ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4292/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 76/2013 din 25 aprilie 2013, Curtea de Apel Bacău, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC C. SRL în contradictoriu cu pârâtul M.M.P. - A.F.M.,

ca nefondată și a dispus plata onorariului de expert către expert N.A., conform

ordinelor de plată depuse la dosar în sumă de 6.700 lei.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a analizat situația de fapt, a constatat că organele fiscale au întocmit

Raportul de inspecție fiscală nr. 525/244195 din 27 decembrie 2011 și Decizia

de impunere nr. 518/244196 din 27 decembrie 2011, prin care s-a stabilit în

sarcina societății o obligație în cuantum total de 551.492 lei și a reținut că

reclamanta a formulat contestație împotriva Deciziei de impunere nr. 518/244196

din 27 decembrie 2011, prin Decizia nr. 84 din 10 aprilie 2012 contestația

fiind respinsă, ca neîntemeiată, împotriva acestei decizii reclamanta formulând

prezenta acțiune.

Totodată, a analizat concluziile raportului

de expertiză contabilă efectuat în cauză, reținând că aprecierea expertului

urmează a nu fi avută în vedere de către instanță, în raport de dispozițiile art.

33 din Ordinul nr. 578 din 6 iunie 2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul

al contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru mediu.

Curtea a reținut că, întrucât pentru perioada

ianuarie 2006 - iunie 2007, reclamanta a optat pentru realizarea în mod

individual a obiectivului anual de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje,

aceasta era obligată potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, să facă

dovada preluării/colectării de pe piață a propriilor ambalaje.

Or, așa cum se reține și din expertiza

efectuată în cauză, reclamanta nu a evidențiat și înregistrat în contabilitate

prin note de intrare recepție cantitatea de deșeuri de ambalaje recuperate din

piață și prin urmare nu a putut face dovada preluării/colectării de pe piață a

propriilor ambalaje, situație față de care predarea de deșeuri din sticlă,

metal și plastic nu pot fi luate în considerare la calcularea obiectivului

anual de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje.

Instanța reținând că reclamanta nu a făcut

dovada colectării deșeurilor de ambalaje cu documente de achiziții de deșeuri

și ambalaje evidențiate și înregistrate în contabilitate prin note de intrare

recepție, a apreciat că în mod corect organul de control nu a luat în calcul deșeurile

predate de către reclamantă, pentru îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare

și reciclare.

Aprecierea expertului că SC C. SRL a

îndeplinit parțial în perioada 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007 obiectivele

anuale de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje stabilite de H.G. nr.

621/2005 nu a fost avută în vedere la soluționarea cauzei, deoarece acesta a

reținut ca obiectiv anual realizat efectiv pentru anul 2006, cantitatea de 110.075

kg deșeuri de ambalaje predate în plus pentru anul 2006 iar pentru perioada 01

ianuarie - 30 iunie 2007 că SC C. SRL are predări de deșeuri de ambalaje,

exclusiv deșeurile tehnologice, în cantitate de 78.644 kg., cantități care în lipsa dovezii preluării/colectării de pe piață a propriilor ambalaje,

nu pot fi luate în considerare la calcularea obiectivului anual de

valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje.

Reclamanta SC C. SRL nu a făcut dovada că

și-a îndeplinit obiectivele anuale de valorificare si reciclare a deșeurilor de

ambalaje și prin urmare în mod corect pârâta a stabilit că reclamanta datorează

un venit la Fondul pentru mediu calculat sub forma unei taxe de 1 leu RON/ kg

din greutatea ambalajelor introduse pe piața națională în perioada de referință

analizată, conform art. 9 alin. (1) lit. d)

din

O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu (aprobată cu modificări și

completări

prin legea nr. 105/2006), deoarece deși aceasta desfășoară

activitate de producție și comercializare a conservelor din fructe și legume -

ambalate, de la caz la caz, în borcane de sticlă, sticle din sticlă, cutii metalice,

folie de plastic, pe paleți din lemn, nu a făcut dovada îndeplinirii

obiectivelor anuale de valorificare și reciclare a deșeurilor de ambalaje în

intervalul de timp 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007.

Având în vedere situația de fapt și

considerentele reținute, atât Raportul de Inspecție fiscală nr. 525 din 27

decembrie 2011, cât și Decizia de impunere nr. 518 din 27 decembrie 2011 nu se

impun a fi anulate și nici Decizia nr. 84 din 10 aprilie 2012 prin care a fost

soluționată contestația formulată împotriva deciziei de impunere, constatările

organului de control fiind temeinice și legale, iar acțiunea reclamantei

nefiind fondată.

Totodată, Curtea a dispus plata onorariului

de expert către expert N.A., conf. ordinelor de plată depuse la dosar în sumă

de 6.700 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta

SC C. SRL, susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru

următoarele motive, respectiv argumente:

- instanța de fond a interpretat în mod

greșit prevederile art. 33 alin. (3) și art. 34 din Ordinul nr. 578 din 6 iunie

2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și taxelor

datorate de Fondul pentru aprobarea Metodologiei de calcul al contribuțiilor și

taxelor datorate la Fondul pentru mediu, apreciind că pentru dovedirea

realizării obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje nu sunt

admisibile alte mijloace de probă decât documentele prevăzute de aceste dispoziții

legale. Această interpretare contravine scopului avut în vedere de legiuitor la

stabilirea obligațiilor de plată către Fondul de mediu ale agenților economici

care generează deșeuri de ambalaje, care este acela de a încuraja operatorii

economici responsabili să recupereze de pe piață și să predea spre valorificare

societăților de profil astfel de deșeuri, chiar dacă nu toate documentele întocmite

în acest scop corespund formal textului de lege. Pentru astfel de abateri sunt

prevăzute sancțiuni contravenționale, potrivit art. 26 alin. (1) lit. e) din

H.G. nr. 621/2005;

- instanța de fond a aplicat greșit Ordinul

nr. 578 din 6 iunie 2006, în sensul că acesta a intrat în vigoare abia la data

de 14 iunie 2006, astfel că pentru primele 6 luni ale anului 2006 nu era

incident acest act normativ;

- în mod greșit la calculul cantităților de

ambalaje colectate de pe piață și predate spre valorificare/reciclare, nu au

fost avute în vedere cantitățile predate de către SC E.R.A. SA, căreia i-a fost

încredințată această responsabilitate în semestrul II al anului 2007. Potrivit

H.G. nr. 621/2005 acest obiectiv se stabilește cumulat pe întregul an calendaristic.

