ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2015

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, reclamanta SC U. SA Galați a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Galați anularea Deciziei nr. 356 din 17 august 2012, a Deciziei de impunere nr. F/GL/369 din 31 mai 2012 și a R.I.F. F/GL nr. 323 din 31 mai 2012 emise de pârâtă și exonerarea de la plata sumei de 1.029.761 lei, stabilită suplimentar de organele fiscale. 2. Hotărârea instanței de fond A. Prin Sentința nr. 226 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați a fost admisă, în parte, contestația formulată de reclamanta SC U. SA în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P.

Galați. Au fost anulate, în parte, R.I.F. din 31 mai 2012, Decizia de impunere nr. F/GL/369 din 31 mai 2012 și Decizia de soluționare a contestației din 17 august 2012. A fost exonerată reclamanta de la plata sumei de 181.094 lei, reprezentând T.V.A. suplimentar, precum și de la plata majorărilor și penalităților de întârziere aferente. A fost admisă cererea privind suplimentarea onorariului de expert și a fost obligată reclamanta să plătească consultantului fiscal B.L.I. suma de 3.252 lei, reprezentând supliment onorariu. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată. B. Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este fondată numai în parte. Astfel, a reținut concluziile consultantului fiscal desemnat în cauză, ulterior formulării de obiecțiuni de către reclamantă, apreciindu-le ca fiind întemeiate numai cu privire la realitatea operațiunilor economice derulate cu SC D. SRL referitoare la T.V.A. în sumă de 63.140 lei și cu SC C.C. SRL referitoare la T.V.A. în sumă de 117.954 lei. Instanța a reținut că reclamanta a depus documente justificative constând în deconturi și rapoarte de lucru, prin care este recunoscută de către ambele părți realitatea tranzacțiilor. Cu privire la toate celelalte constatări ale organelor fiscale, instanța a apreciat că sunt corecte, având în vedere că reclamanta nu a depus la dosar documente justificative constând în chitanțe sau ordine de plată, care să ateste realitatea plăților efectuate de către reclamantă.

A reținut instanța de fond că simpla încheiere de contracte și emitere de facturi nu este suficientă pentru a demonstra realitatea operațiunilor derulate și este de neconceput ca un agent economic să efectueze plăți către diverși furnizori sau subcontractanți fără a se întocmi chitanțe sau ordine de plată, documente de virament bancar. Pentru aceste considerente, a fost admisă acțiunea și au fost anulate actele administrative numai în privința sumei de 181.094 lei, reprezentând T.V.A. suplimentar aferent tranzacțiilor efectuate cu SC D. SRL și SC C.C. SRL. Instanța a admis cererea expertului privind suplimentarea onorariului stabilit inițial și a obligat pârâta D.G.F.P. Galați la plata cheltuielilor de judecată.

3. Recursurile formulate de SC U. SA Galați prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl și D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Galați. Prin cererea de recurs formulată de SC U. SA Galați prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl a fost criticată hotărârea instanței de fond, solicitând admiterea în totalitate a acțiunii introductive. Recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea instanței de fond este nemotivată în ceea ce privește operațiunile desfășurate de reclamantă cu societățile indicate, întrucât instanța de fond nu a sesizat că pentru o parte din operațiuni organele fiscale nu au acordat drept de deducere T.V.A., iar pentru cealaltă parte organele fiscale au obligat reclamanta să colecteze T.V.A.

De asemenea, reclamanta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii. A prezentat pe larg situația T.V.A. în sumă de 6.810 lei aferentă facturii din 30 noiembrie 2007, a T.V.A. în sumă de 31.134 lei aferentă facturii din 07 septembrie 2009, precum și situația T.V.A. în sumă de 85.194 lei aferentă facturilor emise de SC P.M. SRL Prahova. Cu privire la T.V.A. colectată suplimentar de organele fiscale în sumă de 46.520 lei, reclamanta a precizat că în vederea finalizării lucrărilor de construcții-montaj, conform actelor adiționale, s-au suplimentat efectivele de muncitori calificați în lucrările de construcții-montaj. Referitor la operațiunile desfășurate de SC U. SA cu SC P. SA Prahova, reclamanta a arătat că societatea a colectat T.V.A.

aferentă facturii din 19 decembrie 2007, iar obligarea atât a furnizorului, cât și a beneficiarului la colectarea T.V.A. echivalează cu o dublă impunere, ceea ce este inadmisibil. Recurenta-reclamantă a criticat soluția dată de instanță cu privire la majorarea onorariului de expert și cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, apreciind că suma de 2.000 lei a fost achitată de reclamantă, iar dovada plății a fost depusă la dosarul cauzei, iar pârâta trebuia obligată la plata contravalorii tuturor cheltuielilor ocazionate de proces. S-a susținut că instanța trebuia să deducă din suma totală solicitată de expert plățile deja efectuate, respectiv suma de 2.000 de lei. Prin cererea de recurs formulată de A.J.F.P.

