ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3616/2014

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr. 2959/121 la data de 3 aprilie 2013, reclamantul H.P. a chemat în judecată pe pârâții SC T.P.D.J. SA Galați, C.C., M.T., C.M., C.C., S.A. și P.D.C., solicitând ca în baza probelor ce se vor administra să se dispună obligarea acestora în solidar la plata sumei de 500.000 euro, reprezentând prejudiciu moral. Prin sentința civilă nr. 1946 din 10 octombrie 2013 a Tribunalului Galați, secția I civilă, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H.P. și pe cale de consecință s-au respins cererea principală și cererea conexă ca fiind formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.

Pentru a pronunța această soluție, s-a reținut că în motivarea cererii, reclamantul a arătat că în data de 19 septembrie 2012 în cotidianul „V.L." editat de SC T.P.D.J. SA, a apărut un articol intitulat „Mafia imobiliară", iar la data de 21 septembrie 2012 a apărut un articol intitulat „Caut șmecher care să mă jefuiască", articole prin care i s-au adus acuzații deosebit de grave, referitoare la fapte de natură penală pe care le-ar fi comis, vădit calomnioase și insultătoare, de natură să îi creeze grave prejudicii, sub aspect moral, atât în cadrul societăților în care își desfășoară activitatea, cât și în mediul privat, fiindu-i afectată în mod indubitabil imaginea.

A mai susținut reclamantul că toate acuzațiile despre care se face vorbire nu au fost dovedite în nici un fel de autoare iar publicarea în ziar a unor afirmații calomnioase sunt de natură a-i afecta imaginea iremediabil, fiind încălcate dispozițiile art. 30 din Constituția României iar impactul negativ al cotidianului „V.L." asupra imaginii acestuia au pus într-o lumină defavorabilă companiile pe care le deține și la care este asociat sau acționar, astfel că au fost grav afectate relațiile comerciale desfășurate de societăți. Prin încheierea de ședință din data de 13 septembrie 2013, instanța a admis excepția conexării Dosarului nr. 2959/121/2013 la Dosarul nr. 9204/121/2012.

La termenul de judecată din data de 19 septembrie 2013, instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului H.P., invocată de pârâți prin întâmpinare, asupra căreia s-a reținut că aceasta presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat. În prezenta cauză, reclamantul a arătat faptul că articolele publicate sunt de natură să îi creeze grave prejudicii, sub aspect moral, atât în cadrul societăților în care își desfășoară activitatea, cât și în mediul privat, fiindu-i afectată în mod indubitabil imaginea însă, din conținutul articolelor, s-a apreciat că acestea nu se referă la aspecte pur private ale vieții reclamantului, ci doar la activitatea firmelor în cadrul cărora acesta are calitatea de asociat/acționar, respectiv SC H. SA și SC M.C.

SA. S-a mai reținut că în cuprinsul articolelor nu sunt folosite expresii jignitoare sau calomnioase la adresa reclamantului, ci sunt prezentate doar aspecte de interes general privind mai multe suprafețe de teren și modul de dobândire al acestora, susceptibile să justifice difuzarea iar unele aprecieri cu privire la persoana reclamantului sunt făcute de cei care au vizitat site-ul dar nu în cadrul articolelor incriminate în cauză. Astfel, fiind vorba de activitatea societăților comerciale, s-a apreciat că trebuie făcută distincție între reclamantul-persoană fizică și persoanele juridice de care se face vorbire în cadrul articolelor menționate, între prejudiciul pe care l-ar fi suferit fiecare dintre acestea.

S-a mai reținut că pentru a putea fi antrenată răspunderea civilă delictuală, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile reglementate prin dispozițiile art. 1357 C. civ. iar potrivit acestor dispoziții legale, având în vedere că prejudiciul are un caracter personal, o persoană nu poate solicita repararea prejudiciului cauzat unei alte persoane. în aceste condiții, s-a apreciat că reclamantul H.P. nu poate solicita repararea prejudiciului pe care l-ar fi suferit societățile comerciale în cadrul cărora își desfășoară activitatea. Împotriva sentinței primei instanțe, reclamantul a declarat recurs, recalificat apel în ședința din 9 aprilie 2014 iar prin Decizia civilă nr. 50/A din 9 aprilie 2014, Curtea de Apel Galați, secția I civilă, a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de control judiciar a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata unei sume de 500.000 euro, reprezentând un prejudiciu moral produs de afirmațiile calificate de reclamant drept ,,nedovedite, jignitoare și calomnioase", ce ar aduce atingere „demnității, prestigiului și imaginii" acestuia, prin intermediul unui articol intitulat „Exclusivitate Afacerea H. - Jaf imobiliar de 40 de milioane de euro", publicat în data de 20 septembrie 2012 în cotidianul ,,V.L.", editat de SC T.P.D.J. SA.

