ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4292/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 76/2013 din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. - A.F.M., ca nefondată și a dispus plata onorariului de expert către expert N.A., conform ordinelor de plată depuse la dosar în sumă de 6.700 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat situația de fapt, a constatat că organele fiscale au întocmit Raportul de inspecție fiscală nr. 525/244195 din 27 decembrie 2011 și Decizia de impunere nr. 518/244196 din 27 decembrie 2011, prin care s-a stabilit în sarcina societății o obligație în cuantum total de 551.492 lei și a reținut că reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 518/244196 din 27 decembrie 2011, prin Decizia nr. 84 din 10 aprilie 2012 contestația fiind respinsă, ca neîntemeiată, împotriva acestei decizii reclamanta formulând prezenta acțiune. Totodată, a analizat concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, reținând că aprecierea expertului urmează a nu fi avută în vedere de către instanță, în raport de dispozițiile art. 33 din Ordinul nr. 578 din 6 iunie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu.

Curtea a reținut că, întrucât pentru perioada ianuarie 2006 - iunie 2007, reclamanta a optat pentru realizarea în mod individual a obiectivului anual de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje, aceasta era obligată potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, să facă dovada preluării/colectării de pe piață a propriilor ambalaje. Or, așa cum se reține și din expertiza efectuată în cauză, reclamanta nu a evidențiat și înregistrat în contabilitate prin note de intrare recepție cantitatea de deșeuri de ambalaje recuperate din piață și prin urmare nu a putut face dovada preluării/colectării de pe piață a propriilor ambalaje, situație față de care predarea de deșeuri din sticlă, metal și plastic nu pot fi luate în considerare la calcularea obiectivului anual de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje.

Instanța reținând că reclamanta nu a făcut dovada colectării deșeurilor de ambalaje cu documente de achiziții de deșeuri și ambalaje evidențiate și înregistrate în contabilitate prin note de intrare recepție, a apreciat că în mod corect organul de control nu a luat în calcul deșeurile predate de către reclamantă, pentru îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare și reciclare. Aprecierea expertului că SC C. SRL a îndeplinit parțial în perioada 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007 obiectivele anuale de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje stabilite de H.G.

nr. 621/2005 nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei, deoarece acesta a reținut ca obiectiv anual realizat efectiv pentru anul 2006, cantitatea de 110.075 kg deșeuri de ambalaje predate în plus pentru anul 2006 iar pentru perioada 01 ianuarie - 30 iunie 2007 că SC C. SRL are predări de deșeuri de ambalaje, exclusiv deșeurile tehnologice, în cantitate de 78.644 kg., cantități care în lipsa dovezii preluării/colectării de pe piață a propriilor ambalaje, nu pot fi luate în considerare la calcularea obiectivului anual de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje.

Reclamanta SC C. SRL nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obiectivele anuale de valorificare si reciclare a deșeurilor de ambalaje și prin urmare în mod corect pârâta a stabilit că reclamanta datorează un venit la Fondul pentru mediu calculat sub forma unei taxe de 1 leu RON/ kg din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională în perioada de referință analizată, conform art. 9 alin. (1) lit. d) din O.U.G.

nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu (aprobată cu modificări și completări prin legea nr. 105/2006), deoarece deși aceasta desfășoară activitate de producție și comercializare a conservelor din fructe și legume - ambalate, de la caz la caz, în borcane de sticlă, sticle din sticlă, cutii metalice, folie de plastic, pe paleți din lemn, nu a făcut dovada îndeplinirii obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje în intervalul de timp 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007. Având în vedere situația de fapt și considerentele reținute, atât Raportul de Inspecție fiscală nr. 525 din 27 decembrie 2011, cât și Decizia de impunere nr. 518 din 27 decembrie 2011 nu se impun a fi anulate și nici Decizia nr. 84 din 10 aprilie 2012 prin care a fost soluționată contestația formulată împotriva deciziei de impunere, constatările organului de control fiind temeinice și legale, iar acțiunea reclamantei nefiind fondată.

Totodată, Curtea a dispus plata onorariului de expert către expert N.A., conf. ordinelor de plată depuse la dosar în sumă de 6.700 lei. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC C. SRL, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 33 alin. (3) și art. 34 din Ordinul nr. 578 din 6 iunie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate de Fondul pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu, apreciind că pentru dovedirea realizării obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje nu sunt admisibile alte mijloace de probă decât documentele prevăzute de aceste dispoziții legale.

