ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 707/2020

Ședința publică din data de 10 februarie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.07.2013, sub nr. x/2013, reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României a formulat cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună anularea încheierii nr. 55/2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi, înregistrată în evidențele reclamantei sub nr. x/05.07.2013 și a măsurilor II.3, II.1 și I.5 dispuse prin Decizia nr. 17/24.05.2013, emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi, în temeiul Procesului-Verbal de constatare, anexă la Raportul de audit financiar, înregistrat la A.N.C.P.I. cu nr. x/30.04.2013 și cu nr. y/07.05.2013 la Registratura Generală a Curții de Conturi, raport redactat în urma misiunii de audit financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat încheiat pentru anul 2012, realizată de echipa de auditori externi ai Departamentului IV, Direcția 1 din cadrul Curții de Conturi a României.

Reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pentru ca în cazul în care va fi respins capătul de cerere privind anularea măsurii I.5 din acțiunea ce face obiectul dosarului, să fie obligat la alocarea sumei de 3.878.522,14 RON din bugetul de stat, estimată de echipa de audit din cadrul Curții de Conturi ca fiind valoarea dobânzilor datorate de instituția reclamantă pentru nerespectarea termenelor de plată către bugetul de stat a veniturilor încasate în perioada august 2010 - decembrie 2012 de către notarii publici în numele și pe chitanțierele A.N.C.P.I., în baza prevederilor Protocolului de colaborare încheiat între A.N.C.P.I. si U.N.N.P.R., aprobat prin Ordinul nr. 309/2010 al directorului general al A.N.C.P.I. de efectuare a operațiunilor de publicitate imobiliară.

Chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice a depus întâmpinare la dosar, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, formulată de reclamanta ANCPI, ca neîntemeiată.

La termenul din data de 17.01.2014 a formulat cerere de intervenție principală Uniunea Națională a Notarilor publici din România, aceasta fiind respinsă prin încheierea de ședință din data de 07.03.2014, soluție menținută de ÎCCJ, prin decizia civilă nr. 2011 din 14 mai 2015, dosar nr. x/2913.

La termenul din data de 19.02.2016 a formulat cerere de intervenție accesorie intervenienta Uniunea Națională a Notarilor publici din România, solicitând încuviințarea în principiu a cererii de intervenție accesorie, iar pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată formulată de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară împotriva încheierii nr. 55/2015 emisă de Comisia de Soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi în ceea ce privește anularea soluției cu privire la măsura nr. 5 dispusă prin Decizia nr. 17/24.05.2013 emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi și, pe cale de consecință, anularea în parte a actelor administrative atacate, în ceea ce privește măsura nr. 5.

Prin încheierea de ședință din data de 15.04.2016 a fost admisă în principiu cererea de intervenție accesorie intervenienta Uniunea Națională a Notarilor publici din România, iar la termenul din data de 17.06.2016 a fost admisă în principiu cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.

Prin sentința civilă nr. 3057 din 14 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice și intervenienta accesorie Uniunea Națională a Notarilor Publici din România; s-a admis cererea de intervenție accesorie; s-a anulat încheierea nr. 55/2013 emisă de Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi și măsurile II.3, II.1 și I.5 dispuse prin Decizia nr. 17/24.05.2013 emisă de Departamentul IV a Curții de Conturi și s-a respins cererea de chemare în garanție ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 3057 din 14 octombrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Curtea de Conturi a României, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, pârâta a arătat următoarele:

- În mod greșit a reținut instanța de fond cu privire la măsura dispusă la pct. II. 13 din Decizia nr. 17/2013 ca fiind întemeiate argumentele invocate de reclamantă cu privire la achiziționarea de servicii de audit, respectiv făptul că această achiziție ar fi legală atâta timp cât aceasta a fost demarată în contextul solicitării publice a primului ministru al României din ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului din data de 07 mai 2012, adresată tuturor instituțiilor publice pentru organizarea unor misiuni de control și verificare asupra activității lor.

Instanța de fond în mod greșit analizând măsurile atacate, a apreciat legalitatea acestora prin prisma răspunderii civile delictuale a ANCPI, întrucât așa cum a arătat temeiul de drept în baza cărora au fost dispuse este art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, prevederi conform cărora "În situațiile în care se constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, se comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt. Stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate".

Astfel, Curtea de Conturi are doar atribuții de estimare a valorii prejudiciului, nicidecum de stabilire a răspunderii civile delictuale (cu toate elementele acesteia).

Or, în urma verificărilor efectuate la ANCPI s-a constatat că deși reclamanta avea un Serviciu Public de Audit Intern, în cadrul căruia în anul 2012 erau angajați un număr de 8 salariați - auditori interni, a procedat la contractarea unor servicii de audit cu Cabinetul Individual Auditor Financiar A..

În mod greșit instanța de fond a apreciat ca fiind incidente în cauză prevederile O.U.G. nr. 90/2008 privind auditul statutar al situațiilor financiare anuale consolidate și supravegherea în interes public a profesiei contabile, constatările vizând modul de organizare și exercitare a auditului public intern în entitățile publice este reglementat de Legea nr. 672/2002 privind auditul intern.

În cursul anului 2012, Serviciul Public Audit Intern din cadrul A.N.C.P.I. a funcționat cu un număr de 8 salariați, din care 7 încadrați ca auditori interni și unul încadrat ca șef de serviciu, fapt reținut și de către instanța de fond și necontestat de către reclamantă.

