ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2449/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond.

Cadrul procesual Prin Sentința nr. 6823 din 29 noiembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamantul Institutul Național de Statistică, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, prin care s-au solicitat următoarele: a) anularea, în parte, a Încheierii nr. 59 din 04 iulie 2012, emisă de către Comisia de soluționare a contestațiilor constituită la nivelul Curții de Conturi, în ceea ce privește respingerea contestației formulată de reclamant împotriva măsurii nr. 10 din Decizia nr. 15 din 21 mai 2012, care prevede luarea unei măsuri legale pentru elaborarea unei proceduri formalizate care să conducă la virarea la bugetul statului a veniturilor încasate în perioada 2010 - 2011 și până la zi, din închirierea spațiilor proprietate publică a statului aflate în administrarea Centrului de conferințe; b) anularea, în parte, a Deciziei nr. 15 din 21 mai 2012, emisă de către Șeful Departamentului IV al Curții de Conturi, respectiv, a măsurii prevăzute la pct. 10, prin care s-a decis luarea unei măsuri legale pentru elaborarea unei proceduri formalizate care să conducă la virarea la bugetul statului a veniturilor încasate în perioada 2010 - 2011 și până la zi, din închirierea spațiilor proprietate publică a statului aflate în administrarea Centrului de conferințe; c) anularea,

în parte, a Raportului de audit financiar nr. 2978 din 19 aprilie 2012, emis de către echipa de audit din cadrul Curții de Conturi, Departamentul IV, Direcția 1, precum și a oricăror acte subsecvente acestora. Prin aceeași sentință, instanța de fond a respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de Centrul de Conferințe al Institutului Național de Statistică. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: În temeiul Legii nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, republicată, și a delegației din 02 februarie 2012, în perioada 23 februarie - 19 aprilie 2012, s-a efectuat de către o echipă de auditori publici externi din cadrul Curții de Conturi auditul financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat încheiat pe anul 2011 de Institutul Național de Statistică.

Curtea de Conturi are competență să stabilească limitele valorice minime de la care conturile prevăzute la art. 26 sunt supuse controlului său în fiecare exercițiu bugetar, astfel încât în termenul legal de prescripție să se asigure verificarea tuturor conturilor. Curtea de Conturi efectuează auditul performanței utilizării resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Prin constatările și recomandările făcute, auditul performanței trebuie să conducă la diminuarea costului resurselor sau la sporirea rezultatelor.

Prin verificările sale la persoanele prevăzute la art. 23 și 24, Curtea de Conturi urmărește, în principal: a) exactitatea și realitatea situațiilor financiare, așa cum sunt stabilite în reglementările contabile în vigoare; b) evaluarea sistemelor de management și control la autoritățile cu sarcini privind urmărirea obligațiilor financiare către bugete sau către alte fonduri publice stabilite prin lege, ale persoanelor juridice sau fizice; c) utilizarea fondurilor alocate de la buget sau din alte fonduri speciale, conform destinației stabilite; d) calitatea gestiunii economico-financiare; e) economicitatea, eficacitatea și eficiența utilizării fondurilor publice.

Curtea de Conturi exercită controlul cu privire la respectarea de către autoritățile cu atribuții în domeniul privatizării a metodelor și procedurilor de privatizare, prevăzute de lege, precum și asupra modului în care acestea au asigurat respectarea clauzelor contractuale stabilite prin contractele de privatizare. Curtea de Conturi exercită controlul respectării dispozițiilor legale privind modul de administrare și întrebuințare a resurselor financiare rezultate din acțiunile de privatizare. În baza Hotărârii Guvernului nr. 1278/2009, Centrul de Conferințe al Institutului Național de Statistică a primit în administrare un spațiu de 2.292 mp, situat în imobilul din B-dul Libertății, nr. 16 (alcătuit din săli de conferințe, o sală de mese și birouri).

S-a apreciat că în mod corect a reținut Curtea de Conturi că, în fapt, organizarea de conferințe, simpozioane, întruniri, seminarii, expoziții, evenimente festive și altele asemenea a fost efectuată de clienții care au dobândit dreptul de folosință a acestor spații, aparținând domeniului public al statului. În considerarea acestor aspecte, auditorii publici externi au constatat corect faptul că Centrul de Conferințe a încheiat cu diverși beneficiari contracte de prestări servicii, ce includ clauze prin care se specifică, în mod clar și fără echivoc, transmiterea dreptului de folosință a spațiilor în cauză, în perioada contractată, în schimbul achitării unui tarif. Curtea de Conturi a considerat astfel că, esența contractelor verificate este aceea a unor veritabile contracte de locațiune.

