ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3396/2014

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a lll-a civilă, la data de 25 ianuarie 2013, sub nr. 2918/3/2013 și precizată la data de 25 iulie 2013 reclamantul I.M. în contradictoriu cu pârâta CN A.D.N.R. SA - D.R.D.P. București a solicitat instanței o despăgubire de 20.000 de euro pentru încălcarea dreptului de proprietate și pentru modul în care s-a judecat Dosarul nr. 2752/3/2009. Prin sentința civilă nr. 1652 din 26 septembrie 2013 Tribunalul București, secția a lll-a civilă, a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamantul I.M., a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere și, pe cale de consecință, a admis excepția autorității de lucru judecat, respingând capătul doi de cerere pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în privința primului capăt de cerere, că acțiunea în constatarea încălcării dreptului de proprietate este inadmisibilă față de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., partea având deschisă calea unei acțiuni în realizare, de care a și uzat de altfel, solicitând stabilirea în instanța a despăgubirilor pentru exproprierea proprietății sale. Tribunalul a reținut, în esență, că reclamantul a pornit acțiunea întrucât considera că despăgubirile stabilite în procesul anterior nu reflectă prețul real al imobilului expropriat, constatând că în Dosarul nr. 2752/3/2009 acesta a solicitat obligarea CN A.D.N.R.

SA la plata despăgubirilor în cuantum de 400 euro/mp pentru terenul expropriat, situat în str. Odăi nr. 207, sector 1, iar Curtea de Apel București a schimbat în calea de atac a apelului hotărârea primei instanțe și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 23.948 euro, sens în care, decizia instanței de apel se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că în prezentul dosar nu se mai poate pune în discuție cuantumul despăgubirilor stabilite definitiv de o altă instanță. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul I.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia civilă nr. 32/A din 3 februarie 2014 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul I.M., reținând că, cuantumul despăgubirilor cuvenite apelantului pentru suprafața de teren expropriată a fost stabilită în mod irevocabil, prin Decizia civilă nr. 303/A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, astfel încât nu se mai poate pune în discuție acest aspect, întrucât hotărârea judecătorească pronunțată se bucură de autoritate de lucru judecat, în realitate, apelantul nepretinzând o altă cauză juridică a dreptului său la despăgubiri, ci formulează doar o nouă apărare, ceea de nu este permis, după ce litigiul s-a tranșat irevocabil.

În privința inadmisibilității cererii de constatare a încălcării dreptului de proprietate rezultată din modul greșit în care s-a realizat judecata în Dosarul nr. 2752/3/2009, instanța de apel în acord cu prima instanță apreciază cererea inadmisibilă, întrucât prin criticile formulate apelantul tinde la reformarea hotărârii judecătorești pronunțată în Dosarul nr. 27582/3/2009, or, potrivit reglementării dată prin legea procesual civilă, în materie de control judiciar, căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, atâta timp cât partea este nemulțumită de soluția irevocabilă dată unei cauze civile. Împotriva acestei decizii, reclamantul I.M. a formulat cerere de recurs la data de 30 aprilie 2014, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 3 iunie 2014. Pentru considerentele ce urmează, înalta Curte a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul I.M.

Recursul, potrivit Titlului V, cap. I C. proc. civ. este cale de atac extraordinară, nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de lege. Potrivit dispozițiilor art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Recursul se motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Motivarea recursului presupune, pe de o parte arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata instanței care a pronunțat hotărârea recurată. În speță, reclamantul I.M. a depus motivele de recurs la data de 3 iunie 2014, peste termenul prevăzut de dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., fără să indice vreun motiv de recurs și să dezvolte critici ce ar putea fi încadrate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., astfel încât să poate fi analizate în calea de atac extraordinară a recursului. Pe cale de consecință, constatând că reclamantul I.M.

nu s-a conformat exigențelor cerute de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., conform art. 306 alin. (1) din același cod, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul I.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamantul I.M. împotriva Deciziei civile nr. 32A din 3 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.