ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 413/2015

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Galați, reclamanta SC U. SA Galați a solicitat în contradictoriu cu

pârâta D.G.F.P. Galați anularea Deciziei nr. 356 din 17 august 2012, a Deciziei

de impunere nr. F/GL/369 din 31 mai 2012 și a R.I.F. F/GL nr. 323 din 31 mai 2012

emise de pârâtă și exonerarea de la plata sumei de 1.029.761 lei, stabilită

suplimentar de organele fiscale.

instanței de fond

A. Prin Sentința nr.

226 din 29 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați a fost admisă, în parte,

contestația formulată de reclamanta SC U. SA în contradictoriu cu pârâta

D.G.F.P. Galați.

Au fost anulate, în

parte, R.I.F. din 31 mai 2012, Decizia de impunere nr. F/GL/369 din 31 mai 2012

și Decizia de soluționare a contestației din 17 august 2012.

A fost exonerată

reclamanta de la plata sumei de 181.094 lei, reprezentând T.V.A. suplimentar,

precum și de la plata majorărilor și penalităților de întârziere aferente.

A fost admisă cererea

privind suplimentarea onorariului de expert și a fost obligată reclamanta să

plătească consultantului fiscal B.L.I. suma de 3.252 lei, reprezentând

supliment onorariu.

A fost obligată

pârâta să plătească reclamantei suma de 500 lei, reprezentând cheltuieli de

judecată.

B. Motivele de fapt

și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că acțiunea reclamantei este fondată numai

în parte.

Astfel, a reținut

concluziile consultantului fiscal desemnat în cauză, ulterior formulării de

obiecțiuni de către reclamantă, apreciindu-le ca fiind întemeiate numai cu

privire la realitatea operațiunilor economice derulate cu SC D. SRL referitoare

la T.V.A. în sumă de 63.140 lei și cu SC C.C. SRL referitoare la T.V.A. în sumă

de 117.954 lei.

Instanța a reținut că

reclamanta a depus documente justificative constând în deconturi și rapoarte de

lucru, prin care este recunoscută de către ambele părți realitatea

tranzacțiilor.

Cu privire la toate

celelalte constatări ale organelor fiscale, instanța a apreciat că sunt corecte,

având în vedere că reclamanta nu a depus la dosar documente justificative

constând în chitanțe sau ordine de plată, care să ateste realitatea plăților

efectuate de către reclamantă.

A reținut instanța de

fond că simpla încheiere de contracte și emitere de facturi nu este suficientă

pentru a demonstra realitatea operațiunilor derulate și este de neconceput ca

un agent economic să efectueze plăți către diverși furnizori sau

subcontractanți fără a se întocmi chitanțe sau ordine de plată, documente de

virament bancar.

Pentru aceste

considerente, a fost admisă acțiunea și au fost anulate actele administrative

numai în privința sumei de 181.094 lei, reprezentând T.V.A. suplimentar aferent

tranzacțiilor efectuate cu SC D. SRL și SC C.C. SRL.

Instanța a admis

cererea expertului privind suplimentarea onorariului stabilit inițial și a

obligat pârâta D.G.F.P. Galați la plata cheltuielilor de judecată.

formulate de

SC

U. SA Galați prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl și D.G.R.F.P. Galați

- A.J.F.P. Galați.

Prin cererea de

recurs formulată de SC U. SA Galați

prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl

a fost criticată hotărârea instanței de fond, solicitând admiterea în

totalitate a acțiunii introductive.

Recurenta-reclamantă

a arătat că hotărârea instanței de fond este nemotivată în ceea ce privește

operațiunile desfășurate de reclamantă cu societățile indicate, întrucât

instanța de fond nu a sesizat că pentru o parte din operațiuni organele fiscale

nu au acordat drept de deducere T.V.A., iar pentru cealaltă parte organele

fiscale au obligat reclamanta să colecteze T.V.A.

De asemenea,

reclamanta a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea și

interpretarea greșită a legii. A prezentat pe larg situația T.V.A. în sumă de

6.810 lei aferentă facturii din 30 noiembrie 2007, a T.V.A. în sumă de 31.134

lei aferentă facturii din 07 septembrie 2009, precum și situația T.V.A. în sumă

de 85.194 lei aferentă facturilor emise de SC P.M. SRL Prahova.

Cu privire la T.V.A.

colectată suplimentar de organele fiscale în sumă de 46.520 lei, reclamanta a

precizat că în vederea finalizării lucrărilor de construcții-montaj, conform

actelor adiționale, s-au suplimentat efectivele de muncitori calificați în

lucrările de construcții-montaj.

Referitor la operațiunile

desfășurate de SC U. SA cu SC P. SA Prahova, reclamanta a arătat că societatea

a colectat T.V.A. aferentă facturii din 19 decembrie 2007, iar obligarea atât a

furnizorului, cât și a beneficiarului la colectarea T.V.A. echivalează cu o

dublă impunere, ceea ce este inadmisibil.

Recurenta-reclamantă

a criticat soluția dată de instanță cu privire la majorarea onorariului de

expert și cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, apreciind că suma

de 2.000 lei a fost achitată de reclamantă, iar dovada plății a fost depusă la

dosarul cauzei, iar pârâta trebuia obligată la plata contravalorii tuturor

cheltuielilor ocazionate de proces. S-a susținut că instanța trebuia să deducă

din suma totală solicitată de expert plățile deja efectuate, respectiv suma de

2.000 de lei.

