ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 625/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 59 din 19 septembrie 2014, Tribunalul Mehedinți a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta A.N.R.P. și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul J.I.V., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura Mehedinți, A.N.R.P., Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Burila Mare, jud. Mehedinți, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 382 din 30 octombrie 2014 a admis excepția de necompetență materială, a declinat cauza privind acțiunea formulată de reclamantul J.I.V., în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura Mehedinți, A.N.R.P. și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Burila Mare, spre competentă soluționare Tribunalului Mehedinți, secția civilă, a constatat ivit conflictul de competență și a suspendat judecata cauzei până la soluționarea conflictului. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul cauzei îl reprezintă refuzul autorității pârâte de a emite decizia privind titlul de despăgubire, iar acțiunea a fost formulată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora: „(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.” Din interpretarea logico-juridică a textului de lege suscitat rezultă că, în cazul refuzului autorității de a emite decizia de despăgubire, persoana îndreptățită se poate adresa secției civile a Tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul entității. Or, în cauză, sediul entității se află în circumscripția Tribunalului Mehedinți. Prin urmare, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul J.I.V. și intimații Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr. 10/2001 de pe lângă Prefectura Mehedinți, A.N.R.P. și Comisia de Aplicare a Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Burila Mare în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția I civilă. Definitivă Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2015.