ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4038/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată la data de 7 ianuarie 2013, N.A.R.C. (A.N.C.O.M.) a chemat în judecată

Curtea de Conturi a României solicitând anularea parțială a Deciziei nr. 9 din 15

noiembrie 2012, respectiv a pct. 2 și 7 și a măsurii nr. 7, a Încheierii nr. 40

din 19 decembrie 2012 de soluționare a contestației, precum și suspendarea

executării măsurilor dispuse și menținute după admiterea în parte a contestației.

În

motivarea cererii, reclamanta a învederat că la pct. 2 al deciziei contestate

s-a reținut că în perioada 2007-2008, fostul președinte al instituției a efectuat

27 deplasări în străinătate, pentru care a fost cheltuită suma totală de

103.460 lei, în condițiile în care acțiunile respective nu au fost aprobate de

Cancelaria Primului-ministru, abatere consemnată și în raportul de audit public

intern din 8 septembrie 2008, nefiind însă luate măsuri de recuperare a prejudiciului.

Cu

privire la această abatere de la legalitate, reclamanta a arătat că funcția de

președinte al instituției, astfel cum este reglementată nu se regăsește printre

funcțiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 189/2001 privind unele măsuri referitoare

la efectuarea deplasărilor în străinătate, în interes de serviciu, de către

demnitarii și asimilații acestora din administrația publică.

Referitor

la pct. 7 și măsura 7 (pct. II) din decizia emisă de pârâtă, reclamanta a

precizat că s-a apreciat de către organele Curții de Conturi că sunt nelegale cheltuielile

în sumă de 98.195 lei efectuate pentru contractarea unor servicii artistice cu

ocazia participării instituției la Conferința Plenipotențiarilor Uniunii

Internaționale a Telecomunicațiilor în anul 2010 în Mexic.

Cu

privire la această abatere, s-a precizat că H.G. nr. 552/1991 permite

efectuarea de cheltuieli pentru acțiuni de protocol cu caracter deosebit,

nefiind aplicabile normativele de cheltuieli de natura celor reglementate de O.G.

nr. 80/2001, autoritățile publice autonome, finanțate integral din venituri

proprii, astfel cum este reclamanta, având dreptul de a stabili normative

proprii de cheltuieli care, de altfel, au fost autorizate prin H.G. nr. 880/2010

privind aprobarea reprezentării României la acea conferință din Mexic.

Prin

Încheierea din 26 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a

executării parțiale a actelor administrative contestate.

La

data de 23 aprilie 2013, aceeași instanță a pronunțat sentința civilă nr. 1440/2013

prin care a admis în parte acțiunea și a dispus anularea măsurilor dispuse la

punctul 2 din Decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2012 și la pct. 2 din Încheierea nr.

40/2012.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că organele Curții de Conturi

au stabilit fără temei legal că președintelui autorității reclamante îi sunt

aplicabile prevederile H.G. nr. 189/2001, întrucât acesta nu a avut calitatea de

demnitar în administrația publică centrală pentru a fi necesară autorizarea

deplasărilor în străinătate.

Referitor

la constatările și măsurile prevăzute la pct. 7 din decizie, prima instanță a constatat

că, din interpretarea O.U.G. nr. 35/2001, a H.G. nr. 880/2010 și a H.G. nr. 552/1997,

rezultă că achiziționarea de către reclamantă a serviciilor artistice trebuia

efectuată cu respectarea normativelor de cheltuieli, instituția neavând dreptul

de a-și aproba plafoane majorate pentru acest tip de cheltuieli.

Împotriva

sentinței au declarat recurs atât reclamanta N.A.R.C. - A.N.C.O.M., cât și pârâta

Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel,

reclamanta a învederat că instanța de fond a respins în mod nejustificat

cererea de anulare a măsurilor vizând recuperarea cheltuielilor efectuate cu

ocazia participării în anul 2010 la C.P.U.I.T. din Mexic.

Sub

acest aspect, s-a precizat că instanța a motivat respingerea petitului privind

cheltuielile respective prin raportare la cheltuielile efectuate pentru

contractarea unor servicii artistice desfășurate în țară, aspect soluționat favorabil

prin Încheierea nr. 40/2012 și necontestat.

