ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1311/2015

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1655 din 08 iulie 2014

Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea

cauzei privind pe reclamantul R.G.C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Ialomița în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare,

Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă

nr. 72/CA din 15 ianuarie 2015 a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului

și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de

contestatorul R.G.C., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice

Ialomița, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Ivindu-se conflictul negativ

de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată

că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Constanța,

secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin sentința civilă nr. 2283 din 18 noiembrie

2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal,

în Dosarul nr. 2800/229/2011, irevocabilă prin respingerea recursurilor de către

Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 529/CA din 14 martie 2012, s-a

admis, în parte, cererea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta

P.O.D., în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al orașului Țăndărei și Primarul

orașului Țăndărei, aplicându-se pârâtului, Primarul orașului Țăndărei, o amendă

de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea

deciziei civile nr. 92/CA din 14 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța

în Dosarul nr. 8437/118/2010. Prin aceeași sentință, s-a respins capătul de cerere

privind acordarea despăgubirilor.

Așadar, sentința civilă

nr. 2283 din 18 noiembrie 2011 a fost pronunțată de Tribunalul Constanța în calitate

de instanță de executare, instanța de executare fiind, potrivit art. 2 alin.

(1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, „instanța care a soluționat fondul litigiului

de contencios administrativ”.

Din actele și lucrările

dosarului rezultă că, deși prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei

Slobozia, la data de 21 martie 2014, s-a solicitat anularea executării silite și

a actelor de executare efectuate, în fapt, este vorba de o contestație la titlu,

în sensul art. 711 alin. (2) din Noul C. proc. civ., întrucât ceea ce se contestă

este înțelesul și întinderea titlului executoriu, instanța fiind chemată să arate

persoana căreia i se va aplica efectiv amenda, respectiv să precizeze cine trebuie

luat în debit cu suma de 83720,00 RON.

Potrivit art. 713

alin. (3) C. proc. civ., când se cere lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării

titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, instanța competentă

să se pronunțe este cea care a pronunțat hotărârea care se execută.

Prin urmare, dacă titlul

executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, contestația se va îndrepta

la acea instanță care a pronunțat, în respectiva materie, hotărârea susceptibilă

de executare silită.

Înalta Curte constată

că, în cauză, nu este incidentă dezlegarea dată prin Decizia nr. XIV din 5 februarie

2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii prin care s-a stabilit

că: „Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă

să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui

act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini

un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu

în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este

o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional,

dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.”

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C.

proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe reclamantul R.G.C. în contradictoriu cu pârâta

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană

a Finanțelor Publice Ialomița în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios

administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 23 martie 2015.