ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2449/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2449/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

instanței de fond. Cadrul procesual

Prin Sentința nr. 6823 din 29 noiembrie 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Institutul Național de

Statistică, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, prin care

s-au solicitat următoarele: a) anularea, în parte, a Încheierii nr. 59 din 04

iulie 2012, emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor constituită

la nivelul Curții de Conturi, în ceea ce privește respingerea contestației

formulată de reclamant împotriva măsurii nr. 10 din Decizia nr. 15 din 21 mai

2012, care prevede luarea unei măsuri legale pentru elaborarea unei proceduri

formalizate care să conducă la virarea la bugetul statului a veniturilor

încasate în perioada 2010 - 2011 și până la zi, din închirierea spațiilor

proprietate publică a statului aflate în administrarea Centrului de conferințe;

b) anularea, în parte, a Deciziei nr. 15 din 21 mai 2012, emisă de către Șeful

Departamentului IV al Curții de Conturi, respectiv, a măsurii prevăzute la pct.

10, prin care s-a decis luarea unei măsuri legale pentru elaborarea unei

proceduri formalizate care să conducă la virarea la bugetul statului a

veniturilor încasate în perioada 2010 - 2011 și până la zi, din închirierea

spațiilor proprietate publică a statului aflate în administrarea Centrului de

conferințe; c) anularea, în parte, a Raportului de audit financiar nr. 2978 din

19 aprilie 2012, emis de către echipa de audit din cadrul Curții de Conturi,

Departamentul IV, Direcția 1, precum și a oricăror acte subsecvente acestora.

Prin aceeași

sentință, instanța de fond a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în

interes propriu formulată de Centrul de Conferințe al Institutului Național de

Statistică.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În temeiul Legii nr.

94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, și

a delegației din 02 februarie 2012, în perioada 23 februarie - 19 aprilie 2012,

s-a efectuat de către o echipă de auditori publici externi din cadrul Curții de

Conturi auditul financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat

încheiat pe anul 2011 de Institutul Național de Statistică.

Curtea de Conturi are

competență să stabilească limitele valorice minime de la care conturile

prevăzute la art. 26 sunt supuse controlului său în fiecare exercițiu bugetar,

astfel încât în termenul legal de prescripție să se asigure verificarea tuturor

conturilor. Curtea de Conturi efectuează auditul performanței utilizării

resurselor financiare ale statului și ale sectorului public.

Prin constatările și

recomandările făcute, auditul performanței trebuie să conducă la diminuarea

costului resurselor sau la sporirea rezultatelor.

Prin verificările

sale la persoanele prevăzute la art. 23 și 24, Curtea de Conturi urmărește, în

principal: a) exactitatea și realitatea situațiilor financiare, așa cum sunt

stabilite în reglementările contabile în vigoare; b) evaluarea sistemelor de

management și control la autoritățile cu sarcini privind urmărirea obligațiilor

financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege, ale

persoanelor juridice sau fizice; c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau

din alte fonduri speciale, conform destinației stabilite; d) calitatea

gestiunii economico-financiare; e) economicitatea, eficacitatea și eficiența

utilizării fondurilor publice.

Curtea de Conturi

exercită controlul cu privire la respectarea de către autoritățile cu atribuții

în domeniul privatizării a metodelor și procedurilor de privatizare, prevăzute

de lege, precum și asupra modului în care acestea au asigurat respectarea

clauzelor contractuale stabilite prin contractele de privatizare. Curtea de Conturi

exercită controlul respectării dispozițiilor legale privind modul de

administrare și întrebuințare a resurselor financiare rezultate din acțiunile

de privatizare.

În baza Hotărârii

Guvernului nr. 1278/2009, Centrul de Conferințe al Institutului Național de

Statistică a primit în administrare un spațiu de 2.292 mp, situat în imobilul

din B-dul Libertății, nr. 16 (alcătuit din săli de conferințe, o sală de mese

și birouri).

S-a apreciat că în

mod corect a reținut Curtea de Conturi că, în fapt, organizarea de conferințe,

simpozioane, întruniri, seminarii, expoziții, evenimente festive și altele

asemenea a fost efectuată de clienții care au dobândit dreptul de folosință a

acestor spații, aparținând domeniului public al statului. În considerarea

acestor aspecte, auditorii publici externi au constatat corect faptul că

Centrul de Conferințe a încheiat cu diverși beneficiari contracte de prestări

servicii, ce includ clauze prin care se specifică, în mod clar și fără echivoc,

transmiterea dreptului de folosință a spațiilor în cauză, în perioada

contractată, în schimbul achitării unui tarif.

Curtea de Conturi a

considerat astfel că, esența contractelor verificate este aceea a unor

veritabile contracte de locațiune.

