invocată de pârâți prin întâmpinare,

asupra căreia s-a reținut că aceasta presupune existența unei identități între

persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat.

În prezenta cauză, reclamantul a

arătat faptul că articolele publicate sunt de natură să îi creeze grave

prejudicii, sub aspect moral, atât în cadrul societăților în care își

desfășoară activitatea, cât și în mediul privat, fiindu-i afectată în mod

indubitabil imaginea însă, din conținutul articolelor, s-a apreciat că acestea

nu se referă la aspecte pur private ale vieții reclamantului, ci doar la

activitatea firmelor în cadrul cărora acesta are calitatea de asociat/acționar,

respectiv SC H. SA și SC M.C. SA. S-a mai reținut că în cuprinsul articolelor

nu sunt folosite expresii jignitoare sau calomnioase la adresa reclamantului,

ci sunt prezentate doar aspecte de interes general privind mai multe suprafețe

de teren și modul de dobândire al acestora, susceptibile să justifice difuzarea

iar unele aprecieri cu privire la persoana reclamantului sunt făcute de cei

care au vizitat site-ul dar nu în cadrul articolelor incriminate în cauză.

Astfel, fiind vorba de activitatea

societăților comerciale, s-a apreciat că trebuie făcută distincție între

reclamantul-persoană fizică și persoanele juridice de care se face vorbire în

cadrul articolelor menționate, între prejudiciul pe care l-ar fi suferit

fiecare dintre acestea.

S-a mai reținut că pentru a putea fi

antrenată răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinite cumulativ

condițiile reglementate prin dispozițiile art. 1357 C. civ. iar potrivit

acestor dispoziții legale, având în vedere că prejudiciul are un caracter

personal, o persoană nu poate solicita repararea prejudiciului cauzat unei alte

persoane. în aceste condiții, s-a apreciat că reclamantul H.P. nu poate

solicita repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit societățile comerciale

în cadrul cărora își desfășoară activitatea.

Împotriva sentinței primei instanțe,

reclamantul a declarat recurs, recalificat apel în ședința din 9 aprilie 2014

iar prin Decizia civilă nr. 50/A din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Galați,

secția I civilă, a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

În argumentarea soluției pronunțate,

instanța de control judiciar a reținut că prin cererea de chemare în judecată,

reclamantul a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata unei sume de

500.000 euro, reprezentând un prejudiciu moral produs de afirmațiile calificate

de reclamant drept ,,nedovedite, jignitoare și calomnioase", ce ar aduce

atingere „demnității, prestigiului și imaginii" acestuia, prin intermediul

unui articol intitulat „Exclusivitate Afacerea H. - Jaf imobiliar de 40 de

milioane de euro", publicat în data de 20 septembrie 2012 în cotidianul

,,V.L.", editat de SC T.P.D.J. SA.

Ulterior, prin cererea de chemare în

judecată ce formează obiectul Dosarului nr. 2959/121/2013, s-a solicitat

obligarea pârâților, în solidar, la plata unei sume de 500.000 lei, invocând

faptul că prin publicarea articolelor intitulate „Noi dezvăluiri în afacerea

H.: Țăranii, forțați să vândă către mafia imobiliară", din data de 21

septembrie 2012, „Reacții la scandalul H. -gălățenii le cer procurorilor să

înceapă ancheta" din data de 22 septembrie 2012, „Mafia imobiliară, în

vizorul „V.L." din data de 19 septembrie 2012 și editorialul „Caut șmecher

care să mă jefuiască" din data de 21 septembrie 2012, publicate în

cotidianul,.V.L.", editat de SC T.P. D.J. SC , i s-ar fi adus atingere

demnității, prestigiului și imaginii.

În apel s-au depus și alte articole de

presă în care se pretinde că se fac trimiteri în mod direct sau indirect la

reclamant, articole ce exced obiectul prezentului dosar și nu au făcut obiectul

analizei instanței de apel.