În aceste condiții, singurele cheltuieli care pot fi prevăzute în bugetul de venituri și cheltuieli, pot fi angajate, lichidate, ordonanțate și plătite, cu respectarea dispozițiilor legale, sunt cele generate de funcționarea Serviciului Public Audit Intern, respectiv: cheltuielile de personal aferente celor 8 salariați și cheltuielile cu bunuri și servicii necesare pentru crearea condițiilor ca acești salariați să își poată desfășura activitatea.

Din Raportul de audit financiar mai rezultă și faptul că, în cursul anului 2012, salariații Serviciului Public Audit Intern din cadrul A.N.C.P.I. au realizat o misiune de audit cu denumirea "Audit intern de sistem privind achizițiile publice și I gestionarea patrimoniului, perioada auditată 1.01-31.12.2011".

Cu toate acestea, în anul 2012, în condițiile în care compartimentului de audit intern era în curs de efectuare a unei misiuni de audit privind achizițiile publice și gestionarea patrimoniului conducerea A.N.C.PJ. a angajat cheltuieli nelegale, în sumă de 66.052 RON, reprezentând contravaloarea unor servicii de audit achiziționate în baza Contractului nr. x/24.07.2012 încheiat cu Cabinetul Individual Auditor Financiar A., având ca obiect:

- auditarea procedurilor de realizare a achizițiilor efectuate în perioada 2009 - 2012;

- urmărirea încadrării achizițiilor realizate în cadrul bugetelor anuale aprobate pentru perioada 2009-2012;

- auditarea procedurii de colectare a veniturilor în baza Protocolului încheiat cu Uniunea Națională a Notarilor Publici din România.

Serviciile de audit contractate reprezintă, în primul rând, activități care sunt incluse în sfera de competență a Serviciului de audit public intern din cadrul A.N.C.P.I., fiind în sarcina auditorilor interni salariați ai entității.

Chiar în cursul anului 2012, Serviciul Public Audit Intern din cadrul ANCPI, care a funcționat cu un număr de 8 salariați, din care 7 încadrați ca auditori interni și unul încadrat ca șef de serviciu, a realizat o misiune de audit cu denumirea "Audit intern de sistem privind achizițiile publice și gestionarea patrimoniului, perioada auditată 1.01.-31.12.2011", astfel că nu se explică plata unor servicii de aceeași natură cu lucrarea întocmită de către proprii angajați.

În mod greșit instanța de fond a apreciat că este întemeiat argumentul reclamantei potrivit căruia a fost numită o nouă conducere în cursul lunii mai a anului 2012, acest fapt justificând plata unor servicii pentru obținerea de informații referitor la procedurile de realizare a achizițiilor efectuate în perioada 2009 -2011, întrucât marea majoritate a contractelor de achiziție publică aflate în derulare și preluate sunt anuale, astfel că informațiile istorice nu puteau fi de folos noii conduceri.

Conform legislației în vigoare, auditul intern se desfășoară de către compartimentul de audit intern din cadrul entității, iar Curtea de Conturi este instituția care efectuează controlul modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, astfel că primul ministru nu a solicitat ministerelor și autorităților efectuarea unor misiuni de audit intern de către auditori externi.

Raportul de audit intern solicitat de primul ministru ar fi trebuit finalizat, până la data de 06.06.2012, astfel că această solicitare nu poate fi invocată ca argument pentru încheierea unui contract de prestări servicii în data de 24.07.2012 (la peste o lună și jumătate după termenul de finalizare a acțiunii de audit intern solicitată) pentru realizarea unui raport de audit ce a fost finalizat în luna decembrie 2012, odată cu raportul întocmit de Serviciul Public Audit Intern din cadrul A.N.C.P.I., care conține constatări referitor la aceleași obiective.

- Cu privire la măsura dispusă la pct. II.1 din Decizia nr. 17/2013, instanța de fond în mod greșit nu a avut în vedere la pronunțarea hotărârii recurate faptul că măsura anulată a fost dispusă în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992, republicată, conform-prevederilor legale prejudiciul a fost doar estimat de către Curtea de Conturi a României, obligația de a determina întinderii exacte a acestuia revenindu-i conducerii ANCPI.

Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002, potrivit cărora: "Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate".

Se arată că în fapt, pentru gestiunea proceselor economice din cadrul A.N.C.P.I. a fost utilizat un alt pachet de programe de contabilitate financiară și buget, închiriat de A.N.C.P.I. de la S.C. B. S.R.L., în baza contractelor nr. x/31.12.2010 și nr. x/30.12.2011, deși direcțiile de specialitate din cadrul A.N.C.P.I., care ar fi trebuit să utilizeze programul informatic ERP achiziționat în baza Contractului nr. x/4.01.2006, nu au solicitat achiziționarea unor servicii de mentenanță pentru acesta, acestea utilizând un alt pachet de programe de contabilitate financiară și buget, Direcția Informatică din cadrul entității a întocmit Fișa de proiect nr. XII/620/22.06.2011 privind achiziționarea de servicii de mentenanță, suport și dezvoltare funcționalități pentru 4 sisteme informatice din dotare, între care se regăsește și ERP (celelalte fiind e - Carte Funciară, DDAPT și RTI); atașat fișei de proiect nr. XII/620/22.06.2011 privind achiziționarea de servicii de mentenanță, suport și dezvoltare funcționalități pentru 4 sisteme informatice din dotare, între care se regăsește și ERP, reprezentanții Direcției Informatică au întocmit o notă de fundamentare a costurilor pentru achiziția Servicii de mentenanță sisteme informatice" în care au fost detaliate costurile pentru achiziția serviciilor, în valoare de 23.932,50 euro/lună, defalcate pe fiecare din cele 4 aplicații informatice, respectiv pentru: ERP (5.675 euro/lună, respectiv un procent de 23,71% din valoarea totală), e - Carte Funciară, DDAPT și RTI, pentru o perioadă de 15 luni: 3 luni din anul 2011 și 12 luni în anul 2012.

