ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 566/2012

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 369 din 4 octombrie 2011 pronunțată

de Curtea de Apel București , secția

I

penală, s-a admis

sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind cererea

de transferare a condamnatului C.A.C. pentru continuarea executării pedepsei într-un

penitenciar din România.

S-au recunoscut efectele sentinței penale a Tribunalului de

Land Wiener Neustadt din 22 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 42 Hv 10/1

Od, definitivă.

S-a dispus transferarea condamnatului C.A.C., în vederea continuării

executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, într-un penitenciar din România.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată de la 31

decembrie 2009 la zi.

S-a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei de

3 ani și 6 luni închisoare, pe numele condamnatului C.A.C.

S-a reținut că prin cererea înregistrată la această instanță,

la data de 15 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a

sesizat această Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 162 alin. (4) din Legea

nr. 302/2004, republicată, pentru recunoașterea și punerea în executare a sentinței

penale a Tribunalului de Land Wiener Neustadt din 22 noiembrie 2010, pronunțată

în dosarul nr. 42/Hv 10/10d, în procedura de soluționare a cererii formulate de

autoritățile judiciare austriece, privind transferarea într-un penitenciar din România

a persoanei condamnate C.A.C., în vederea continuării executării pedepsei la care

a fost condamnat.

S-au depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: sentința

Tribunalului de Land Wiener Neustadt din 22 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul

nr. 42/Hv 10/10d, în copie certificată pentru conformitate, copie de pe dispozițiile

legale aplicabile, referat privind stadiul executării pedepsei, raport medical,

copii ale petițiilor persoanei condamnate, proces-verbal privind declarația referitoare

la consimțământul la transferare al persoanei condamnate.

Analizând actele și lucrările dosarului Curtea de Apel a reținut

următoarele:

Prin adresa nr. 123022/2010/2011 din 08 noiembrie 2011 Ministerul

Justiției Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.

302/2004, republicată, cererea formulată de Ministerul Federal al Justiției din

Republica Austria prin care se solicită transferarea persoanei condamnate C.A.C.

(în prezent deținut în Penitenciarul Sonnberg) într-un penitenciar din România în

vederea continuării executării pedepsei de 3 ani 6 luni închisoare aplicată de instanțele

din statul solicitant.

Cererea formulată de autoritățile germane a fost însoțită de

documentele prev. de art. 6 pct. 2 din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate, adoptată la Strasbourg la 21 noiembrie 1983, respectiv nota cu expunerea

faptelor săvârșite de persoana condamnată, însoțită de dispozițiile legale aplicabile;

sentința de condamnare, pronunțată de Tribunalul Wiener Neustadt; declarația de

consimțământ a condamnatului, exprimat în fața autorităților austriece; referatul

social și familial și declarația de consimțământ a persoanei condamnate, consemnate

de către Ambasada României la Viena.

Curtea constată că este, astfel, îndeplinită condiția prev.

de art. 3 lit. a) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate

adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Din informațiile și documentele comunicate de statul de condamnare

în aplicarea Convenției europene asupra transferării persoanelor condamnate adoptate

la Strasbourg în anul 1983, a rezultat că prin Sentința Tribunalului de Land Wiener

Neustadt din 22 noiembrie 2010, pronunțată în Dosarul 42Hv 10/10d C.A.C. a fost

condamnat la o pedeapsa 3 ani și 6 luni pentru infracțiunea de furt profesional

grav și prin efracție, parțial consumat, parțial sub formă de tentativă, în cadrul

unei asocieri criminale, precum și de delict de deteriorare materială, prevăzute

și sancționate de dispozițiile art. 127, 128 alin. (2), art. 15 C. pen. austriac.

Această hotărâre, conform adresei Ministerului Federal al Justiției

al Republicii Austria, este definitivă, constatându-se astfel că este îndeplinită

condiția prev. de art. 3 lit. b) din Convenția europeană, adoptată la Strasbourg

și art. 143 lit. b) din Legea nr. 304/2004 republicată.

Referitor la situația executării pedepsei comunicată de autoritățile

austriece a rezultat că persoana condamnată a fost arestată la data de 31

decembrie 2009, iar sfârșitul pedepsei este prevăzut pentru 13 iunie 2013, astfel

că este îndeplinită condiția prev. de art. 3 lit. c) din Convenția europeană asupra

transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg și art. 143 lit. c)

din Legea nr. 302/2004 republicată.

În fapt, prin hotărârea de condamnare, s-a reținut că persoana

condamnată, C.A.C. împreună cu I.P., în perioada 12 noiembrie 2008 – februarie 2009,

prin efracție, a comis mai multe infracțiuni de furt, pe teritoriul Republicii Austria,

luând din posesia părților vătămate autoturisme, bijuterii și alte bunuri. S-a mai

reținut în sarcina numitului C.A.C. că, în aceeași perioadă, împreună cu I.P., prin

aceeași modalitate descrisă mai sus, a încercat să sustragă bunuri din posesia mai

multor părți vătămate. Totodată, în sarcina numitului C.A.C. s-a reținut că, în

perioada 11 noiembrie 2009 -28 noiembrie 2009, cu intenție, a adus în stare de neîntrebuințare

mai multe bunuri, pricinuindu-le părților vătămate un prejudiciu în valoare de 4220,45

euro.

Față de cele reținute, Curtea a constatat că este îndeplinită

condiția dubRON incriminări prev. de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată

și art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor

condamnate, adoptată la Strasbourg, faptele mai sus descrise și reținute în sarcina

persoanei condamnate C.A.C. au corespondent în legislația penală română, realizând

conținutul constitutiv al infracțiunilor de furt calificat, tentativă la furt calificat

și distrugere, prevăzute în legislația penală română de art. 208 alin. (1) - 209

alin. (1) lit. a), i) C. pen., art. 20 rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin.

(1) lit. a), i) C. pen., art. 217 C. pen., cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

Persoana condamnată C.A.C. a fost de acord cu transferarea

sa într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei pronunțate

de autoritățile austriece, astfel că este îndeplinită și condiția prev. de art.

3 lit. d) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate adoptate

la Strasbourg și art. 143 lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, iar în prezent

se află ffncarcerată în Penitenciarul Sonnberg

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana transferabilă

C.A.C., fără a-și motiva calea de atac.

Examinând din oficiu sentința atacată, Curtea constată că recursul

este nefondat.

De asemenea, potrivit înscrisurilor aflate la dosar persoana

transferabilă este cetățean român și a consimțit în mod expres la transferarea sa

în România pentru continuarea executării pedepsei de 3 ani și 6 luni ce i-a fost

aplicată în Austria.

În plus, la data primirii cererii de transfer, condamnatul

avea de executat mai mult de 6 luni din durata pedepsei, în condițiile în care sfârșitul

acesteia este prevăzut pentru 13 iunie 2013.

În consecință, fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute

de Legea nr. 302/2004, în mod legal și temeinic instanța de fond a dispus, consecutiv

recunoașterii efectelor hotărârii de condamnare transferarea recurentului în România,

în vederea continuării executării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, deducându-se

durata deja executată de la 31 decembrie 2009.

Așa fiind, recursul este nefondat și va fi respins conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la

plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluționarea căii sale de

atac, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana transferabilă

C.A.C. împotriva sentinței penale nr. 369 din 4 octombrie 2011 pronunțată de Curtea

de Apel București, secția

I

penală.

Obligă recurenta persoană transferabilă la plata sumei de 520

RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 320 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunția în ședință publică azi 23 februarie 2012.