Ulterior, prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul Dosarului nr. 2959/121/2013, s-a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata unei sume de 500.000 lei, invocând faptul că prin publicarea articolelor intitulate „Noi dezvăluiri în afacerea H.: Țăranii, forțați să vândă către mafia imobiliară", din data de 21 septembrie 2012, „Reacții la scandalul H. -gălățenii le cer procurorilor să înceapă ancheta" din data de 22 septembrie 2012, „Mafia imobiliară, în vizorul „V.L." din data de 19 septembrie 2012 și editorialul „Caut șmecher care să mă jefuiască" din data de 21 septembrie 2012, publicate în cotidianul,.V.L.", editat de SC T.P. D.J. SC , i s-ar fi adus atingere demnității, prestigiului și imaginii.

În apel s-au depus și alte articole de presă în care se pretinde că se fac trimiteri în mod direct sau indirect la reclamant, articole ce exced obiectul prezentului dosar și nu au făcut obiectul analizei instanței de apel. S-a reținut că obiectul cauzei este de obligare a pârâților la plata de daune morale pentru acoperirea prejudiciului cauzat ca urmare a faptului că prin articolele în discuție s-au făcut afirmații calomnioase, insultătoare la adresa reclamantului. Astfel, în articolul din 20 septembrie 2012 intitulat „Afacerea H. - jaf imobiliar de 40 milioane de euro" referirile la persoana apelantului sunt în sensul că beneficiara „ingineriei" este firma SC H. SA controlată de oamenii de afaceri M. și P.H.

iar în comentariile la acest articol se regăsesec trimiteri la persoana apelantului. În 19 septembrie 2012 în Cotidianul V.L. a apărut articolul intitulat „Mafia imobiliară în vizorul V.L." articol prin care autorul anunță că va face o serie de dezvăluiri incendiare din Galați. În 21 septembrie 2012 în același cotidian se publica articolul „Caut un șmecher care să mă șmecherească" în care în ceea ce-l privește pe reclamant se afirmă că „analizând probele afacerii H., prin care frații H. au dat statului român un tun de vreo 40 de milioane de euro.", precum și „însă speranțele mele mor încet, una câte una, pe măsură ce viața, meseria, creionează în fața ochilor mei modele imorale tulburătoare de genul C., B. sau H." La aceeași dată apare și articolul „Noi dezvăluiri în afacerea H.: Țăranii, forțați să vândă către mafia imobiliară" în care autoarele înserează informații precum „reprezentanții firmelor controlate de P.H.

au lucrat la foc automat, vânându-i pe proprietarii de terenuri.", „statul român a fost prejudiciat cu circa 40 milioane de euro în urma unor acte fabricate de prefectul C.P. în favoarea oamenilor de afaceri P.H.". Și în comentariile la acest articol se regăsesc trimiteri la persoana apelantului :„hoțiile fraților Herescu". Prima instanță a apreciat că reclamantul H.P. nu are calitate procesuală activă deoarece aceste articole nu se referă la aspecte ale vieții private ale reclamantului, ci doar la activitatea firmelor în cadrul cărora acesta are calitatea de asociat/acționar. În speță, reclamantul solicită antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru că prin articolele de presă în discuție și prin comentariile făcute de cititorii online i s-a adus atingere demnității, prestigiului și imaginii sale și nu demnității, prestigiului și imaginii firmelor la care e acționar sau asociat.

Din conținutul comentariilor și articolelor de presă, a constatat instanța că sunt făcute aprecieri cu privire la modul în care și-a exercitat drepturile și obligațiile de acționar/asociat în firmele respective iar prin prezenta cerere de chemare în judecată nu se menționează că s-ar dori obligarea la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat prin aceste articole societăților comerciale la care e acționar sau asociat ci pentru prejudiciul cauzat acestuia ca persoană fizică titulară de drepturi și obligații. Atâta vreme cât în cererea de chemare în judecată s-a făcut această distincție s-a constatat că prima instanță a făcut o aplicare greșită a legii apreciind că reclamantul H.P. nu are calitate procesuală activă.