Prin caietul de sarcini a fost solicitată mentenanță la 6 componente ale aplicației ERP, în condițiile în care dintre acestea funcționa doar modulul de gestiune a tuturor informațiilor privind salarizarea angajaților.

În urma derulării procedurii de achiziție publică, A.N.C.P.I. a încheiat cu S.C. C. S.A. Acordul-cadru de prestări servicii nr. x/2.11.2011, în valoare totală de 1.990.216,48 RON, pentru servicii de suport tehnic și mentenanță corectivă/întreținere pentru aplicațiile informatice: ERP, DDAPT, RTI și e - Carte Funciară, conform prevederilor din caietul de sarcini.

În baza acordului - cadru încheiat de A.N.C.P.I. și S.C. C. S.A. au fost încheiate 3 contracte subsecvente pentru asigurarea serviciilor de suport tehnic și mentenanță corectivă/întreținere pentru cele 4 programe informatice (ERP, DDAPT, RTI și e- Carte Funciară).

În baza celor 3 contracte subsecvente, lunar, în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2013, au fost emise de către furnizorul de servicii facturi fiscale, reprezentând servicii de suport tehnic și mentenanță corectivă/întreținere a aplicațiilor informatice ERP, DDAPT, RTI, e - Carte Funciară. Facturile fiscale au fost certificate în privința realității, regularității și legalității de către responsabilul de contract care a întocmit totodată și procese-verbale de acceptanță lunară a serviciilor de mentenanță pentru toate cele 4 aplicații informatice.

În răspunsurile la notele de relații, formulate de reprezentanții celor două direcții: economică și achiziții publice, s-a consemnat că: la nivelul direcției economice a fost utilizat doar modulul salarizare, iar la nivelul direcției achiziții publice s-a răspuns că:

"în modulul Planificare Achiziții au fost introduse date la-nivelul anilor 2007 și 2008, perioadă în care s-au constat mai multe probleme în funcționalitatea acestuia. Problemele au fost semnalate prestatorului în cadrul întâlnirilor de lucru, persoanelor responsabile și conducerii din cadrul A.N.C.P.I."

În cadrul procesului-verbal de constatare echipa de audit a precizat faptul că au fost semnalate "operațiuni de corecție la modulul de salarizare al aplicației ERP însă totodată direcția economică a semnalat lunar disfuncționalități ale acestui modul", acest lucru demonstrând că au fost semnalate disfuncționalități doar cu privire la modulul salarizare. Totodată, având în vedere faptul că celelalte 5 module ale aplicației ERP nu au fost utilizate în cadrul instituției, nefiind funcționale încă de la achiziționarea acestora, nu au fost prestate nici servicii de mentenanță în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2013.

Astfel, rezultă că au fost achiziționate servicii de mentenanță pentru întreaga aplicație ERP, în condițiile în care aceasta nu era implementată în totalitate (a fost implementat un modul din cele 6 ale aplicației).

- Cu privire la măsura dispusă la pct. I.5 din Decizia nr. 17/2013, hotărârea pronunțată pe acest capăt de cerere este nelegală, fiind dată cu interpretarea greșită a prevederilor art. 21 - 24 și art. 43 lit. c) din Legea nr. 94/1992, republicată, coroborate cu dispozițiile art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 raportate la art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare, precum și dispozițiile pct. 2 al art. 61 al Cap. IX din Legea nr. 329/2009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond în mod greșit a apreciat că măsura de la pct. 1.5 din decizia atacată a fost dată cu încălcarea competenței Curții de Conturi a României, întrucât constatările din actul de control vizau nereguli financiar contabile generate de încălcarea prevederilor legale incidente în cauză.

Conform prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare (valabil în data de 07.07.2010) "taxele de publicitate imobiliară pot fi încasate de notarii publici în numele Agenției Naționale și pe chitanțierele puse la dispoziție de către aceasta pe baza unei negocieri între Agenția Națională și Uniunea Națională a Notarilor Publici și care va face obiectul protocolului de colaborare".

ANCPI a decis, în calitate de instituție publică cu atribuții în domeniul cadastrului și publicității imobiliare, transferarea dreptului său de a încasa taxele, către alte persoane, respectiv către notarii publici, persoane fizice autorizate, acesta fiind în fapt obiectul principal al Protocolului încheiat între A.N.C.P.I. și U.N.N.P.

Faptul că la elaborarea, în anul 2010 a Protocolului de elaborare între Agenția Națională pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară și Uniunea Națională a Notarilor Publici, referitor la încasarea de notarii publici în numele Agenției Naționale a taxelor de publicitate imobiliară, trebuia să se țină cont de actele normative în vigoare la acea dată.

Deoarece tarifele aferente prestării de către A.N.C.P.I. a serviciilor de publicitate imobiliară se pot încasa de către notarii publici, în numerar, în numele A.N.C.P.I. și pe chitanțe ale A.N.C.P.I., având în vedere prevederile Legii nr. 329/2009 și ale O.M.F.P. nr. 3156/2009, mai sus invocate, rezultă obligația conducerii A.N.C.P.I. de a se asigura, prin protocolul încheiat cu Uniunea Națională a Notarilor Publici, ca aceste tarife încasate să fi fost depuse de către notarii publici în prima zi lucrătoare de la încasare, în contul A.N.C.P.I. 50.32 "Disponibil din sume colectate pentru bugetul de stat", de unde A.N.C.P.I. avea obligația să le vireze în termen de cel mult două zile lucrătoare de la încasare în contul corespunzător de venituri ale bugetului de stat.