Conform art. 1777 C.

civ. "Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se

obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o

anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie". Prin urmare, dat

fiind faptul că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1278/2009, Centrul de

Conferințe are doar drept de folosință a bunurilor aflate în administrare,

închirierea acelor spații putea fi făcută doar cu virarea veniturilor realizate

la bugetul de stat.

Caracterul de

contract de locațiune s-a apreciat rezultă din chiar cuprinsul contractelor de

prestări servicii încheiate cu beneficiarii, în care sunt stipulate în mod

expres clauze specifice contractelor de locațiune (închiriere) prevăzute la

art. 1778 alin. (1), art. 1786, 1787, 1790 C. civ. (Legea nr. 287/2009).

și motivele înfățișate

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, în

termen legal au declarat recurs reclamantul, precum și intervenientul.

2.1. Motivele de

recurs înfățișate de recurentul-reclamant Institutul Național de Statistică

(INS)

Invocând ca temei de

drept al căii de atac exercitate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., recurentul-reclamant INS a solicitat admiterea recursului promovat și

modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum

a fost formulată și a cererii de intervenție a intervenientului Centrul de

Conferințe al INS.

În esență, prin

motivele de recurs dezvoltate s-a susținut de către recurentul-reclamant că

este nelegală calificarea juridică dată de prima instanță contractelor de

prestări servicii încheiate de către Centrul de Conferințe în perioada 2010 -

2011, ca fiind aceea de contracte de locațiune, deoarece respectivele contracte

au fost încheiate cu îndeplinirea obiectului său de activitate, conform celor

prevăzute în H.G. nr. 1278/2009.

Recurentul INS a mai

arătat că întrucât H.G. nr. 1278/2009 nu face în niciun fel vorbire despre

închirierea spațiilor date în administrarea Centrului de Conferințe, în lipsa

unei astfel de prevederi legale, calificarea contractelor încheiate cu diverși

beneficiari ai serviciilor prestate de Centrul de Conferințe ca fiind contracte

de închiriere, este nu doar lipsită de temei legal ci și vădit forțată.

În fine, s-a mai

arătat că sentința atacată este neconformă atât cu prevederile H.G. nr.

1278/2009 cât și cu dispozițiile Legii nr. 213/1998, în sensul că Centrul de

Conferințe a fost înființat ca instituție publică, cu personalitate juridică,

în subordinea INS, prin H.G. nr. 1278/2009, având ca rațiune atât utilizarea

eficientă a spațiilor date în administrarea acesteia cât și reducerea

cheltuielilor bugetare.

2.2. Motivele de

recurs înfățișate de recurentul intervenient Centrul de Conferințe al

Institutului Național de Statistică

Recurentul-intervenient

Centrul de Conferințe al Institutului Național de Statistică, la rândul său, a

formulat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, invocând ca temei de drept

al demersului său procesual, prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ.

Printr-un prim set de

critici, în contextul unor succinte referiri și la situația de fapt ce a

generat litigiul de față, recurentul intervenient a susținut nemotivarea, în

fapt și în drept atât a hotărârii judecătorești atacate cât și a Încheierii nr.

59 din 4 iulie 2012 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul

Curții de Conturi.

S-a mai arătat că

referirea intimatei Curtea de Conturi la prevederile art. 15 din Legea nr.

213/1998 nu este adecvată întrucât în exercitarea obiectului de activitate al

recurentului intervenient nu se pot organiza licitații publice.

În opinia

recurentului, în calitatea sa de titular al unui drept de administrare și nu al

unui simplu drept de folosință, instanța de fond a nesocotit atât prevederile

H.G. nr. 1278 din 29 octombrie 2009, cât și sensul și rațiunea înființării

acestei instituții publice, în scopul degrevării bugetului statului de

cheltuieli de întreținere, reparații, etc., aferente acestor spații.

S-a arătat astfel că

în niciun caz nu se poate vorbi despre o înstrăinare a dreptului de folosință

asupra unor spații către terți, asimilabilă unei închirieri, prin convențiile

încheiate, la cererea persoanelor interesate, fiind pus la dispoziție un

ansamblu funcțional de bunuri și activități (servicii) solicitate, obligația de

a face asumată de Centrul de Conferințe exprimând chiar conținutul dreptului de

administrare, conform H.G. nr. 1278/2009.

