ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3396/2014

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe

rolul Tribunalului București, secția a lll-a civilă, la data de 25 ianuarie 2013,

sub nr. 2918/3/2013 și precizată la data de 25 iulie 2013 reclamantul I.M. în

contradictoriu cu pârâta CN A.D.N.R. SA - D.R.D.P. București a solicitat

instanței o despăgubire de 20.000 de euro pentru încălcarea dreptului de

proprietate și pentru modul în care s-a judecat Dosarul nr. 2752/3/2009.

Prin sentința

civilă nr. 1652 din 26 septembrie 2013 Tribunalul București, secția a lll-a civilă,

a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de reclamantul I.M., a

respins ca inadmisibil primul capăt de cerere și, pe cale de consecință, a

admis excepția autorității de lucru judecat, respingând capătul doi de cerere

pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut în privința primului capăt de cerere, că

acțiunea în constatarea încălcării dreptului de proprietate este inadmisibilă

față de dispozițiile art. 111 C. proc. civ., partea având deschisă calea unei

acțiuni în realizare, de care a și uzat de altfel, solicitând stabilirea în

instanța a despăgubirilor pentru exproprierea proprietății sale.

Tribunalul a

reținut, în esență, că reclamantul a pornit acțiunea întrucât considera că

despăgubirile stabilite în procesul anterior nu reflectă prețul real al imobilului

expropriat, constatând că în Dosarul nr. 2752/3/2009 acesta a solicitat

obligarea CN A.D.N.R. SA la plata despăgubirilor în cuantum de 400 euro/mp

pentru terenul expropriat, situat în str. Odăi nr. 207, sector 1, iar Curtea de

Apel București a schimbat în calea de atac a apelului hotărârea primei instanțe

și a stabilit cuantumul despăgubirilor la suma de 23.948 euro, sens în care,

decizia instanței de apel se bucură de autoritate de lucru judecat, astfel că

în prezentul dosar nu se mai poate pune în discuție cuantumul despăgubirilor

stabilite definitiv de o altă instanță.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel reclamantul I.M., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel

București, secția a lll-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin Decizia

civilă nr. 32/A din 3 februarie 2014 a respins ca nefondat apelul declarat de

reclamantul I.M., reținând că, cuantumul despăgubirilor cuvenite apelantului

pentru suprafața de teren expropriată a fost stabilită în mod irevocabil, prin Decizia

civilă nr. 303/A din 20 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, astfel încât nu se mai poate pune în discuție acest aspect,

întrucât hotărârea judecătorească pronunțată se bucură de autoritate de lucru

judecat, în realitate, apelantul nepretinzând o altă cauză juridică a dreptului

său la despăgubiri, ci formulează doar o nouă apărare, ceea de nu este permis,

după ce litigiul s-a tranșat irevocabil.

În privința

inadmisibilității cererii de constatare a încălcării dreptului de proprietate

rezultată din modul greșit în care s-a realizat judecata în Dosarul nr. 2752/3/2009,

instanța de apel în acord cu prima instanță apreciază cererea inadmisibilă,

întrucât prin criticile formulate apelantul tinde la reformarea hotărârii

judecătorești pronunțată în Dosarul nr. 27582/3/2009, or, potrivit

reglementării dată prin legea procesual civilă, în materie de control judiciar,

căile de atac nu pot fi exercitate nelimitat, atâta timp cât partea este

nemulțumită de soluția irevocabilă dată unei cauze civile.

Împotriva

acestei decizii, reclamantul I.M. a formulat cerere de recurs la data de 30

aprilie 2014, iar motivele de recurs au fost depuse la data de 3 iunie 2014.

Pentru

considerentele ce urmează, înalta Curte a constatat nulitatea recursului

declarat de reclamantul I.M.

Recursul,

potrivit Titlului V, cap. I C. proc. civ. este cale de atac extraordinară,

nedevolutivă, care se exercită numai cu respectarea cerințelor stabilite de

lege.

Potrivit

dispozițiilor art. 302

1

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs

trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și

dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se

motivează, potrivit art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăși cererea de

recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar potrivit dispozițiilor art. 306 alin.

(1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal,

cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de

ordine publică.

Motivarea

recursului presupune, pe de o parte arătarea motivului de recurs prin indicarea

unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă

parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata

instanței care a pronunțat hotărârea recurată.

În speță,

reclamantul I.M. a depus motivele de recurs la data de 3 iunie 2014, peste

termenul prevăzut de dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ., fără să indice

vreun motiv de recurs și să dezvolte critici ce ar putea fi încadrate în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., astfel încât să poate fi analizate în

calea de atac extraordinară a recursului.

Pe cale de

consecință, constatând că reclamantul I.M. nu s-a conformat exigențelor cerute

de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) C. proc. civ., conform art. 306 alin.

(1) din același cod, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de

reclamantul I.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de reclamantul I.M. împotriva Deciziei civile nr. 32A din 3

februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a lll-a civilă și

pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 4 noiembrie 2014.