Astfel, contrar prevederilor legale în vigoare și a competențelor sale legale, conducerea A.N.C.P.I. a permis prin protocolul de colaborare încheiat cu U.N.N.P., cu aprobarea Consiliului de Administrație, ca sume ce constituie venituri ale bugetului de stat să rămână o perioadă de timp la dispoziția notarilor publici și să fie virate către A.N.C.P.I. și către bugetul de stat cu întârzieri de până la 55 de zile.

În mod greșit instanța de fond a reținut că precizarea A.N.C.P.I. potrivit căreia "activitatea de încasare(...) nu a fost cesionată în favoarea notarilor", în contextul dat "cesionarea" menționată în actul de control de către echipa de audit presupune în fapt cedarea altor persoane a dreptului de a încasa taxe, drept conferit de legiuitor A.N.C.P.I.-ului, așa cum prevede Legea nr. 7/1996. În baza acestui temei, A.N.C.P.I. a decis, în calitate de instituție publică cu atribuții în domeniul cadastrului și publicității imobiliare, transferarea dreptului său de a încasa taxele, către alte persoane, respectiv către notarii publici, persoane fizice autorizate, acesta fiind în fapt obiectul principal al Protocolului încheiat între A.N.C.P.I. și U.N.N.P.

Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că s-a arătat că este neîntemeiată susținerea conducerii A.N.C.P.I. potrivit căreia prin Protocolul încheiat cu U.N.N.P. s-a reglementat numai virarea sumelor de către birourile notariale către A.N.C.P.I. fără a se aduce nicio modificare a reglementărilor O.M.F.P. nr. 3156/2009 cu privire la termenele de virare a sumelor la bugetul de stat.

Aceasta deoarece prin introducerea în Protocol a clauzei potrivit căreia sumele încasate de către notari vor fi virate între 20-25 ale lunii următoare celei în care au fost încasate, s-a produs o decalare a termenelor de virare a sumelor la buget cu aproximativ 20-50 zile.

Se constată că Protocolul de colaborare încheiat de către A.N.C.P.I. cu U.N.N.P., aprobat prin Ordinul nr. 309/2009_al directorului general al A.N.C.P.I., în baza Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 2/25.03.2010 a avut drept consecință economico-financiară colectarea de către A.N.C.P.I. cu întârziere a veniturilor cuvenite bugetului de stat, precum și necalcularea și, implicit, nevirarea la bugetului de stat a dobânzilor și penalităților de întârziere datorate ca urmare a nerespectării termenelor legale de plată. Aceasta deoarece pentru nerespectarea termenelor de plată către bugetul statului a sumelor ce constituie venituri ale bugetului de stat, încasate de notarii publici în numele și pe chitanțele A.N.C.P.I., se datorează dobânzi și penalități de întârziere, potrivit prevederilor art. 119 alin. (2) coroborate cu prevederile art. 119 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la data respectivă) .

Consideră recurenta că încercările repetate ale conducerii de a modifica conținutul "Protocolului", confirmă existența unor deficiențe în activitatea desfășurată de către instituție cu privire la modul de colaborare cu notarii publici, persoane care încasează în numele și pentru A.N.C.P.I. anumite taxe, deficiențe consemnate și de către echipa de audit.

În forma republicată a Legii nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliară, dispozițiile art. 8 alin. (4) din lege a devenit art. 9 alin. (4).

Dispozițiile art. 9 alin. (4) au fost modificate de art. I din Legea nr. 127/2013, prin urmare, începând cu data de 26.04.2013, conținutul acestor prevederi este: "Tarifele pentru cererile având ca obiect furnizarea serviciilor prestate de Agenția Națională și unitățile sale subordonate pot fi încasate de notarii publici în numele și pe seama Agenției Naționale, pe chitanțiere și facturiere ale acestei instituții sau pe bonuri fiscale proprii. în vederea acoperirii cheltuielilor de încasare și virare, se percepe un comision din tarifele încasate. Chitanțierele și facturierele sunt puse la dispoziție de către Agenția Națională și sunt inscripționate cu datele sale de identificare. Tarifele încasate de notarii publici sunt virate, până la data de 25 a lunii următoare, în contul Agenției Naționale deschis la Trezoreria Statului. Metodologia de încasare și virare a tarifelor de publicitate imobiliară se stabilește de Agenția Națională și Uniunea Națională a Notarilor Publici din România prin protocol, care se aprobă în condițiile alin. (3). Evidența tarifelor încasate de notarii publici în condițiile prezentei legi se ține separat de evidența financiar-contabilă a biroului notarial".

În consecință, doar începând cu data de 29.04.2013 s-a creat de către legiuitor posibilitatea ca tarifele încasate de notarii publici să fie virate până la data de, 25 a lunii următoare, în contul Agenției Naționale pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară deschis la Trezoreria Statului.

Pentru aceste considerente se apreciază că în mod greșit prima instanță a admis pe fond și cererea de intervenție accesorie formulată în cauză de UNNPR.

Instanța de fond nu a ținut cont de neîndeplinirea unora dintre condițiile esențiale pentru exercitarea dreptului la acțiune, care sunt, în același timp, și condiții pentru a fi parte în proces, și anume: calitatea procesuală activă și un interes născut și actual.

Intimata-intervenientă, în nume accesoriu, Uniunea Națională a Notarilor Publici din România a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

ANCPI - intimata-reclamantă a formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea acesteia ca nefondată, reiterând apărările formulate în fața instanței de fond.

