ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 464/F-CONT din 30 noiembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta Z.D., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, având ca obiect obligarea pârâtului să procedeze la repartizarea Dosarului nr. 33243/CC către un evaluator pentru întocmirea evaluării despăgubirilor în procedura de specialitate, sub sancțiunea plății unei penalități în cuantum de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu dă posibilitatea persoanelor titulare ale dreptului la despăgubiri să conteste fazele premergătoare emiterii actului administrativ, chiar în prezența dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Reclamanta nu se plânge în speță de refuzul nejustificat al pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri, ci de refuzul acesteia de a trimite dosarul de despăgubiri către un evaluator, iar etapa de evaluare a imobilului este o fază premergătoare emiterii actului administrativ și nu poate fi contestată independent de obligația pârâtei de a emite actul administrativ.

Cu alte cuvinte, reclamanta are posibilitatea legală de a solicita instanței de contencios administrativ să cenzureze refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a emite actul administrativ, iar nu și posibilitatea de a solicita cenzurarea parcurgerii fiecărei faze premergătoare emiterii actului administrativ. Etapa evaluării imobilului în cadrul procedurii de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri este, așa cum s-a arătat mai sus, o fază materială premergătoare actului administrativ, ce nu poate fi cenzurată decât odată cu cenzura exercitată asupra actului administrativ însuși ori asupra refuzului de a emite actul administrativ, iar nu o operațiune administrativă, care presupune recunoașterea de către autoritatea publică a drepturilor și intereselor unei persoane și adoptarea unei anume conduite pentru satisfacerea drepturilor ori intereselor legitime respective, fără a fi necesară emiterea unui act administrativ.

În procedura Titlului VII al Legii nr. 247/2005, persoanele îndreptățite nu au posibilitatea de a solicita instanței să constate eventualul refuz nejustificat al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a parcurge fiecare din fazele ce compun procedura de acordare a despăgubirilor, ci au posibilitatea de a cenzura în justiție refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a adopta actul administrativ, act în raport de care se verifică inclusiv aspectul referitor la „termenul rezonabil” în care putea/trebuia să fie adoptat.

Din perspectiva termenului rezonabil, cu privire la care reclamanta a invocat dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, nu interesează care este momentul în care se parcurge fiecare dintre etapele ce duc în final la emiterea actului administrativ, ci interesează doar data adoptării respectivului act care naște, modifică ori stinge raportul juridic referitor la dreptul la despăgubiri pentru bunurile ce nu au putut fi restituite în natură celor îndreptățiți.

De asemenea, ingerință nejustificată și disproporționată în exercitarea dreptului de proprietate al reclamantei, echivalând, datorită întinderii în timp, cu privarea efectivă a acesteia de despăgubiri, în raport de dispozițiile art. 1 din Protocolul Adițional la Convenție, nu poate fi examinată decât tot prin raportare la actul administrativ emis/care trebuia emis în anumite condiții, iar nu prin raportare la fazele premergătoare emiterii actului respectiv, faze care, prin ele însele și fără legătură cu actul administrativ, nu prejudiciază și nu avantajează persoana îndreptățită la despăgubiri. Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel a declarat recurs reclamanta Z.D., în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., considerând-o netemeinică și nelegală. În esență, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond, în mod greșit a reținut că persoana vătămată nu poate invoca tergiversarea nejustificată a procedurii de evaluare, procedură administrativă obligatorie în absența căreia nu este posibilă emiterea titlului de despăgubire. Prevederea în Legea nr. 247/2005 doar a procedurii plângerii prealabile împotriva deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu înseamnă că celelalte acte sau operațiuni administrative ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sunt exceptate de la controlul judiciar exercitat în condițiile Legii nr. 554/2004. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele arătate în continuare. Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune formulată în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâtei de a proceda la repartizarea Dosarului nr. 33243/CC către un evaluator pentru întocmirea evaluării despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei să realizeze procedura repartizării dosarului sub sancțiunea unei penalități în cuantum de 100 RON pe fiecare zi de întârziere.

Din analiza lucrărilor cauzei, Înalta Curte constată următoarele: - în calitate de persoană îndreptățită la restituirea imobilului în litigiu, reclamanta a depus notificarea înregistrată la Prefectura Județului Vâlcea în anul 2001, trimisă spre soluționare Primăriei Municipiului Vâlcea; - Primarul Municipiului Vâlcea a emis dispoziția din 08 februarie 2007, prin care a propus acordarea de despăgubiri; - dosarul administrativ de despăgubire a fost transmis la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2007, unde a fost înregistrat sub nr. 33243/CC.

Față de aspectele reliefate, Înalta Curte constată că intervalul de timp pe parcursul căruia a fost derulată procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul în litigiu (interval cuprins între anul 2001 - când a fost formulată notificarea - și luna octombrie 2011 - când a fost introdusă acțiunea), în condițiile în care calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost stabilită prin dispoziția Primarului Municipiului Vâlcea din 08 februarie 2007, conferă consistență concluziei că a fost încălcat principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor, Înalta Curte are în vedere că, în temeiul art. 20 din Constituția României, normele naționale cuprinse în legislația primară și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să contravină principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenție, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, aplicabil nu numai în procedura judiciară propriu-zisă, ci și în cadrul procedurilor administrative ori în etapa executării hotărârilor definitive. Complexitatea etapelor procedurale reglementate de lege poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare sau a unei atitudini de pasivitate a autorităților publice pe parcursul unui interval de peste 10 ani.

În raport cu jurisprudența Înaltei Curți în materie, nu poate fi primită argumentația instanței de fond în sensul că persoana îndreptățită poate contesta procedura de evaluare numai în cadrul acțiunii având ca obiect actul administrativ, reprezentat de titlul de despăgubire emis în procedura reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Sub acest aspect, Înalta Curte reține că cererea reclamantei se circumscrie acțiunii în contencios administrativ, în sensul art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004, întemeiată pe refuzul nejustificat al autorității publice pârâte de a demara procedura de evaluare în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în condițiile în care reclamanta invocă vătămarea drepturilor sale legitime prin raportare la adresa Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din 02 septembrie 2010, de răspuns la memoriul său privind dosarul de despăgubire nr. 33243/CC.

În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata unor penalități de 100 RON pentru fiecare zi de întârziere nejustificată, ca mijloc de constrângere în vederea executării hotărârii, în sensul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că, în actuala fază procesuală, nu se constată existența unor elemente de natură a justifica aplicarea sancțiunii penalităților față de autoritatea pârâtă, căreia îi incumbă obligația de executare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile în condițiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. (1)-(3) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta Z.D. și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii, în parte, a acțiunii reclamantei și obligării pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să repartizeze Dosarul nr. 33243/CC către un evaluator, pentru întocmirea raportului de evaluare a despăgubirilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de Z.D. împotriva Sentinței nr. 464/F-CONT din 30 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei Z.D. și, în consecință, obligă pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la repartizarea Dosarului nr. 33243/CC către un evaluator, pentru întocmirea raportului de evaluare a despăgubirilor. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 februarie 2013.