Conform art. 1777 C. civ. "Locațiunea este contractul prin care o parte, numită locator, se obligă să asigure celeilalte părți, numite locatar, folosința unui bun pentru o anumită perioadă, în schimbul unui preț, denumit chirie". Prin urmare, dat fiind faptul că, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 1278/2009, Centrul de Conferințe are doar drept de folosință a bunurilor aflate în administrare, închirierea acelor spații putea fi făcută doar cu virarea veniturilor realizate la bugetul de stat. Caracterul de contract de locațiune s-a apreciat rezultă din chiar cuprinsul contractelor de prestări servicii încheiate cu beneficiarii, în care sunt stipulate în mod expres clauze specifice contractelor de locațiune (închiriere) prevăzute la art. 1778 alin. (1), art. 1786, 1787, 1790 C. civ.

(Legea nr. 287/2009). 2. Cererile de recurs și motivele înfățișate Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, în termen legal au declarat recurs reclamantul, precum și intervenientul. 2.1. Motivele de recurs înfățișate de recurentul-reclamant Institutul Național de Statistică (INS) Invocând ca temei de drept al căii de atac exercitate prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recurentul-reclamant INS a solicitat admiterea recursului promovat și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și a cererii de intervenție a intervenientului Centrul de Conferințe al INS.

În esență, prin motivele de recurs dezvoltate s-a susținut de către recurentul-reclamant că este nelegală calificarea juridică dată de prima instanță contractelor de prestări servicii încheiate de către Centrul de Conferințe în perioada 2010 - 2011, ca fiind aceea de contracte de locațiune, deoarece respectivele contracte au fost încheiate cu îndeplinirea obiectului său de activitate, conform celor prevăzute în H.G. nr. 1278/2009. Recurentul INS a mai arătat că întrucât H.G. nr. 1278/2009 nu face în niciun fel vorbire despre închirierea spațiilor date în administrarea Centrului de Conferințe, în lipsa unei astfel de prevederi legale, calificarea contractelor încheiate cu diverși beneficiari ai serviciilor prestate de Centrul de Conferințe ca fiind contracte de închiriere, este nu doar lipsită de temei legal ci și vădit forțată.

În fine, s-a mai arătat că sentința atacată este neconformă atât cu prevederile H.G. nr. 1278/2009 cât și cu dispozițiile Legii nr. 213/1998, în sensul că Centrul de Conferințe a fost înființat ca instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea INS, prin H.G. nr. 1278/2009, având ca rațiune atât utilizarea eficientă a spațiilor date în administrarea acesteia cât și reducerea cheltuielilor bugetare. 2.2. Motivele de recurs înfățișate de recurentul intervenient Centrul de Conferințe al Institutului Național de Statistică Recurentul-intervenient Centrul de Conferințe al Institutului Național de Statistică, la rândul său, a formulat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, invocând ca temei de drept al demersului său procesual, prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9 C. proc.

civ. Printr-un prim set de critici, în contextul unor succinte referiri și la situația de fapt ce a generat litigiul de față, recurentul intervenient a susținut nemotivarea, în fapt și în drept atât a hotărârii judecătorești atacate cât și a Încheierii nr. 59 din 4 iulie 2012 a Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Curții de Conturi. S-a mai arătat că referirea intimatei Curtea de Conturi la prevederile art. 15 din Legea nr. 213/1998 nu este adecvată întrucât în exercitarea obiectului de activitate al recurentului intervenient nu se pot organiza licitații publice. În opinia recurentului, în calitatea sa de titular al unui drept de administrare și nu al unui simplu drept de folosință, instanța de fond a nesocotit atât prevederile H.G.

nr. 1278 din 29 octombrie 2009, cât și sensul și rațiunea înființării acestei instituții publice, în scopul degrevării bugetului statului de cheltuieli de întreținere, reparații, etc., aferente acestor spații. S-a arătat astfel că în niciun caz nu se poate vorbi despre o înstrăinare a dreptului de folosință asupra unor spații către terți, asimilabilă unei închirieri, prin convențiile încheiate, la cererea persoanelor interesate, fiind pus la dispoziție un ansamblu funcțional de bunuri și activități (servicii) solicitate, obligația de a face asumată de Centrul de Conferințe exprimând chiar conținutul dreptului de administrare, conform H.G. nr. 1278/2009.