Uniunea a formulat de asemenea, răspuns la întâmpinarea ANCPI, susținând argumentele acesteia.

Ministerul Finanțelor Publice a formulat note de ședință, sub aspectul dezlegării date cererii de chemare în garanție care nu a fost recurată.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este fondată în parte pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.3 din Decizia nr. 17/2013

Prin Măsura nr. II.3 din Decizia nr. 17/24.05.2013, Curtea de Conturi a dispus, conform legii, ordonatorului de credite al Agenției Naționale pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară luarea măsurilor legale necesare care să conducă la remedierea abaterii constatate, respectiv prin stabilirea întinderii prejudiciului cauzat de angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata nelegală către o terță persoană a unei cheltuieli, în sumă de 66.062 RON, reprezentând contravaloarea unui serviciu de audit care reprezintă activități incluse în sfera de competență a serviciului de audit public intern din cadrul A.N.C.P.I., fiind în sarcina auditorilor interni salariați ai entității să le efectueze, precum și prin recuperarea prejudiciului stabilit de la persoanele care se fac răspunzătoare pentru nerespectarea prevederilor legale cu privire la angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor bugetare, inclusiv a dobânzilor aferente și virarea acestuia la bugetul statului.

Se reține că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu au fost încălcate prevederile Legii nr. 672/2002 a auditului public intern.

Constată Înalta Curte că sunt întemeiate argumentele recurentei în sensul că reclamanta avea în cadrul Serviciului Public de Audit Intern în anul 2012 un număr de 8 salariați - auditori interni, iar potrivit Legii nr. 672/2002 (art. 13 alin. (1) și (2) - sfera auditului public intern cuprinde toate activitățile desfășurate în cadrul entităților publice pentru îndeplinirea obiectivelor acestora, inclusiv activitățile entităților subordonate, iar compartimentul de audit public intern trebuie să auditeze cel puțin o dată la 3 ani fără a se limita la acestea: "a) activitățile financiare sau cu implicații financiare desfășurate de entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din finanțare externă;

b) plățile asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fondurile comunitare;

c) administrarea patrimoniului, precum și vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale;

d) concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale;

e) constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;

f) alocarea creditelor bugetare;

g) sistemul contabil și fiabilitatea acestuia; h) sistemul de luare a deciziilor;

h) sistemele de conducere și control, precum și riscurile asociate unor astfel de sisteme;

i) sistemele informatice".

Prin urmare, c/valoarea unor servicii de audit achiziționate în baza Contractului nr. x/24.07.2012 încheiat cu Cabinetul Individual Auditor Financiar A. nu se justifică, având în vedere obiectul acestui audit - procedurile de realizare a achizițiilor efectuate în perioada 2009 - 2012, în condițiile în care salariații proprii ai serviciului de audit au realizat o acțiune cu obiectul "Audit intern de sistem privind achizițiile publice și gestionarea patrimoniului pentru 1.01. - 31.12.2011", fiind vorba de aceleași obiective realizate de către propriul Serviciu de Audit în baza competențelor lor legale.

În cauză, Uniunea nu a făcut dovada necesității unui serviciu de audit exterior, nu a solicitat serviciului propriu de audit misiuni de îndeplinit pentru care aceștia să nu fi fost în număr suficient de personal față de volumul de muncă vizat de acțiune. De asemenea, conducătorul autorității nu a solicitat sprijinul compartimentului de audit public intern care funcționează la organul ierarhic superior și nici modificarea programului anual de activitate.

În consecință, c/valoarea activității de audit exterior în aceste circumstanțe nu are bază legală.

Nici datele privind solicitarea efectuării raportului de audit de către Primul Ministru în ședința din 7.05.2012 nu justifică această cheltuială externă deoarece față de data încheierii contractului de audit extern - 24.07.2012 și Nota de raport de audit intern finalizat în decembrie 2012 - ar fi vorba de constatări asupra acelorași obiective, așa cum s-a arătat mai sus.

Motivul de recurs este deci fondat.

Cu privire la măsura dispusă la pct. II.1 din Decizia nr. 17/2013

Potrivit prevederilor art. 52 alin. (5) din Legea nr. 500/2002:

"Instrumentele de plată trebuie să fie însoțite de documentele justificative. Aceste documente trebuie să certifice exactitatea sumelor de plată, recepția bunurilor și executarea serviciilor și altele asemenea, conform angajamentelor legale încheiate

Din conținutul Procesului-verbal de constatare rezultă următoarele: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata nelegală a unor cheltuieli, estimate în sumă de 393.233 RON, reprezentând servicii de suport tehnic și mentenanță corectivă/întreținere, pentru o aplicație informatică denumită ERP care a funcționat parțial. Serviciile au fost acceptate la plată și achitate fără să existe probe că acestea au fost prestate în realitate;

În anul 2007 A.N.C.P.I. a achiziționat un program informatic: Sistem de management al activităților și resurselor A.N.C.P.I. (denumit ERP) în baza contractului de prestări servicii nr. x/4.01.2006 încheiat cu S.C. C. S.A., în valoare de 168.517,21 RON. Conform procesului-verbal de recepție nr. x/26.06.2007, aplicația ERP a fost recepționată cu disfuncționalități, care urmau să fie remediate în perioada de analiză a rapoartelor și situațiilor financiare. Din documentele analizate de către auditorii publici externi, respectiv: minute încheiate și corespondența purtată de către reprezentanții A.N.C.P.I. cu reprezentanții prestatorului de servicii, răspunsurile formulate de către salariații A.N.C.P.I. la Notele de relații solicitate de echipa de audit, s-a constatat că aplicația ERP nu a fost utilizată decât parțial în cadrul instituției, nefiind utilizată de către Direcția Economică și nici de către Direcția Cooperare Internațională și Achiziții, nefiind funcțională nici la data efectuării misiunii de audit.