În continuare, a reținut instanța de apel că orice faptă de natură să creeze un prejudiciu în patrimoniul unui asociat sau acționar în legătură cu drepturile și obligațiile pe care le are în virtutea acestei calități dă naștere unui drept în patrimoniul acestuia de a acționa în judecată pentru repararea prejudiciului și nicidecum în patrimoniul societății. În final, instanța a reținut că dacă fapta e de natură a crea un prejudiciu și în patrimoniul societății, aceasta are un drept al său de a solicita antrenarea răspunderii celor vinovați, drept ce nu se suprapune și nu se confundă cu cel al asociaților sau acționarilor săi. Împotriva deciziei sus menționate, au declarat recurs pârâții C.C., C.M., C.C., D.T., P.D.C., SC T.P.D.J.

SA Galați și S.A., invocând dispozițiile art. 304 pct. 6,7 și 9 C. proc. civ., în temeiul cărora au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate în sensul respingerii apelului reclamantului și menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind temeinică și legală. În dezvoltarea motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6 și 7 C. proc. civ., recurenții au susținut că hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii și s-a acordat ceea ce nu s-a cerut.

Au susținut recurenții că hotărârea cuprinde motive contradictorii având în vedere că, pe de o parte, se menționează faptul că „reclamantul solicită antrenarea răspunderii civile delictuale a pârâților pentru că prin articolele de presă în discuție și prin comentariile făcute de cititorii online i s-a adus atingere demnității, prestigiului și imaginii sale" iar pe de altă parte, că, „din conținutul comentariilor și articolelor de presă ce fac obiectul analizei instanței de control se constată că sunt făcute aprecieri cu privire la modul în care și-a exercitat drepturile și obligațiile în calitate de acționar/asociat în firmele respective". Așadar, motivele contradictorii se regăsesc în aprecierea instanței de apel, care afirmă că prejudiciul este suferit de către reclamant în calitate de persoană, fizică simplu particular, dar și în calitate de asociat în cadrul societăților la care deține participație, în mod evident aceste două aspecte fiind distincte.

Din această perspectivă, au susținut recurenții că instanța a operat o veritabilă recalificare a temeiului indicat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, în sensul că acesta nu și-a întemeiat cererea pe calitatea sa de asociat/acționar, ci pe calitatea sa de persoană fizică, simplu particular, or, instanța de apel nu era îndreptățită să schimbe calitatea părții, acordând ceea ce nu s-a cerut, ci ar fi trebuit să analizeze legalitatea hotărârii pronunțate raportat la calitatea pe care și-a întemeiat reclamantul cererea, respectiv persoană fizică, simplu particular.

De asemenea, au susținut recurenții că decizia recurată nu este temeinic motivată având în vedere că nu se face referire la acele aspecte din articolele respective, raportate la conținutul acestora și la modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată, ce pot sta la baza calității procesuale active a reclamantului și deși se reține că o persoană juridică are patrimoniu distinct de asociații săi și că aceasta are posibilitatea de a solicita obligarea la repararea prejudiciului produs în caz de încălcare a unor drepturi, instanța nu motivează de ce apreciază faptul că reclamantul nu solicită acoperirea unui eventual prejudiciu suferit de o altă persoană.

S-a mai arătat că aprecierea instanței de apel, potrivit căreia în cererea de chemare în judecată s-a făcut distincție între calitatea de persoană fizică și cea de asociat/acționar este eronată, deoarece din cererea de chemare în judecată rezultă chiar contrariul, și anume că reclamantul ar solicita acoperirea prejudiciului suferit de societățile al căror asociat este. Au mai susținut recurenții că pentru a realiza o motivare temeinică, instanța de judecată trebuia să analizeze, în ansamblu, toate articolele incriminate pentru a observa dacă există aspecte care ar putea conferi calitate procesuală activă reclamantului și nu să se raporteze în mod eronat la anumite comentarii ale cititorilor, deoarece acestea nu sunt incriminate de către reclamant în cadrul obiectului cererilor de chemare în judecată.