Galați în numele D.G.R.F.P. Galați, instituție care se subrogă în drepturile și obligațiile procesuale ale D.G.F.P. Galați în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 74/2013, a fost criticată hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind invocate ca temei al recursului dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. Recurenta a arătat faptul că instanța de fond a reținut că pârâta nu a depus întâmpinare și nu și-a exprimat poziția prin concluzii scrise, fără să observe și să rețină faptul că pârâta a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 356 din 17 august 2012, aflate la filele 580-666 din vol. II-fond. S-a arătat că la filele 156-162 din vol. III-fond se află adresa întocmită de pârâtă prin care au fost comunicate obiecțiunile asupra raportului de expertiză efectuat în cauză, iar la filele 223-227 din vol III se află concluziile scrise depuse de această parte.

A fost criticată hotărârea instanței de fond întrucât nu conține motivele care au format convingerea instanței și nici considerentele pentru care au fost ignorate total apărările formulate de pârâtă D.G.R.F.P. Galați. În ceea ce privește expertiza fiscală efectuată în cauză, recurenta-pârâtă a arătat faptul că aceasta se rezumă la interpretarea și aplicarea legii, atribut ce aparține exclusiv instanței de judecată, motiv pentru care a fost invocată interpretarea și aplicarea greșită a legii de către instanța de fond. În ceea ce privește realitatea operațiunilor economice derulate de societatea reclamantă cu societățile indicate s-a prezentat pe larg situația de fapt a cauzei și s-a solicitat admiterea recursului și rejudecând cauza să fie respinsă în totalitate acțiunea reclamantei.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursurile și va casa hotărârea instanței de fond cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează: 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Analizând actele și lucrările cauzei, instanța de control judiciar a constatat că sunt întemeiate criticile formulate de recurente cu privire la faptul că hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri, având în vedere faptul că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ceea ce echivalează în opinia Înaltei Curți cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecății.

Instanța de control judiciar a constatat că instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar de pârâtă, astfel încât instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală prin nesocotirea dreptului la apărare al unei părți. Prin Decizia nr. 356 din 17 august 2012 de soluționare a contestației formulată de SC U. SA, A.N.A..F-D.G.F.P. Galați a decis următoarele: 1. respingerea contestației împotriva Deciziei de impunere nr. F/GL 369 din 31 mai 2012 emisă de A.I.F. Galați, privind obligații fiscale stabilite suplimentar în sumă de 561.819 lei, cu titlu de: 265.558 lei T.V.A. de plată, 258.369 lei majorări aferente T.V.A. de plată, 37.892 lei penalități de întârziere privind T.V.A.; 2. respingerea ca nemotivată a contestației formulate de SC U. SA împotriva deciziei de impunere privind suma de 254 lei reprezentând T.V.A.

de plată stabilită suplimentar; 3. suspendarea soluționării contestației reclamantei împotriva deciziei de impunere pentru obligațiile suplimentare în sumă de 467.688 lei, având următoarea structură: T.V.A. suplimentară în cuantum de 166,727 lei, dobânzi aferente T.V.A. de 275.952 lei și penalități de întârziere aferente T.V.A. de 25.009 lei. Or, soluția dată de instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile din actele fiscale contestate de reclamantă, având în vedere cele trei puncte din dispozitivul deciziei de soluționare a contestației, obiect al controlului judiciar. În conformitate cu prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Aceste dispoziții legale au consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Înalta Curte reține că motivarea unei hotărâri are rolul de a asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare. De altfel, chiar în jurisprudența constantă a C.E.D.O. se subliniază rolul pe care îl are motivarea unei hotărâri în respectarea prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținându-se că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanță , aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.

A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei. Pentru a da posibilitatea părții la un control efectiv al hotărârii instanței de fond, cu respectarea dreptului la apărare al ambelor părți din litigiu, hotărârea primei instanțe va fi casată cu trimitere spre rejudecare. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate și va casa hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC U. SA Galați prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl și D.G.R.F.P. Galați - A.J.F.P. Galați împotriva sentinței nr. 226 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal . Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.