În fine, recurentul a indicat că un argument suplimentar în combaterea calificării juridice făcute prin Nota de constatare îl reprezintă chiar stabilirea unor tarife pentru derularea evenimentelor în spațiile astfel cum sunt acestea dotate, căci în cazul închirierii nu se poate vorbi despre "tarif" ci despre "chirie", tariful fiind contravaloarea unui ansamblu de bunuri și activități aparținând categoriei prestări servicii. 3. Apărările intimatei-pârâte Curtea de Conturi a României Intimata-pârâtă Curtea de Conturi a formulat întâmpinare față de recursurile promovate în cauză, solicitând, în esență, respingerea acestora ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică, a hotărârii primei instanțe.

4. Soluția și considerentele instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de cele două recurente, raportat la probatoriul administrat, dar și la prevederile legale incidente, incluzând art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate recursurile promovate, pentru considerentele în continuare expuse. Expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii pronunțate de prima instanță, de mai sus, înfățișează deopotrivă aspectele de fapt dar și chestiunile de aplicare și de interpretare a dispozițiilor legale aplicabile, analizate în cauză. Cu titlu prealabil, Înalta Curte arată că dată fiind similitudinea și totodată complementaritatea criticilor înfățișate de cele două recurente, le va examina grupat, răspunzându-le prin argumente comune.

Astfel, cu privire la criticile subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte, contrar susținerilor recurentelor, arată că nu poate fi reținută nemotivarea și nici înfățișarea în cuprinsul sentinței atacate a unor argumente contradictorii în susținerea soluției adoptate. Prin argumente concise dar coerent formulate, prima instanță a analizat pretinsele aspecte de nelegalitate a actelor atacate, invocate de părți și a explicat considerațiunile pentru care nu au fost primite apărările recurenților. Nefondate sunt în opinia Înaltei Curți și criticile subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

Și în opinia Înaltei Curți apare ca fiind corectă calificarea juridică acordată de auditorii publici externi din cadrul Curții de Conturi, în urma acțiunii de audit financiar la Institutul Național de Statistică, contractelor încheiate de Centrul de Conferințe, aflat în subordinea Institutului Național de Statistică. În condițiile în care autoritatea auditată nu a putut justifica și nici contesta în mod efectiv împrejurarea că în cuprinsul contractelor denumite "de prestări servicii" încheiate de Centrul de Conferințe cu diverși beneficiari, se regăsesc clauze prin care se specifică fără echivoc, transmiterea dreptului de folosință a spațiilor în cauză, în schimbul achitării unui tarif, fiind totodată prevăzute și alte clauze contractuale specifice contractului de locațiune, în mod judicios și deplin argumentat, respectivele contracte au fost apreciate ca având natura juridică a unor contracte de locațiune.

Nefondate sunt și criticile celor două recurente vizând aplicarea și interpretarea de către prima instanță a prevederilor legale incidente. În acest sens Înalta Curte observă că soluția primei instanțe se bazează pe o corectă aplicare a dispozițiilor cuprinse atât în H.G. nr. 1278/2009, prin care Centrul de Conferințe a primit în administrare un spațiu de 2292 m 2 , a cărui utilizare este prevăzută în art. 2, pentru "organizarea de conferințe, simpozioane, întruniri, seminarii, expoziții, evenimente festive și alte asemene", cât și a prevederilor de principiu enunțate în cuprinsul Legii nr. 213/1998, privind bunurile proprietate publică (art. 15 și 16), vizând condițiile în care se realizează închirierea bunurilor proprietate publică.

Sub acest ultim aspect este de arătat că în contextul prezentei cauze nu prezintă relevanță susținerea recurenților vizând imposibilitatea îndeplinirii unora dintre cerințele prevăzute de art. 15 - 16 din Legea nr. 213/1998 pentru închirierea bunurilor proprietate publică, cum ar fi organizarea licitației publice. Și aceasta întrucât autoritatea intimată nu a susținut necesitatea încheierii de către recurente, conform obiectului lor de activitate, a unor contracte de închiriere, arătând doar că în situația în care o atare operațiune juridică a fost totuși executată în maniera arătată, pe temeiul prevederilor din Legea nr. 213/1998, republicată, cu modificări, se impune virarea la bugetul de stat a sumelor datorate, în lipsa unei hotărâri de Guvern care să prevadă posibilitatea reținerii unei părți din veniturile încasate de Centrul de Conferințe, în beneficiul său.

Prin urmare, față de toate cele mai sus arătate ce conturează netemeinicia susținerilor și criticilor recurentelor, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și a art. 20 din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, cu modificări și completări ulterioare, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanții Institutul Național de Statistică și Centrul de Conferințe al Institutului Național de Statistică împotriva Sentinței civile nr. 6823 din 29 noiembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 mai 2014. Procesat de GGC - NN