Această interpretare contravine scopului avut în vedere de legiuitor la stabilirea obligațiilor de plată către Fondul de mediu ale agenților economici care generează deșeuri de ambalaje, care este acela de a încuraja operatorii economici responsabili să recupereze de pe piață și să predea spre valorificare societăților de profil astfel de deșeuri, chiar dacă nu toate documentele întocmite în acest scop corespund formal textului de lege. Pentru astfel de abateri sunt prevăzute sancțiuni contravenționale, potrivit art. 26 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 621/2005; - instanța de fond a aplicat greșit Ordinul nr. 578 din 6 iunie 2006, în sensul că acesta a intrat în vigoare abia la data de 14 iunie 2006, astfel că pentru primele 6 luni ale anului 2006 nu era incident acest act normativ; - în mod greșit la calculul cantităților de ambalaje colectate de pe piață și predate spre valorificare/reciclare, nu au fost avute în vedere cantitățile predate de către SC E.R.A.

SA, căreia i-a fost încredințată această responsabilitate în semestrul II al anului 2007. Potrivit H.G. nr. 621/2005 acest obiectiv se stabilește cumulat pe întregul an calendaristic. Recurenta precizează că punctul său de vedere a fost confirmat și de expertiza contabilă efectuată în cauză și care a fost înlăturată nejustificat de instanța de fond. Criticile formulate de recurentă se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente: Astfel cum rezultă din prevederile H.G.

nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare „(4) Operatorii economici prevăzuți la art. 16 alin. (1) sunt obligați să menționeze în documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje dacă încredințarea spre valorificare/ reciclare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivelor anuale prevăzute de prezenta hotărâre”. De asemenea, art. 33 alin. (4) din Ordinul M.M.G.A. nr. 578/2006, cu modificările și completările ulterioare prevede aceeași obligație: „(4) Operatorii economici responsabili sunt obligați să menționeze în documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje dacă încredințarea spre valorificare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje”.

Prin modificările aduse Ordinului menționat, la art. 27, s-a prevăzut că „(2) În lipsa mențiunii prevăzute la alin. (1), cantitățile respective nu sunt considerate ca justificate și nu se iau în calcul pentru îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare…”. Conform art. 34 din același ordin, operatorii economici responsabili, care au optat pentru realizarea în mod individual a obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje conform prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din H.G.

nr. 621/2005, sunt obligați: a) să stabilească lunar, pentru fiecare tip de material, cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională; b) să stabilească lunar, pentru fiecare tip de material, cantitățile de deșeuri de ambalaje generate, precum și cantitățile de ambalaje preluate/ colectate de pe piața națională și încredințate spre valorificare, exclusiv deșeurile de producție; c) să declare lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea, diferența dintre obiectivul calculat utilizându-se procentajul stabilit prin H.G.

nr. 621/2005 ca obiectiv de valorificare anual și obiectivul efectiv realizat; d) să declare și să plătească anual, până la data de 25 a lunii ianuarie a anului următor celui în care s-a desfășurat activitatea, suma datorată pentru neîndeplinirea obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje aferente bunurilor ambalate și/sau ambalajelor de desfacere introduse pe piața națională, stabilit prin H.G. nr. 621/2005.Față de aceste prevederi normative, pentru perioada ianuarie 2006 - iunie 2007 reclamanta, care a optat pentru realizarea în mod individual a obiectivului anual de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje, era obligată să facă dovada preluării/colectării de pe piață a propriilor ambalaje.

Ori, astfel cum se reține și din expertiza efectuată în cauză, reclamanta nu a evidențiat și înregistrat în contabilitate prin note de intrare recepție cantitatea de deșeuri de ambalaje recuperate din piață, instanța de fond reținând în mod corect că exigențele normelor citate nu au fost îndeplinite. Motivul de recurs privitor la neaplicabilitatea Ordinului M.M.G.A. nr. 578/2006 în primele 6 luni ale anului 2006 este nefondat, deoarece obligația de a menționa pe documentele de însoțire a deșeurilor dacă încredințarea acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare/ reciclare a deșeurilor este prevăzută nu numai de acest ordin, ci și de art. 17 din H.G. nr. 621/2005.

Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia nerespectarea obligației căreia nerespectarea obligației prevăzute la art. 17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 se sancționează doar contravențional, neputând conduce și la plata contribuției la Fondul de Mediu. În mod corect a reținut instanța de fond că cele două forme de răspundere juridică nu se exclud. Se constată că, de altfel, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 621/2005 constatarea și aplicarea sancțiunilor se realizează de comisarii din cadrul Gărzii Naționale de Mediu, în timp ce constatarea realizării obiectivelor anuale de valorificare și reciclare se realizează de către persoane împuternicite din cadrul A.F.M. În ceea ce privește critica privind stabilirea obiectivului de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje pe o perioadă ce exclude semestru II al anului 2007, aceasta este neargumentată din punct de vedere legal, instanța de control judiciar urmând a o respinge.

Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică, instanța va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC C. SRL împotriva sentinței nr. 76/2013 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2014.