Prin cererea de

recurs formulată de A.J.F.P. Galați în numele D.G.R.F.P. Galați, instituție

care se subrogă în drepturile și obligațiile procesuale ale D.G.F.P. Galați în

conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 74/2013, a fost criticată hotărârea

instanței de fond ca netemeinică și nelegală, fiind invocate ca temei al

recursului dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Recurenta a arătat

faptul că instanța de fond a reținut că pârâta nu a depus întâmpinare și nu

și-a exprimat poziția prin concluzii scrise, fără să observe și să rețină

faptul că pârâta a depus la dosarul cauzei documentația care a stat la baza

emiterii Deciziei nr. 356 din 17 august 2012, aflate la filele 580-666 din vol.

II-fond.

S-a arătat că la

filele 156-162 din vol. III-fond se află adresa întocmită de pârâtă prin care

au fost comunicate obiecțiunile asupra raportului de expertiză efectuat în

cauză, iar la filele 223-227 din vol III se află concluziile scrise depuse de

această parte.

A fost criticată

hotărârea instanței de fond întrucât nu conține motivele care au format

convingerea instanței și nici considerentele pentru care au fost ignorate total

apărările formulate de pârâtă D.G.R.F.P. Galați.

În ceea ce privește

expertiza fiscală efectuată în cauză, recurenta-pârâtă a arătat faptul că

aceasta se rezumă la interpretarea și aplicarea legii, atribut ce aparține

exclusiv instanței de judecată, motiv pentru care a fost invocată interpretarea

și aplicarea greșită a legii de către instanța de fond.

În ceea ce privește

realitatea operațiunilor economice derulate de societatea reclamantă cu

societățile indicate s-a prezentat pe larg situația de fapt a cauzei și s-a solicitat

admiterea recursului și rejudecând cauza să fie respinsă în totalitate acțiunea

reclamantei.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu hotărârea atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va admite recursurile și va

casa hotărârea instanței de fond cu trimitere spre rejudecare la aceeași

instanță, pentru considerentele ce urmează:

fapt și de drept relevante

Analizând actele și

lucrările cauzei, instanța de control judiciar a constatat că sunt întemeiate

criticile formulate de recurente cu privire la faptul că hotărârea instanței de

fond nu cuprinde motivele care au stat la baza pronunțării acestei hotărâri, având

în vedere faptul că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, ceea ce echivalează în opinia Înaltei Curți cu o necercetare a

fondului cauzei deduse judecății.

Instanța de control

judiciar a constatat că instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile

depuse la dosar de pârâtă, astfel încât instanța de fond a pronunțat o hotărâre

nelegală prin nesocotirea dreptului la apărare al unei părți.

Prin Decizia nr. 356

din 17 august 2012 de soluționare a contestației formulată de SC U. SA, A.N.A..F-D.G.F.P.

Galați a decis următoarele: 1. respingerea contestației împotriva Deciziei de

impunere nr. F/GL 369 din 31 mai 2012 emisă de A.I.F. Galați, privind obligații

fiscale stabilite suplimentar în sumă de 561.819 lei, cu titlu de: 265.558 lei T.V.A.

de plată, 258.369 lei majorări aferente T.V.A. de plată, 37.892 lei penalități

de întârziere privind T.V.A.; 2. respingerea ca nemotivată a contestației

formulate de SC U. SA împotriva deciziei de impunere privind suma de 254 lei

reprezentând T.V.A. de plată stabilită suplimentar; 3. suspendarea soluționării

contestației reclamantei împotriva deciziei de impunere pentru obligațiile

suplimentare în sumă de 467.688 lei, având următoarea structură: T.V.A.

suplimentară în cuantum de 166,727 lei, dobânzi aferente T.V.A. de 275.952 lei

și penalități de întârziere aferente T.V.A. de 25.009 lei.

Or, soluția dată de

instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile din actele fiscale contestate

de reclamantă, având în vedere cele trei puncte din dispozitivul deciziei de

soluționare a contestației, obiect al controlului judiciar.

În conformitate cu

prevederile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și

cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Aceste dispoziții

legale au consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie

motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare

potrivit dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Înalta Curte reține

că motivarea unei hotărâri are rolul de a asigura o bună administrare a

justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele

superioare.

De altfel, chiar în

jurisprudența constantă a

C.E.D.O. se subliniază rolul pe care îl are motivarea unei

hotărâri în respectarea prevederilor art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, reținându-se că dreptul la un proces echitabil nu poate fi

considerat efectiv decât dacă susținerile părților sunt examinate de instanță

,

aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor,

argumentelor și elementelor de probă sau cel puțin de a le aprecia.

A nu motiva o

hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate

susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.

Pentru a da

posibilitatea părții la un control efectiv al hotărârii instanței de fond, cu

respectarea dreptului la apărare al ambelor părți din litigiu, hotărârea primei

instanțe va fi casată cu trimitere spre rejudecare.

soluției adoptate în recurs

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 312 alin. (5)

C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate și va casa

hotărârea atacată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate

de SC U. SA Galați prin administrator judiciar B.D.O. B.R. Sprl și D.G.R.F.P.

Galați - A.J.F.P. Galați împotriva sentinței nr. 226 din 29 octombrie 2013 a

Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal

.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 februarie 2015.