În fapt, pentru gestiunea proceselor economice din cadrul A.N.C.P.I. a fost utilizat un alt pachet de programe de contabilitate financiară și buget, închiriat de A.N.C.P.I. de la S.C. B. S.R.L., în baza contractelor nr. x/31.12.2010 și nr. x/30.12.2011.

Deși direcțiile de specialitate din cadrul A.N.C.P.I., care ar fi trebuit să utilizeze programul informatic ERP achiziționat în baza contractului nr. x/4.01.2006, nu au solicitat achiziționarea unor servicii de mentenanță pentru acesta, acestea utilizând un alt pachet de programe de contabilitate financiară și buget, Direcția Informatică din cadrul entității a întocmit Fișa de proiect nr. XII/620/22.06.2011 privind achiziționarea de servicii de mentenanță, suport și dezvoltare funcționalități pentru 4 sisteme informatice din dotare, între care se regăsește și ERP (celelalte fiind e - Carte Funciară, DDAPT și RTI).

Instanța de fond a apreciat greșit că în ceea ce privește dezvoltarea funcționalităților aplicației ERP nu poate acea loc o modernizare parțială, aceasta fiind necesară pentru întreaga aplicație. Totodată se contrazice instanța de fond atunci când arată că aplicația a fost implementată etapizat dar în același timp a fost complet funcțională și utilizată la nivelul departamentelor instituției.

De asemenea, se contrazice instanța de fond pentru că arată că pentru disfuncționalități apărute pe parcurs, reclamanta avea obligația de a notifica cu privire la incidența oricărei erori și totodată reține că furnizorul a oferit funcționarilor public un program complet de instruire, manual de utilizate, sesiuni practice de lucru și evaluare, certificare a personalului. Aceasta a fost într-adevăr înțelegerea agreată de către ANCPI, dar în fapt nu există documente justificative pentru suportul tehnic și mentenanță eliberate în baza contractului de prestări servicii, în conformitate cu prevederile art. 55 alin. (5) din Legea nr. 500/2002.

În raport de probele administrate, notele de relații date de reprezentanții instituției, în mod corect s-a constatat de recurentă că din cele 6 module pentru unul singur care a funcționat (modul de salarizare a aplicației ERP - sunt justificate cheltuieli de mentenanță, iar pentru celelalte 5 module care nu au fost funcționale în perioada noiembrie 2011 - ianuarie 2013 nu sunt justificate nici cheltuieli de mentenanță aferente pentru aceste sisteme informative implementate.

În ceea ce privește modulele aplicației ERP: Financiar contabilitate "mijloace fixe", "Bugete" din cadrul direcției economice și modulele "Planificare", "Contracte" din cadrul direcției achiziții publice care nu au fost utilizate dar pentru care s-au plătit servicii de mentenanță chiar dacă nu există documente justificative și chiar au fost înlocuite cu alte aplicații informative, estimarea recurentei de 83,3% din contravaloarea totală pentru cele 6 module - a serviciilor de suport tehnic și mentenanță, întreținere, este justificată, nefiind răsturnată de vreo altă contraprobă.

Acest motiv de recurs este deci fondat.

În ceea ce privește măsura dispusă la pct. I.5 din Decizia nr. 17/2013

Potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 art. 22 alin. (2) lit. b), ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de realizarea veniturilor.

Conform prevederilor art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare (valabil în data de 07.07.2010) "taxele de publicitate imobiliară pot fi încasate de notarii publici în numele Agenției Naționale și pe chitanțierele puse la dispoziție de către aceasta pe baza unei negocieri între Agenția Națională și Uniunea Națională a Notarilor Publici și care va face obiectul protocolului de colaborare".

A.N.C.P.I. a decis, în calitate de instituție publică cu atribuții în domeniul cadastrului și publicității imobiliare, transferarea dreptului său de a încasa taxele, către alte persoane, respectiv către notarii publici, persoane fizice autorizate, acesta fiind în fapt obiectul principal al Protocolului încheiat între A.N.C.P.I. și U.N.N.P.

La elaborarea, în anul 2010, a protocolului de colaborare între Agenția Națională pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară și Uniunea Națională a Notarilor Publici, referitor la încasarea de notarii publici în numele Agenției Naționale a taxelor de publicitate imobiliară, trebuia să se țină cont de actele normative în vigoare la acea dată, referitoare la modul de stabilire, încasare și virare la bugetul statului a veniturilor care i se cuvin, respectiv:

- art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, potrivit căruia:

"ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de realizarea veniturilor ";

- pct. 2 al art. 61, Cap. IX din Legea nr. 329 din 5 noiembrie 2009, privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internațional, potrivit căruia:

"toate încasările Agenției Naționale pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară și ale unităților subordonate se fac venit la bugetul de stat";

- art. 7 din Legea nr. 329/2009, potrivit căruia:

"veniturile se virează integral la bugetul de stat, potrivit mecanismului stabilit prin norme metodologice aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice".

Deoarece tarifele aferente prestării de către A.N.C.P.I. a serviciilor de publicitate imobiliară se pot încasa de către notarii publici, în numerar, în numele A.N.C.P.I. și pe chitanțe ale A.N.C.P.I., având în vedere prevederile Legii nr. 329/2009 și ale O.M.F.P. nr. 3156/2009, mai sus invocate, rezultă obligația conducerii A.N.C.P.I. de a se asigura, prin protocolul încheiat cu Uniunea Națională a Notarilor Publici, ca aceste tarife încasate să fi fost depuse de către notarii publici în prima zi lucrătoare de la încasare, în contul A.N.C.P.I. 50.32. "Disponibil din sume colectate pentru bugetul de stat", de unde A.N.C.P.I. avea obligația să le vireze în termen de cel mult două zile lucrătoare de la încasare în contul corespunzător de venituri ale bugetului de stat.

