ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 588/2012

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La data de 8 iunie 2011 s-a înregistrat pe

rolul Curții de Apel București sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel

București prin care se solicita recunoașterea sentinței penale din 10 mai 2010

a Tribunalului Landului Viena pentru cauze penale, pronunțată în Dosarul nr. 111Hv35/10W,

privind pe cetățeanul român C.M.F. și transferarea acestuia într-un penitenciar

din România, în vederea continuării executării pedepsei.

Pentru soluționarea

cauzei s-au depus următoarele acte:

- adresa Direcției

Drept Internațional și Cooperare Judiciară din Ministerul Justiției (fila 8

d.u.p.) la care sunt atașate:

- declarația de

consimțământ a persoanei transferabile (fila 11 d.u.p.);

- adresa din 9 martie

2011 și referatul privind situația familială și socială a condamnatului, ambele

emise de Ambasada României la Viena (filele 10, 12 d.u.p.);

- copie în traducere

autorizată a sentinței de condamnare (filele 48-60 d.u.p.);

- extras de

legislație penală austriacă incidentă în cauză (filele 61-72 d.u.p.);

- adresele

Ministerului Administrației și Internelor referitoare la identificarea

persoanei transferabile (fila 7 d.u.p.).

Prin sentința penală nr.

347 din 29 iulie 2011, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis

sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

A recunoscut sentința

penală din 10 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Landului Viena în Dosarul nr. 111Hv35/10W

privind pe cetățeanul român C.M.F.

A dispus transferarea

condamnatului C.M.F. într-un penitenciar din România în vederea continuării

pedepsei de 5 ani închisoare, din care s-a dedus perioada executată, de la 20

februarie 2010 la zi.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin sentința penală

din 10 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Landului Viena în Dosarul nr. 111Hv35/10W,

rămasă definitivă, cetățeanul român C.M.F., a fost condamnat la 5 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de furt grav prin efracție, parțial

finalizat, parțial rămas în faza de tentativă, prev. de art. 127, 128 alin. (1)

pct. 4, art. 129 pct. 1, art. 130 și art. 15 C. pen. austriac, tentativă de

constrângere, prev. de art. 15, art. 105 și vătămare corporală, prev. de art. 83

alin. (1) din același cod.

S-a reținut că în

perioada 3 martie 2008 - 1 septembrie 2009, persoana transferabilă a sustras și

în alt caz a încercat să sustragă bunuri mobile de la diferite persoane

(telefoane, bijuterii, ceasuri, ș.a.), iar la data de 20 februarie 2010 a

amenințat cu un cuțit și apoi a lovit pe partea vătămată A.O.D. pentru a o sili

să-i restituie o cantitate de aur.

Curtea a mai reținut

că persoana transferabilă a fost arestată pe teritoriul austriac la 20

februarie 2010 și în prezent se află încarcerat în Penitenciarul Sonnberg.

Deliberând asupra

solicitării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și având în vedere

actele dosarului, Curtea a constatat realizate exigențele impuse de art. 131 și

art. 143 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs persoana condamnată C.M.F.

Recursul este

nefondat.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât

și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în

cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:

Analizând actele și

lucrările dosarului, se constată că instanța fondului, în mod corect,

deliberând asupra solicitării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București

a constatat realizate exigențele impuse de art. 131 și art. 143 din Legea nr. 302/2004

modificată și republicată.

Astfel:

- persoana transferabilă

este cetățean român;

- hotărârea de

condamnare este definitivă, iar condamnatul are mai mult de 6 luni de executat

în continuare, din pedeapsa aplicată;

- transferul a fost

consimțit la 1 martie 2011 prin declarație olografă;

- faptele pentru care

a fost pronunțată condamnarea de către autoritățile judiciare austriece sunt

incriminate și în legislația penală română în art. 208-209 alin. (1) lit. i) cu

aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 194 alin. (1) C. pen., pedepsele fiind

cuprinse între 3 și 15 ani.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul formulat de

persoana condamnată nu este fondat, iar în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. îl va respinge ca atare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana condamnată C.M.F. împotriva sentinței penale nr. 347 din 29 iulie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenta persoană condamnată la plata

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

februarie 2012.