În fine, recurentul a

indicat că un argument suplimentar în combaterea calificării juridice făcute

prin Nota de constatare îl reprezintă chiar stabilirea unor tarife pentru

derularea evenimentelor în spațiile astfel cum sunt acestea dotate, căci în

cazul închirierii nu se poate vorbi despre "tarif" ci despre

"chirie", tariful fiind contravaloarea unui ansamblu de bunuri și

activități aparținând categoriei prestări servicii.

intimatei-pârâte Curtea de Conturi a României

Intimata-pârâtă

Curtea de Conturi a formulat întâmpinare față de recursurile promovate în

cauză, solicitând, în esență, respingerea acestora ca nefondate și menținerea

ca legală și temeinică, a hotărârii primei instanțe.

considerentele instanței de recurs

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de cele două recurente, raportat la

probatoriul administrat, dar și la prevederile legale incidente, incluzând art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate

recursurile promovate, pentru considerentele în continuare expuse.

Expunerea rezumativă

a considerentelor hotărârii pronunțate de prima instanță, de mai sus, înfățișează

deopotrivă aspectele de fapt dar și chestiunile de aplicare și de interpretare

a dispozițiilor legale aplicabile, analizate în cauză.

Cu titlu prealabil,

Înalta Curte arată că dată fiind similitudinea și totodată complementaritatea

criticilor înfățișate de cele două recurente, le va examina grupat,

răspunzându-le prin argumente comune.

Astfel, cu privire la

criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., Înalta Curte, contrar susținerilor recurentelor, arată că nu poate fi

reținută nemotivarea și nici înfățișarea în cuprinsul sentinței atacate a unor

argumente contradictorii în susținerea soluției adoptate.

Prin argumente

concise dar coerent formulate, prima instanță a analizat pretinsele aspecte de

nelegalitate a actelor atacate, invocate de părți și a explicat

considerațiunile pentru care nu au fost primite apărările recurenților.

Nefondate sunt în

opinia Înaltei Curți și criticile subsumate motivelor de recurs prevăzute de

art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Și în opinia Înaltei

Curți apare ca fiind corectă calificarea juridică acordată de auditorii publici

externi din cadrul Curții de Conturi, în urma acțiunii de audit financiar la

Institutul Național de Statistică, contractelor încheiate de Centrul de Conferințe,

aflat în subordinea Institutului Național de Statistică.

În condițiile în care

autoritatea auditată nu a putut justifica și nici contesta în mod efectiv

împrejurarea că în cuprinsul contractelor denumite "de prestări

servicii" încheiate de Centrul de Conferințe cu diverși beneficiari, se

regăsesc clauze prin care se specifică fără echivoc, transmiterea dreptului de

folosință a spațiilor în cauză, în schimbul achitării unui tarif, fiind

totodată prevăzute și alte clauze contractuale specifice contractului de

locațiune, în mod judicios și deplin argumentat, respectivele contracte au fost

apreciate ca având natura juridică a unor contracte de locațiune.

Nefondate sunt și

criticile celor două recurente vizând aplicarea și interpretarea de către prima

instanță a prevederilor legale incidente.

În acest sens Înalta

Curte observă că soluția primei instanțe se bazează pe o corectă aplicare a

dispozițiilor cuprinse atât în H.G. nr. 1278/2009, prin care Centrul de

Conferințe a primit în administrare un spațiu de 2292 m

2

, a cărui

utilizare este prevăzută în art. 2, pentru "organizarea de conferințe,

simpozioane, întruniri, seminarii, expoziții, evenimente festive și alte

asemene", cât și a prevederilor de principiu enunțate în cuprinsul Legii

nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică (art. 15 și 16), vizând

condițiile în care se realizează închirierea bunurilor proprietate publică.

Sub acest ultim

aspect este de arătat că în contextul prezentei cauze nu prezintă relevanță

susținerea recurenților vizând imposibilitatea îndeplinirii unora dintre

cerințele prevăzute de art. 15 - 16 din Legea nr. 213/1998 pentru închirierea

bunurilor proprietate publică, cum ar fi organizarea licitației publice.

Și aceasta întrucât

autoritatea intimată nu a susținut necesitatea încheierii de către recurente,

conform obiectului lor de activitate, a unor contracte de închiriere, arătând

doar că în situația în care o atare operațiune juridică a fost totuși executată

în maniera arătată, pe temeiul prevederilor din Legea nr. 213/1998, republicată,

cu modificări, se impune virarea la bugetul de stat a sumelor datorate, în

lipsa unei hotărâri de Guvern care să prevadă posibilitatea reținerii unei

părți din veniturile încasate de Centrul de Conferințe, în beneficiul său.

Prin urmare, față de toate

cele mai sus arătate ce conturează netemeinicia susținerilor și criticilor

recurentelor, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 20 din

Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, cu modificări și completări

ulterioare, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de reclamanții Institutul Național de Statistică și Centrul de

Conferințe al Institutului Național de Statistică împotriva Sentinței civile

nr. 6823 din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 mai 2014.

Procesat

de GGC - NN