Ca urmare a Hotărârii Consiliului de Administrație nr. 2/25.03.2010, între Agenția Națională pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară și Uniunea Națională a Notarilor Publici a fost încheiat Protocolul de colaborare privind modul de efectuare a operațiunilor de publicitate imobiliară, în aplicarea Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aprobat de către directorul general al A.N.C.P.I., prin Ordinul nr. 309/07.07.2010, și publicat în Monitorul Oficial al României nr. 475 din 09.07.2010. Protocolul de colaborare are ca obiect încasarea tarifelor aferente prestării serviciilor de publicitate imobiliară de către notarii publici, în numele A.N.C.P.I. si pe chitanțe/facturiere puse la dispoziție de către aceasta sau pe bonuri fiscale care vor conține obligatoriu aceleași mențiuni cu chitanțele.

Conducerea A.N.C.P.I. a inclus în protocolul de colaborare încheiat cu U.N.N.P. posibilitatea ca sumele încasate de notarii publici să fie virate în perioada 20 - 25 a lunii următoare celei în care acestea au fost încasate, într-o singură tranșă, prin ordin de plată sau prin mandate poștale, într-un cont unic deschis de către A.N.C.P.I. la Activitatea de Trezorerie și Contabilitate Publică a Municipiului București. În plus, prin protocol nu au fost stabilite obligațiile notarilor publici în situația în care nu respectă termenele de plată.

Recurenta arată că reclamanta a încălcat prin Protocolul încheiat între ANCPI și UNNPR prevederile art. 10 alin. (2) și (3) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul MFP nr. 3156/2009.

Prin Ordinul nr. 309/2010 al directorului general al ANCPI s-a aprobat Protocolul încheiat între ANCPI și UNNPR, act cu caracter normativ.

La stabilirea acestei măsuri, Curtea de Conturi a invocat nerespectarea următoarele prevederi legale:

- art. 7 alin. (1) și (2) din Legea nr. 329/72009 privind reorganizarea unor autorități și instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri și respectarea acordurilor-cadru cu Comisia Europeană și Fondul Monetar Internaționale, potrivit căruia:

"(1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, veniturile obținute de autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 și 2, se fac venit la bugetul de stat; (2) disponibilitățile în RON și în valută ale autorităților și instituțiilor publice prevăzute la alin. (1), existente la data intrării în vigoare a prezentei legi, se virează integral la bugetul de stat, potrivit mecanismului stabilit prin norme metodologice, aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi";

- art. 10 alin. (1), (2) și (3) din Ordinul nr. 3156/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice privind virarea la bugetul de stat a veniturilor obținute de autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii, care s-au reorganizat ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit Legii nr. 329/2009, potrivit căruia:

"(1) sumele care au fost gestionate ca venituri proprii de instituțiile publice prevăzute la art. 1 și 2 și care potrivit legii, se datorează bugetului de stat, se încasează în continuare de către instituțiile publice respective sau de către instituțiile publice în structura cărora acestea au fost preluate, în contul de disponibilități 50.32 - "Disponibil din sume colectate pentru bugetul de stat", care se deschide pe numele acestora la unitățile Trezoreriei Statului; (2) sumele prevăzute la alin. (1) care se achită în numerar se depun de către instituțiile publice în contul 50.32 "Disponibil din sume colectate pentru bugetul de stat", în prima zi lucrătoare de la încasare; (3) sumele colectate în contul 50.32 "Disponibil din sume colectate pentru bugetul de stat" se virează în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat prevăzute în anexă, în funcție de natura acestora, în termen de cel mult două zile lucrătoare de la încasare";

- art. 22 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice locale, potrivit căruia "ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de realizarea veniturilor";

- art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, potrivit cărora:

- art. 77 - Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. în formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4).

- art. 78 - Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora".

Ordinul în speță nu a fost constatat ca fiind nelegal de nicio instanță.

La emiterea acestui ordin a fost luat în considerare punctul de vedere al Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de autoritate în domeniul finanțelor publice, cu competența de a emite precizări și instrucțiuni prin care se stabilesc practicile și procedurile pentru încasarea veniturilor, angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor, astfel cum afirmă și echipa de auditori a Curții de Conturi.

Astfel, prin adresa nr. x/02.02.2010, se precizează că obligațiile prevăzute la art. 10 alin. (2) și (3) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 3156/2009 se adresează exclusiv ANCPI și nu notarilor publici și, ca atare, aceste termene se referă la virarea/depunerea sumelor la bugetul de stat de către ANCPI din momentul în care au fost încasate de la notarii publici.

Ministerul Finanțelor Publice a avut cunoștință de acestea, încă de la data elaborării proiectului de protocol.

În Procesul-verbal de constatare nr. x/30.04.2013, reprezentantul ministerului a afirmat că s-au cunoscut prevederile clauzei contestate și că aceasta a fost introdusă în Protocol cu acordul Direcției Generale Trezorerie și Contabilitate Publică din cadrul Ministerului Finanțelor Publice.

