ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1311/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1655 din 08 iulie 2014 Judecătoria Slobozia a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantul R.G.C. în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Învestit prin declinare, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 72/CA din 15 ianuarie 2015 a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulată de contestatorul R.G.C., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice Ialomița, în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Prin sentința civilă nr. 2283 din 18 noiembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 2800/229/2011, irevocabilă prin respingerea recursurilor de către Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr. 529/CA din 14 martie 2012, s-a admis, în parte, cererea astfel cum a fost formulată și precizată de reclamanta P.O.D., în contradictoriu cu pârâții Consiliul local al orașului Țăndărei și Primarul orașului Țăndărei, aplicându-se pârâtului, Primarul orașului Țăndărei, o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea deciziei civile nr. 92/CA din 14 februarie 2011, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. 8437/118/2010.

Prin aceeași sentință, s-a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor. Așadar, sentința civilă nr. 2283 din 18 noiembrie 2011 a fost pronunțată de Tribunalul Constanța în calitate de instanță de executare, instanța de executare fiind, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004, „instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ”. Din actele și lucrările dosarului rezultă că, deși prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Slobozia, la data de 21 martie 2014, s-a solicitat anularea executării silite și a actelor de executare efectuate, în fapt, este vorba de o contestație la titlu, în sensul art. 711 alin. (2) din Noul C. proc.

civ., întrucât ceea ce se contestă este înțelesul și întinderea titlului executoriu, instanța fiind chemată să arate persoana căreia i se va aplica efectiv amenda, respectiv să precizeze cine trebuie luat în debit cu suma de 83720,00 RON. Potrivit art. 713 alin. (3) C. proc. civ., când se cere lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu constând într-o hotărâre judecătorească, instanța competentă să se pronunțe este cea care a pronunțat hotărârea care se execută. Prin urmare, dacă titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, contestația se va îndrepta la acea instanță care a pronunțat, în respectiva materie, hotărârea susceptibilă de executare silită.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incidentă dezlegarea dată prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că: „Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.” În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc.

civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul R.G.C. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2015.