ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 464/F-CONT

din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta

Z.D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, având ca obiect obligarea pârâtului să procedeze la repartizarea

Dosarului nr. 33243/CC către un evaluator pentru întocmirea evaluării despăgubirilor

în procedura de specialitate, sub sancțiunea plății unei penalități în cuantum de

100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Titlul VII al Legii

nr. 247/2005 nu dă posibilitatea persoanelor titulare ale dreptului la despăgubiri

să conteste fazele premergătoare emiterii actului administrativ, chiar în prezența

dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Reclamanta nu se plânge

în speță de refuzul nejustificat al pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri, ci de refuzul

acesteia de a trimite dosarul de despăgubiri către un evaluator, iar etapa de evaluare

a imobilului este o fază premergătoare emiterii actului administrativ și nu poate

fi contestată independent de obligația pârâtei de a emite actul administrativ.

Cu alte cuvinte, reclamanta

are posibilitatea legală de a solicita instanței de contencios administrativ să

cenzureze refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite

actul administrativ, iar nu și posibilitatea de a solicita cenzurarea parcurgerii

fiecărei faze premergătoare emiterii actului administrativ.

Etapa evaluării imobilului

în cadrul procedurii de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri este,

așa cum s-a arătat mai sus, o fază materială premergătoare actului administrativ,

ce nu poate fi cenzurată decât odată cu cenzura exercitată asupra actului administrativ

însuși ori asupra refuzului de a emite actul administrativ, iar nu o operațiune

administrativă, care presupune recunoașterea de către autoritatea publică a drepturilor

și intereselor unei persoane și adoptarea unei anume conduite pentru satisfacerea

drepturilor ori intereselor legitime respective, fără a fi necesară emiterea unui

act administrativ.

În procedura Titlului

VII al Legii nr. 247/2005, persoanele îndreptățite nu au posibilitatea de a solicita

instanței să constate eventualul refuz nejustificat al Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor de a parcurge fiecare din fazele ce compun procedura de

acordare a despăgubirilor, ci au posibilitatea de a cenzura în justiție refuzul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a adopta actul administrativ,

act în raport de care se verifică inclusiv aspectul referitor la „termenul rezonabil”

în care putea/trebuia să fie adoptat.

Din perspectiva termenului

rezonabil, cu privire la care reclamanta a invocat dispozițiile art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu interesează care

este momentul în care se parcurge fiecare dintre etapele ce duc în final la emiterea

actului administrativ, ci interesează doar data adoptării respectivului act care

naște, modifică ori stinge raportul juridic referitor la dreptul la despăgubiri

pentru bunurile ce nu au putut fi restituite în natură celor îndreptățiți.

De asemenea, ingerință

nejustificată și disproporționată în exercitarea dreptului de proprietate al reclamantei,

echivalând, datorită întinderii în timp, cu privarea efectivă a acesteia de despăgubiri,

în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional la Convenție, nu poate

fi examinată decât tot prin raportare la actul administrativ emis/care trebuia emis

în anumite condiții, iar nu prin raportare la fazele premergătoare emiterii actului

respectiv, faze care, prin ele însele și fără legătură cu actul administrativ, nu

prejudiciază și nu avantajează persoana îndreptățită la despăgubiri.

Împotriva sentinței pronunțate

de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta Z.D., în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., considerând-o netemeinică și nelegală.

În esență, recurenta-reclamantă

susține că instanța de fond, în mod greșit a reținut că persoana vătămată nu poate

invoca tergiversarea nejustificată a procedurii de evaluare, procedură administrativă

obligatorie în absența căreia nu este posibilă emiterea titlului de despăgubire.

Prevederea în Legea

nr. 247/2005 doar a procedurii plângerii prealabile împotriva deciziei reprezentând

titlul de despăgubire nu înseamnă că celelalte acte sau operațiuni administrative

ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt exceptate de la controlul

judiciar exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004.

Examinând sentința atacată,

în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum

și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate

în continuare.

Reclamanta a învestit

instanța de contencios administrativ cu o acțiune formulată în contradictoriu cu

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întemeiată pe refuzul

nejustificat al pârâtei de a proceda la repartizarea Dosarului nr. 33243/CC către

un evaluator pentru întocmirea evaluării despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei

să realizeze procedura repartizării dosarului sub sancțiunea unei penalități în

cuantum de 100 RON pe fiecare zi de întârziere.

Din analiza lucrărilor

cauzei, Înalta Curte constată următoarele:

- în calitate de persoană

îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, reclamanta a depus notificarea

înregistrată la Prefectura Județului Vâlcea în anul 2001, trimisă spre soluționare

Primăriei Municipiului Vâlcea;

- Primarul Municipiului

Vâlcea a emis dispoziția din 08 februarie 2007, prin care a propus acordarea de

despăgubiri;

- dosarul administrativ

de despăgubire a fost transmis la Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor în anul 2007, unde a fost înregistrat sub nr. 33243/CC.

Față de aspectele reliefate,

Înalta Curte constată că intervalul de timp pe parcursul căruia a fost derulată

procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul în litigiu (interval cuprins

între anul 2001 - când a fost formulată notificarea - și luna octombrie 2011 - când

a fost introdusă acțiunea), în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită

la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziția Primarului Municipiului Vâlcea din

08 februarie 2007, conferă consistență concluziei că a fost încălcat principiului

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Faptul că legea specială

nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor, Înalta Curte are în vedere că,

în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația

primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor

nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului

soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din

Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai

în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative

ori în etapa executării hotărârilor definitive.

Complexitatea etapelor

procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării

termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite

arbitrare sau a unei atitudini de pasivitate a autorităților publice pe parcursul

unui interval de peste 10 ani.

În raport cu jurisprudența

Înaltei Curți în materie, nu poate fi primită argumentația instanței de fond în

sensul că persoana îndreptățită poate contesta procedura de evaluare numai în cadrul

acțiunii având ca obiect actul administrativ, reprezentat de titlul de despăgubire

emis în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Sub acest aspect, Înalta

Curte reține că cererea reclamantei se circumscrie acțiunii în contencios administrativ,

în sensul art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004,

întemeiată pe refuzul nejustificat al autorității publice pârâte de a demara procedura

de evaluare în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în condițiile în care

reclamanta invocă vătămarea drepturilor sale legitime prin raportare la adresa Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 02 septembrie 2010, de răspuns la

memoriul său privind dosarul de despăgubire nr. 33243/CC.

În ceea ce privește cererea

reclamantei privind obligarea pârâtei la plata unor penalități de 100 RON pentru

fiecare zi de întârziere nejustificată,

ca mijloc de constrângere în vederea executării

hotărârii, în sensul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține

că, în actuala fază procesuală, nu se constată existența unor elemente de natură

a justifica aplicarea

sancțiunii penalităților față de

autoritatea pârâtă, căreia

îi incumbă obligația de executare a hotărârii

judecătorești definitive și irevocabile în condițiile prevăzute de art. 24 din Legea

nr. 554/2004.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312

alin. (1)-(3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta

Z.D. și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii, în parte, a acțiunii

reclamantei și obligării pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor să repartizeze Dosarul nr. 33243/CC către un evaluator, pentru întocmirea

raportului de evaluare a despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat

de Z.D. împotriva Sentinței nr. 464/F-CONT din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel

Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei Z.D. și, în consecință, obligă

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la repartizarea Dosarului

nr. 33243/CC către un evaluator, pentru întocmirea raportului de evaluare a despăgubirilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 12 februarie 2013.