S-a reținut că obiectul cauzei este de

obligare a pârâților la plata de daune morale pentru acoperirea prejudiciului

cauzat ca urmare a faptului că prin articolele în discuție s-au făcut afirmații

calomnioase, insultătoare la adresa reclamantului.

Astfel, în articolul din 20 septembrie

2012 intitulat „Afacerea H. - jaf imobiliar de 40 milioane de euro"

referirile la persoana apelantului sunt în sensul că beneficiara „ingineriei"

este firma SC H. SA controlată de oamenii de afaceri M. și P.H. iar în

comentariile la acest articol se regăsesec trimiteri la persoana apelantului.

În 19 septembrie 2012 în Cotidianul

V.L. a apărut articolul intitulat „Mafia imobiliară în vizorul V.L."

articol prin care autorul anunță că va face o serie de dezvăluiri incendiare

din Galați.

În 21 septembrie 2012 în același

cotidian se publica articolul „Caut un șmecher care să mă șmecherească" în

care în ceea ce-l privește pe reclamant se afirmă că „analizând probele afacerii

H., prin care frații H. au dat statului român un tun de vreo 40 de milioane de

euro.", precum și „însă speranțele mele mor încet, una câte una, pe măsură

ce viața, meseria, creionează în fața ochilor mei modele imorale tulburătoare

de genul C., B. sau H."

La aceeași dată apare și articolul

„Noi dezvăluiri în afacerea H.: Țăranii, forțați să vândă către mafia

imobiliară" în care autoarele înserează informații precum „reprezentanții

firmelor controlate de P.H. au lucrat la foc automat, vânându-i pe proprietarii

de terenuri.", „statul român a fost prejudiciat cu circa 40 milioane de

euro în urma unor acte fabricate de prefectul C.P. în favoarea oamenilor de

afaceri P.H.". Și în comentariile la acest articol se regăsesc trimiteri

la persoana apelantului :„hoțiile fraților Herescu".

Prima instanță a apreciat că

reclamantul H.P. nu are calitate procesuală activă deoarece aceste articole nu

se referă la aspecte ale vieții private ale reclamantului, ci doar la

activitatea firmelor în cadrul cărora acesta are calitatea de asociat/acționar.

În speță, reclamantul solicită

antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru că prin articolele

de presă în discuție și prin comentariile făcute de cititorii online i s-a adus

atingere demnității, prestigiului și imaginii sale și nu demnității,

prestigiului și imaginii firmelor la care e acționar sau asociat.

Din conținutul comentariilor și

articolelor de presă, a constatat instanța că sunt făcute aprecieri cu privire

la modul în care și-a exercitat drepturile și obligațiile de acționar/asociat

în firmele respective iar prin prezenta cerere de chemare în judecată nu se

menționează că s-ar dori obligarea la plata de daune morale pentru prejudiciul

cauzat prin aceste articole societăților comerciale la care e acționar sau

asociat ci pentru prejudiciul cauzat acestuia ca persoană fizică titulară de

drepturi și obligații.

Atâta vreme cât în cererea de chemare

în judecată s-a făcut această distincție s-a constatat că prima instanță a

făcut o aplicare greșită a legii apreciind că reclamantul H.P. nu are calitate

procesuală activă.

În continuare, a reținut instanța de

apel că orice faptă de natură să creeze un prejudiciu în patrimoniul unui

asociat sau acționar în legătură cu drepturile și obligațiile pe care le are în

virtutea acestei calități dă naștere unui drept în patrimoniul acestuia de a

acționa în judecată pentru repararea prejudiciului și nicidecum în patrimoniul

societății.

În final, instanța a reținut că dacă

fapta e de natură a crea un prejudiciu și în patrimoniul societății, aceasta

are un drept al său de a solicita antrenarea răspunderii celor vinovați, drept

ce nu se suprapune și nu se confundă cu cel al asociaților sau acționarilor

săi.

Împotriva deciziei sus menționate, au

declarat recurs pârâții C.C., C.M., C.C., D.T., P.D.C., SC T.P.D.J. SA Galați

și S.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 6,7 și 9 C. proc. civ., în temeiul

cărora au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în

sensul respingerii apelului reclamantului și menținerea sentinței primei

instanțe, ca fiind temeinică și legală.