Referitor

la măsura dispusă la pct. 7 din decizia privind cheltuielile efectuate în anul

2010 contractate și plătite de reclamantă pentru serviciile prestate de

artiștii români în Mexic, reclamanta a arătat că, potrivit H.G, nr. 880/2010, cheltuielile

aferente pregătirii și participării delegației României la conferința din Mexic

se suportă din bugetul A.N.C.O.M., lăsându-se la latitudinea instituției

alegerea tipurilor de acțiuni de protocol și stabilirea cheltuielilor aferente

acestora, reclamanta având dreptul, ca autoritate finanțată din venituri

proprii, de a adăuga normative proprii.

Prin

recursul declarat, pârâta Curtea de Conturi a României a solicitat modificarea parțială

a sentinței și respingerea în totalitate a acțiunii formulate de reclamantă.

Astfel,

a arătat pârâta, instanța de fond a dispus în mod nejustificat anularea măsurii

referitoare la cheltuielile datând din perioada 2007-2008 cu ocazia deplasărilor

în străinătate efectuate de fostul președinte al instituției, pentru care nu

s-a solicitat aprobarea impusă de H.G. nr. 189/2001 și nici nu s-a prezentat informarea

cerută de același act normativ.

În

legătură cu aceste cheltuieli, pârâta a precizat că în raportul de audit nr. 61/8

septembrie 2008 întocmit de auditorii interni ai reclamantei s-a consemnat această

abatere de la legalitate și s-a recomandat recuperarea sumei, act ce a fost

aprobat de președintele instituției din acea perioadă, fără însă a fi dispuse

măsurile necesare pentru acoperirea acelor cheltuieli.

Pârâta

a mai învederat că funcția de președinte al reclamantei - instituție publică în

subordinea Guvernului României - numit de primul-ministru, este o funcție de demnitate

publică, ceea ce impunea obligația solicitării aprobărilor în cazul deplasărilor

externe, astfel încât prin actele administrative contestate s-a reținut în mod

corect abaterea de la legalitate, constând în încălcarea prevederilor art. 2 alin.

(1) și art. 6 din H.G. nr. 189/2001.

Analizând

actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile

art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că este fondat recursul

formulat de pârâtă, iar cel declarat de reclamantă este neîntemeiat,

considerent pentru care va fi modificată sentința atacată în sensul respingerii

acțiunii.

Astfel,

prin Decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2012 s-a reținut că suma de 103.460 lei

pentru realizarea deplasărilor externe ale președintelui instituției reprezintă

o cheltuială efectuată fără aprobările legale, pârâta dispunând analizarea motivelor

pentru care nu au fost implementate măsurile destinate remedierii abaterii

constatate de auditul public intern al reclamantei în anul 2008.

Dispunând

anularea măsurii prevăzute la pct. 2 din decizie, instanța de fond a reținut că

președintele autorității reclamante nu avea obligația de a obține aprobarea

deplasărilor în străinătate, întrucât nu avea calitatea de demnitar în

administrația publică centrală, astfel cum este reglementată această noțiune de

art. 1 din O.G. nr. 32/1998, neavând rangul de secretar de stat.

În

acest sens, prima instanță a invocat prevederile art. 7 din O.U.G. nr. 134/2006

potrivit cărora conducerea A.N.R.C.T.I. - (fosta denumire a reclamantei) este asigurată

de un președinte și 2 vicepreședinți, numiți de primul-ministru pe o perioadă

de 5 ani, fără a fi prevăzut rangul de secretar de stat, astfel încât funcția

de președinte al A.N.R.C.T.I. nu se încadrează în niciuna dintre funcțiile enumerate

de art. 1 din H.G. nr. 189/2001.

Dar,

instanța de fond nu a avut în vedere și prevederile art. 3 din Legea nr. 154/1998

privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor

pentru persoanele care ocupă funcții de demnitate publică, potrivit cărora

funcția de demnitate publică este acea funcție publică car se ocupă prin mandat

obținut direct, prin alegeri organizate, sau indirect, prin numire, potrivit legii.

De

asemenea, calitatea de demnitar a președintelui A.N.C.O.M. rezultă și din cadrul

general de reglementare a atribuțiilor și obiectivelor instituției, ca organ al

administrației publice centrale de specialitate în domeniul comunicațiilor,

organizată în subordinea Guvernului și care funcționează sub coordonarea primului-ministru.