Prin Protocolul de colaborare nu s-a adus nicio modificare termenelor de virare a sumelor de către ANCPI la bugetul de stat, stabilite conform art. 10 din Ordinul MFP nr. 3156/2009, reglementându-se doar virarea sumelor de către birourile notariale către ANCPI, conform celor stipulate de Legea nr. 7/1996, nefiind deci depășită competența la emiterea Ordinului nr. 309/2010. Ca instituție publică, ANCPI a respectat întrutotul prevederile legale referitoare la termenele de virare a sumelor datorate bugetului de stat, efectuând virarea acestor sume în conformitate cu normele legale aplicabile.

Un alt aspect ce trebuie reținut este acela că Protocolul a fost aprobat prin Ordin al directorului general al ANCPI, în temeiul prerogativelor ce-i reveneau conform art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 1210/2004, de a emite ordine cu caracter normativ, prin care a instituit o procedură specială de încasare și virare a tarifelor ce are ca temei Legea nr. 7/1996, având astfel o forță juridică egală cu cea a Ordinului MFP nr. 3156/2009.

ANCPI a decis transferarea dreptului său de a încasa taxele, însă acest lucru a fost "decis" prin lege (art. 8 alin. (5) din Legea nr. 7/1996), nefiind vorba deci despre o cesionare, ci despre o modalitate de încasare avută în vedere de legiuitor pentru a favoriza beneficiarii finali ai serviciilor ANCPI.

Cesionarea dreptului de a încasa taxele ar fi presupus ca sumele încasate să rămână la dispoziția notarilor, ceea ce nu s-a întâmplat.

Se constată că la încheierea Protocolului, ANCPI a avut în vedere și considerații de ordin practic, încasarea de către oficiile teritoriale a acestor sume fiind imposibilă având în vedere capacitatea administrativă redusă, personalul insuficient, numărul mare de operațiuni, precum și valoarea mare a tarifelor care presupun existența unei logistici speciale pentru asigurarea securității sumelor încasate.

În vederea realizării activității de cadastru și carte funciară, activitate de importanță națională, potrivit disp. art. 1 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, în vigoare la data încheierii protocolului, serviciile prestate în numele ANCPI nu sunt realizate de o persoană fizică autorizată, care ar putea fi asimilată unei persoane juridice de drept privat, ci acestea sunt realizate de notari publici, care, in calitatea lor de delegatari ai autorității publice, sunt supuși ansamblului legislativ, exercită un serviciu de interes public și sunt organizați într-o profesie liberală.

Se constată că prevederile cuprinse în Protocol referitoare la obligația notarilor publici de a vira sumele încasate pentru serviciile de publicitate imobiliară, în perioada 20-25 ale lunii următoare celei în care au fost încasate, au corespuns de la bun început spiritului legii, fapt confirmat ulterior și prin art. 9 alin. (4) din Legea nr. 7/1996 astfel cum a fost modificat de art. 1 din Legea nr. 127/2013 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 121/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative, în care legiuitorul a prevăzut că "tarifele pentru cererile având ca obiect furnizarea serviciilor prestate de Agenția Națională și unitățile sale subordonate pot fi încasate de notarii publici în numele i și pe seama Agenției Naționale, pe chitanțiere și facturiere ale acestei instituții sau pe bonuri fiscale proprii. în vederea acoperirii cheltuielilor de încasare și virare, se percepe un comision din tarifele încasate. Chitanțierele și facturierele sunt puse la dispoziție de către Agenția Națională și sunt inscripționate cu datele sale de identificare. Tarifele încasate de notarii publici sunt virate, până la data de 25 a lunii următoare, în contul Agenției Naționale deschis la trezoreria Statului".

Cu privire la măsura stabilită la punctul I.5 lit. a), prin care se dispune "calcularea, încasarea și virarea la bugetul statului, potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, a dobânzilor și penalităților de întârziere datorate pentru nerespectarea, în perioada 09.07.2010-28.04.2013, a termenelor legale de plată către bugetul statului, a sumelor ce constituie venituri, încasate de notarii publici în numele și pe chitanțele ANCPI, dar virate cu întârziere în contul ANCPI, urmare a prevederilor nelegale incluse în protocolul de colaborare încheiat între ANCPI și UNNPR, aprobat prin Ordinul nr. 309/2009 al directorului general al ANCPI (publicat în Monitorul Oficial al României nr. 475/09.07.2010", s-a apreciat că aceasta este, practic imposibil de pus în aplicare din următoarele considerente:

- nu pot fi încasate dobânzi și penalități de întârziere atâta timp cât Ordinul în speță, în temeiul căruia s-au făcut încasările, era și este în vigoare;

- auditorii Curții de Conturi nu au dispus ca măsură în sarcina ANCPI sa solicite în instanță anularea prevederilor considerate nelegale din Ordinul directorului general nr. 309/2010.

Cu privire la măsura stabilită la punctul I.5 lit. b), prin care se dispune "corelarea conținutului protocolului între ANCPI și UNNPR cu prevederile actelor normative în vigoare", se arată că în încheierea pronunțată de Curtea de Conturi se reține că de la data de 26.04.2013 s-a creat de către legiuitor posibilitatea ca tarifele încasate de notarii publici să fie virate până la data de 25 a lunii următoare în contul ANCPI, iar această măsură fusese deja îndeplinită.

Motivul de recurs referitor la greșita admitere în principiu a cererii de intervenție accesorie

Înalta Curte constată că în cauză UNNPR, în calitate de unică organizație profesională a notarilor publici din România justifică interes pentru apărarea drepturilor notarilor, acest interes fiind legitim, personal, direct, născut și actual, având în vedere susținerile reclamantei ANCPI și faptul că măsura pct. I.5 îi viza, în contextul în care din totalul veniturilor încasate de ANCPI peste 80% reprezintă încasări efectuate prin intermediul no