În dezvoltarea motivelor de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., recurenții au

susținut că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau

cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și s-a acordat

ceea ce nu s-a cerut.

Au susținut recurenții că hotărârea

cuprinde motive contradictorii având în vedere că, pe de o parte, se

menționează faptul că „reclamantul solicită antrenarea răspunderii civile

delictuale a pârâților pentru că prin articolele de presă în discuție și prin

comentariile făcute de cititorii online i s-a adus atingere demnității,

prestigiului și imaginii sale" iar pe de altă parte, că, „din conținutul

comentariilor și articolelor de presă ce fac obiectul analizei instanței de

control se constată că sunt făcute aprecieri cu privire la modul în care și-a

exercitat drepturile și obligațiile în calitate de acționar/asociat în firmele

respective".

Așadar, motivele contradictorii se

regăsesc în aprecierea instanței de apel, care afirmă că prejudiciul este

suferit de către reclamant în calitate de persoană, fizică simplu particular,

dar și în calitate de asociat în cadrul societăților la care deține

participație, în mod evident aceste două aspecte fiind distincte.

Din această perspectivă, au susținut

recurenții că instanța a operat o veritabilă recalificare a temeiului indicat

de reclamant prin cererea de chemare în judecată, în sensul că acesta nu și-a

întemeiat cererea pe calitatea sa de asociat/acționar, ci pe calitatea sa de

persoană fizică, simplu particular, or, instanța de apel nu era îndreptățită să

schimbe calitatea părții, acordând ceea ce nu s-a cerut, ci ar fi trebuit să

analizeze legalitatea hotărârii pronunțate raportat la calitatea pe care și-a

întemeiat reclamantul cererea, respectiv persoană fizică, simplu particular.

De asemenea, au susținut recurenții că

decizia recurată nu este temeinic motivată având în vedere că nu se face

referire la acele aspecte din articolele respective, raportate la conținutul

acestora și la modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată,

ce pot sta la baza calității procesuale active a reclamantului și deși se

reține că o persoană juridică are patrimoniu distinct de asociații săi și că

aceasta are posibilitatea de a solicita obligarea la repararea prejudiciului

produs în caz de încălcare a unor drepturi, instanța nu motivează de ce

apreciază faptul că reclamantul nu solicită acoperirea unui eventual prejudiciu

suferit de o altă persoană.

S-a mai arătat că aprecierea instanței

de apel, potrivit căreia în cererea de chemare în judecată s-a făcut distincție

între calitatea de persoană fizică și cea de asociat/acționar este eronată,

deoarece din cererea de chemare în judecată rezultă chiar contrariul, și anume

că reclamantul ar solicita acoperirea prejudiciului suferit de societățile al

căror asociat este.

Au mai susținut recurenții că pentru a

realiza o motivare temeinică, instanța de judecată trebuia să analizeze, în

ansamblu, toate articolele incriminate pentru a observa dacă există aspecte

care ar putea conferi calitate procesuală activă reclamantului și nu să se

raporteze în mod eronat la anumite comentarii ale cititorilor, deoarece acestea

nu sunt incriminate de către reclamant în cadrul obiectului cererilor de

chemare în judecată.

În continuare, s-a susținut că

hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în sensul că au fost încălcate prevederile legale referitoare la calitatea

procesuală activă.

Astfel, instanța de apel a reținut că

prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata de daune

morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului ca persoană fizică titulară de

drepturi și obligații, apreciere care în opinia recurenților încalcă

prevederile legale referitoare la calitatea procesuală activă.

Pe fondul cauzei, recurenții au arătat

că niciunul dintre articolele publicate nu este de natură a justifica demersul

judiciar al reclamantului și nu îi conferă acestuia calitate procesuală activă

iar în cazul în care instanța de apel ar fi realizat o analiză temeinică a articolelor

incriminate, ar fi rezultat în mod indubitabil că reclamantul solicită

acoperirea prejudiciului suferit de alte persoane juridice, distincte de

acesta, anume societățile comerciale la care acesta este asociat/acționar, iar

instanța de apel nu ar fi încălcat prevederile legale anterior menționate.

