ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2013

Asupra contestației în anulare de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea introdusă la aceasta instanță la data de 02 noiembrie 2012, contestatorii C.T.I., S.R., C.F., S.M. și C.A. au formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale nr. 3434 din data de 24 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, invocând disp. art. 386 lit. c) C. proc. pen. și arătând că exista un caz de încetare a procesului penal. Astfel, au arătat că faptele pentru care au fost trimiși in judecată privește perioada de timp cuprinsă între anii 1999-2003, iar o dată cu apariția și intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003, s-a abrogat implicit și Legea nr. 678/2001, având loc o veritabila „dezincriminare", în raport de care singura infracțiune ce urmează a le fi reținuta în sarcină este cea prev. de art. 25 rap.

la art. 326 C. pen., pentru care s-a împlinit termenul de prescripție. Totodată, au mai precizat ca au solicitat aplicarea disp. art. 320 1 C. proc. pen., dar care presupunea o discuție asupra unor probleme de drept cu privire la încadrarea juridică a faptelor. În aceasta succesiune juridică au arătat că nu se pot retine dispozițiile Legii nr. 678/2001, fiind vorba implicit de abrogarea anumitor infracțiuni. Un alt motiv de contestație îl constituie modul de soluționare a cauzei, respectiv motivarea sentinței de condamnare, în raport de care calea de atac apare ca lipsită de conținut. În raport de argumentele prezentate, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, apoi constatarea intervenirii prescripției.

Contestația în anulare este inadmisibilă. Analizându-se, în principiu, contestația în anulare, se constată că, potrivit disp. art. 391 alin. (2) C. proc. pen. instanța are obligația de a examina prioritar dacă cererea de contestație este făcuta în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute de art. 386 și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar. În sensul celor anterior menționate, verificându-se actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatori nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 386 C. proc. pen. Potrivit disp. art. 386 din C. proc.

pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, în următoarele cazuri: a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii, b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de încunoștința instanța despre această împiedicare, c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute in art. 10 alin. (1) lit. f)-i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar, d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași faptă, e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1). Conform dispozițiilor art. 387 alin. (2) din C. proc.

pen., în cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. a)-c), trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul acesteia. Înalta Curte, verificând susținerile invocate în cererea de contestație în anulare, constată că acestea nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de lege, contestatorii dorind pe calea contestației în anulare să se schimbe încadrarea juridică a faptelor pentru care au fost condamnați în infracțiunea de instigare la cerșetorie, faptă pentru care să se constate intervenirea prescripției, ceea ce este nepermis de legiuitor. Textul de lege invocat, respectiv disp.

art. 386 lit. c) C. proc. pen., vizează cazul distinct în care instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i 1 ), cu privire la care existau probe în dosar, la momentul judecării cauzei în acel stadiu procesual. Or, în cauză dispozițiile invocate de contestatori intervenite pe parcursul soluționării cauzei, respectiv faptul că prin disp. art. 34 din Legea nr. 39/2003 s-au abrogat disp. art. 14 din Legea nr. 678/2001, nu au incidență procedurală în speța de față, fiind nefondate.

Astfel, prin textul de lege abrogat, se arătat că "dacă faptele prevăzute la art. 12 și 13 sunt săvârșite de o persoană care face parte dintr-un grup organizat sau care a produs ori a obținut, pentru sine sau pentru altul, beneficii materiale importante, maximul special al pedepsei se majorează cu 3 ani", de unde rezultă că, practic, s-au abrogat dispozițiile care vizau majorarea maximului special al pedepsei și nu infracțiunile în sine. În aceasta succesiune juridica, se constată că infracțiunile pentru care au fost condamnații inculpații au rămas în continuare incriminate de textul de lege, iar pedepsele stabilite de instanța de recurs pentru acestea sunt legale. Nu în ultimul rând, este de menționat și faptul că inculpații au înțeles să uzeze de procedura simplificată prev. de art. 320 1 C. proc.

pen., potrivit căreia recunosc în totalitate faptele și înțeleg să se judece pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală. În consecință, contestația în anulare formulată de contestatori, este inadmisibilă și urmează a se respinge ca atare și a-i obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii C.T.I., S.R., C.F., S.M. și C.A. împotriva Deciziei penale nr. 3434 din data de 24 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală. Obligă contestatorii C.T.I. și C.F. la plata sumei de câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50 lei reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă contestatorii S.R., S.M. și C.A. la plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 februarie 2013.