În continuare, s-a susținut că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că au fost încălcate prevederile legale referitoare la calitatea procesuală activă. Astfel, instanța de apel a reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea la plata de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului ca persoană fizică titulară de drepturi și obligații, apreciere care în opinia recurenților încalcă prevederile legale referitoare la calitatea procesuală activă.

Pe fondul cauzei, recurenții au arătat că niciunul dintre articolele publicate nu este de natură a justifica demersul judiciar al reclamantului și nu îi conferă acestuia calitate procesuală activă iar în cazul în care instanța de apel ar fi realizat o analiză temeinică a articolelor incriminate, ar fi rezultat în mod indubitabil că reclamantul solicită acoperirea prejudiciului suferit de alte persoane juridice, distincte de acesta, anume societățile comerciale la care acesta este asociat/acționar, iar instanța de apel nu ar fi încălcat prevederile legale anterior menționate. Astfel, au concluzionat recurenții că având în vedere că se solicită prejudiciul produs unor persoane juridice, rezultă că victimele faptei juridice ilicite, cei eventual îndreptățiți să solicite repararea prejudiciului sunt chiar persoanele juridice, nicidecum reclamantul.

Analizând decizia atacată în raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 304 pct. 7 C. proc. civ., recursul este admisibil atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Subsumat acestui motiv de nelegalitate, recurenții au susținut că motivele contradictorii se regăsesc în aprecierea instanței de apel care afirmă că prejudiciul este suferit de către reclamant în calitate de persoană fizică, simplu particular dar și în calitate de asociat în cadrul societăților la care deține participație, în mod evident aceste două aspecte fiind distincte.

Înalta Curte apreciază că această critică nu se încadrează în motivul de nelegalitate indicat întrucât din considerentele deciziei atacate rezultă cu claritate raționamentul logico-juridic făcut, pornind de la obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv obligarea pârâților la plata de daune morale ca efect al antrenării răspunderii civile delictuale pentru atingerea adusă demnității, prestigiului și imaginii reclamantului, ca titular de drepturi și obligații și nu demnității, prestigiului și imaginii firmelor la care acesta are calitatea de asociat. Împrejurarea că reclamantul are calitatea de asociat în cadrul unei societăți și în această calitate i s-a adus atingere demnității, prestigiului și imaginii sale este de natură a justifica pe deplin calitatea procesuală activă a acestuia, astfel cum în mod corect a reținut instanța de control judiciar.

De altfel, reclamantul a arătat că pretinsa faptă ilicită i-a produs un prejudiciu moral personal, fapt ce dă naștere unui drept legitim de a solicita antrenarea răspunderii civile delictuale, fără a se face confuzie între persoana fizică și persoana juridică în cadrul căreia acesta are calitatea de asociat, persoana juridică fiind la rândul său îndreptățită să formuleze o cerere de chemare în judecată în situația în care s-ar considera prejudiciată. Pentru aceleași argumente prezentate anterior, Înalta Curte constată că nici motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ. nu poate fi apreciat ca fondat, întrucât în decizia recurată nu se regăsește niciuna din cele două ipoteze, plus petita sau extra petita, raționamentul instanței și argumentele prezentate fiind în acord cu respectarea principiului disponibilității procesuale.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., din același cod, legiuitorul a statuat ca motiv de reformare a hotărârii atacate cu recurs pronunțarea acesteia în lipsa unui temei legal ori cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În speță, recurenții au susținut că decizia atacată a fost dată cu încălcarea prevederilor legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală din perspectiva modului de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, critici analizate anterior și asupra cărora nu se va mai reveni, constatate de altfel a fi nefondate.

În ceea ce privește susținerile referitoare la conținutul articolelor de presă ce nu ar fi apte a atrage răspunderea civilă delictuală, Înalta Curte constată a fi aspecte ce țin de temeinicia pe fond a acțiunii, ce nu au făcut obiectul analizei instanțelor de fond astfel încât nu pot face obiectul examinării de către instanța de recurs, învestită cu această cale de atac extraordinară, nedevolutivă. Pentru toate considerentele anterior expuse, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a ll-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C.C., C.M., C.C., D.T., P.D.C., SC T.P.D.J. SA Galați și S.A. împotriva Deciziei civile nr. 50/A din 9 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2014.