În

legătură cu obligativitatea solicitării aprobărilor în cazul deplasărilor externe

ale președintelui instituției, acest aspect a fost consemnat chiar în raportul

de audit public intern întocmit de auditorii interni ai reclamantei din 8

septembrie 2008, prin care s-a recomandat întreprinderea demersurilor necesare

în vederea recuperării sumei de 103.460 lei, reprezentând cheltuieli efectuate fără

aprobare potrivit legii, raport prezentat președintelui din acea perioadă și

aprobat, însă nefinalizat.

Față

de considerentele expuse mai sus, Curtea va constata că instanța a dispus în

mod eronat anularea pct. 2 din decizia și încheierea contestate, întrucât, prin

neluarea măsurilor de recuperare a prejudiciului, nu a fost asigurată

respectarea prevederilor art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind

finanțele publice, care instituie răspunderea ordonatorului de credite pentru reîntregirea

bugetului instituției în vederea realizării veniturilor.

De

menționat că prin decizia contestată nu s-a dispus recuperarea prejudiciului,

ci s-a decis „luarea măsurilor necesare pentru analizarea deficiențelor și constatărilor

rezultate în urma misiunilor efectuate de compartimentul de audit public intern

și asigurarea, după caz, a implementării măsurilor adecvate pentru soluționarea

acestora”.

De

altfel, prin contestația formulată împotriva Deciziei nr. 9/2012, reclamanta a

arătat că înțelege să respecte măsura dispusă la pct. 2, critica vizând doar aspectele

de nelegalitate reținute.zi

În

legătură cu petitul de anulare a pct. 7 din Decizia nr. 9/2012, referitor la

serviciile artistice prestate în Mexic de L.G. și T.A., criticile aduse

sentinței prin care s-a respins solicitarea sunt neîntemeiate, instanța însușindu-și

concluzia actelor administrative contestate în sensul nerespectării prevederilor

art. 14 alin. (1) și (2) și art. 22 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din Legea nr.

500/2002 și respectiv, a dispozițiilor O.G. nr. 80/2001 privind stabilirea unor

normative de cheltuieli pentru autoritățile administrației publice și

instituțiile publice.

Astfel,

prin O.G. nr. 80/2001 s-au stabilit normativele de cheltuieli în care se

încadrează acțiunile de protocol, dotarea cu autoturisme, consumul de

carburanți, precum și costul convorbirilor telefonice, dar nu sunt autorizate și

alte categorii de cheltuieli, cum sunt cele privind contractarea unor servicii

artistice desfășurate în cadrul evenimente internaționale, instituțiile publice

finanțate integral din venituri proprii, cum este și A.N.C.O.M. neavând dreptul

de a adăuga un astfel de tip de cheltuieli, ci doar de a majora plafonul pentru

cele prevăzute expres de ordonanță.

Invocarea

de către reclamantă a dispozițiilor H.G. nr. 552/1991 care prevăd că instituțiile

publice pot efectua cheltuieli pentru vizionarea unor spectacole, nu poate fi

reținută, întrucât se referă exclusiv la organizarea acțiunilor de protocol în

țară, nu și în străinătate.

Potrivit

art. 4 alin. (5) din O.G. nr. 80/2001 pot fi aprobate și alte normative de cheltuieli

pentru acțiuni de protocol cu caracter deosebit, organizate în țară sau în

străinătate, dar numai prin hotărâre a Guvernului României, la propunerea instituțiilor

interesate.

Or,

H.G. nr. 880/2010 prin care s-a aprobat participarea României la C,P.U.I.T. din

Mexic nu conține vreo prevedere de aprobare a unor normative de cheltuieli

pentru acțiuni de protocol cu caracter deosebit.

Întrucât

nici H.G. nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român

trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar nu

se referă la cheltuieli de natura serviciilor artistice, rezultă că abaterea de

la legalitate a fost corect reținută, reclamanta încălcând prevederile Legii nr.

500/2002 prin angajarea unor astfel de cheltuieli fără bază legală - art. 14 alin.

(1) și 2 și respectiv art. 22 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din legea privind finanțele

publice.

În

raport de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul declarat de pârâtă, în

sensul modificării sentinței și respingerii acțiunii ca neîntemeiată, recursul formulat

de reclamantă urmând a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă N.A.R.C. împotriva sentinței

civile nr. 1440 din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal.

Admite recursul

declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva aceleiași

sentințe.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta A.N.C.O.M., ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 octombrie 2014.