Recurenta precizează că punctul său de vedere

a fost confirmat și de expertiza contabilă efectuată în cauză și care a fost

înlăturată nejustificat de instanța de fond.

Criticile formulate de recurentă se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului de

fond, precum și motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din prevederile H.G. nr. 621/2005

privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și

completările ulterioare „(4) Operatorii economici prevăzuți la art. 16 alin. (1)

sunt obligați să menționeze în documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje

dacă încredințarea spre valorificare/ reciclare a acestora se face în scopul

îndeplinirii obiectivelor anuale prevăzute de prezenta hotărâre”.

De asemenea, art. 33 alin. (4) din Ordinul M.M.G.A.

nr. 578/2006, cu modificările și completările ulterioare prevede aceeași

obligație: „(4) Operatorii economici responsabili sunt obligați să menționeze

în documentele de însoțire a deșeurilor de ambalaje dacă încredințarea spre

valorificare a acestora se face în scopul îndeplinirii obiectivului anual de valorificare

a deșeurilor de ambalaje”. Prin modificările aduse Ordinului menționat, la art.

27, s-a prevăzut că „(2) În lipsa mențiunii prevăzute la alin. (1), cantitățile

respective nu sunt considerate ca justificate și nu se iau în calcul pentru

îndeplinirea obiectivelor anuale de valorificare…”.

Conform art. 34 din același ordin, operatorii

economici responsabili, care au optat pentru realizarea în mod individual a

obiectivului anual de valorificare a deșeurilor de ambalaje conform

prevederilor art. 16 alin. (2) lit. a) din H.G. nr. 621/2005, sunt obligați:

a) să stabilească lunar, pentru fiecare tip

de material, cantitățile de ambalaje introduse pe piața națională;

b) să stabilească lunar, pentru fiecare tip

de material, cantitățile de deșeuri de ambalaje generate, precum și cantitățile

de ambalaje preluate/ colectate de pe piața națională și încredințate spre

valorificare, exclusiv deșeurile de producție;

c) să declare lunar, până la data de 25 a

lunii următoare celei în care s-a desfășurat activitatea, diferența dintre

obiectivul calculat utilizându-se procentajul stabilit prin H.G. nr. 621/2005

ca obiectiv de valorificare anual și obiectivul efectiv realizat;

d) să declare și să plătească anual, până la

data de 25 a lunii ianuarie a anului următor celui în care s-a desfășurat

activitatea, suma datorată pentru neîndeplinirea obiectivului anual de

valorificare a deșeurilor de ambalaje aferente bunurilor ambalate și/sau

ambalajelor de desfacere introduse pe piața națională, stabilit prin H.G. nr. 621/2005.Față

de aceste prevederi normative, pentru perioada ianuarie 2006 - iunie 2007

reclamanta, care a optat pentru realizarea în mod individual a obiectivului

anual de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje, era obligată să facă

dovada preluării/colectării de pe piață a propriilor ambalaje. Ori, astfel cum

se reține și din expertiza efectuată în cauză, reclamanta nu a evidențiat și

înregistrat în contabilitate prin note de intrare recepție cantitatea de

deșeuri de ambalaje recuperate din piață, instanța de fond reținând în mod

corect că exigențele normelor citate nu au fost îndeplinite.

Motivul de recurs privitor la

neaplicabilitatea Ordinului M.M.G.A. nr. 578/2006 în primele 6 luni ale anului

2006 este nefondat, deoarece obligația de a menționa pe documentele de însoțire

a deșeurilor dacă încredințarea acestora se face în scopul îndeplinirii

obiectivului anual de valorificare/ reciclare a deșeurilor este prevăzută nu

numai de acest ordin, ci și de art. 17 din H.G. nr. 621/2005.

Nu poate fi primită nici critica potrivit

căreia nerespectarea obligației căreia nerespectarea obligației prevăzute la art.

17 alin. (4) din H.G. nr. 621/2005 se sancționează doar contravențional,

neputând conduce și la plata contribuției la Fondul de Mediu. În mod corect a reținut

instanța de fond că cele două forme de răspundere juridică nu se exclud. Se

constată că, de altfel, potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 621/2005

constatarea și aplicarea sancțiunilor se realizează de comisarii din cadrul

Gărzii Naționale de Mediu, în timp ce constatarea realizării obiectivelor

anuale de valorificare și reciclare se realizează de către persoane

împuternicite din cadrul A.F.M.

În ceea ce privește critica privind stabilirea

obiectivului de valorificare/reciclare a deșeurilor de ambalaje pe o perioadă

ce exclude semestru II al anului 2007, aceasta este neargumentată din punct de

vedere legal, instanța de control judiciar urmând a o respinge.

Pentru considerentele menționate, cu referire

la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că hotărârea atacată este

legală și temeinică, instanța va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC C. SRL

împotriva sentinței nr. 76/2013 din 25 aprilie 2013 a Curții de Apel Bacău, secția

a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

noiembrie 2014.