Astfel, au concluzionat recurenții că

având în vedere că se solicită prejudiciul produs unor persoane juridice,

rezultă că victimele faptei juridice ilicite, cei eventual îndreptățiți să

solicite repararea prejudiciului sunt chiar persoanele juridice, nicidecum

reclamantul.

Analizând decizia atacată în raport de

criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de

drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele

considerente:

Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., recursul este admisibil atunci când hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori

străine de natura pricinii.

Subsumat acestui motiv de

nelegalitate, recurenții au susținut că motivele contradictorii se regăsesc în

aprecierea instanței de apel care afirmă că prejudiciul este suferit de către

reclamant în calitate de persoană fizică, simplu particular dar și în calitate

de asociat în cadrul societăților la care deține participație, în mod evident

aceste două aspecte fiind distincte.

Înalta Curte apreciază că această

critică nu se încadrează în motivul de nelegalitate indicat întrucât din

considerentele deciziei atacate rezultă cu claritate raționamentul

logico-juridic făcut, pornind de la obiectul cererii de chemare în judecată,

respectiv obligarea pârâților la plata de daune morale ca efect al antrenării

răspunderii civile delictuale pentru atingerea adusă demnității, prestigiului

și imaginii reclamantului, ca titular de drepturi și obligații și nu

demnității, prestigiului și imaginii firmelor la care acesta are calitatea de

asociat.

Împrejurarea că reclamantul are

calitatea de asociat în cadrul unei societăți și în această calitate i s-a adus

atingere demnității, prestigiului și imaginii sale este de natură a justifica

pe deplin calitatea procesuală activă a acestuia, astfel cum în mod corect a

reținut instanța de control judiciar.

De altfel, reclamantul a arătat că

pretinsa faptă ilicită i-a produs un prejudiciu moral personal, fapt ce dă

naștere unui drept legitim de a solicita antrenarea răspunderii civile

delictuale, fără a se face confuzie între persoana fizică și persoana juridică

în cadrul căreia acesta are calitatea de asociat, persoana juridică fiind la

rândul său îndreptățită să formuleze o cerere de chemare în judecată în

situația în care s-ar considera prejudiciată.

Pentru aceleași argumente prezentate

anterior, Înalta Curte constată că nici motivul de nelegalitate prevăzut de

art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi apreciat ca fondat, întrucât în

decizia recurată nu se regăsește niciuna din cele două ipoteze, plus petita sau

extra petita, raționamentul instanței și argumentele prezentate fiind în acord

cu respectarea principiului disponibilității procesuale.

În ceea ce privește motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din același cod,

legiuitorul a statuat ca motiv de reformare a hotărârii atacate cu recurs

pronunțarea acesteia în lipsa unui temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea

greșită a legii.

În speță, recurenții au susținut că

decizia atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale ce reglementează

răspunderea civilă delictuală din perspectiva modului de soluționare a

excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, critici analizate

anterior și asupra cărora nu se va mai reveni, constatate de altfel a fi

nefondate.

În ceea ce privește susținerile

referitoare la conținutul articolelor de presă ce nu ar fi apte a atrage

răspunderea civilă delictuală, Înalta Curte constată a fi aspecte ce țin de

temeinicia pe fond a acțiunii, ce nu au făcut obiectul analizei instanțelor de

fond astfel încât nu pot face obiectul examinării de către instanța de recurs,

învestită cu această cale de atac extraordinară, nedevolutivă.

Pentru toate considerentele anterior

expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de pârâții C.C., C.M., C.C., D.T., P.D.C., SC T.P.D.J. SA Galați și S.A.

împotriva Deciziei civile nr. 50/A din 9 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de

Apel Galați, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

18 noiembrie 2014.