ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 457/2013

Asupra contestației

în anulare de față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea introdusă la aceasta instanță la data de 02 noiembrie 2012,

contestatorii C.T.I., S.R., C.F., S.M. și C.A. au formulat contestație în

anulare împotriva Deciziei penale nr. 3434 din data de 24 octombrie 2012 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, invocând disp. art. 386

lit. c) C. proc. pen.  și arătând că exista un caz de încetare a procesului

penal.

Astfel, au arătat că faptele pentru care au

fost trimiși in judecată privește perioada de timp cuprinsă între anii

1999-2003, iar o dată cu apariția și intrarea în vigoare a Legii nr. 39/2003,

s-a abrogat implicit și Legea nr. 678/2001, având loc o veritabila

„dezincriminare", în raport de care singura infracțiune ce urmează a le fi

reținuta în sarcină este cea prev. de art. 25 rap. la art. 326 C. pen., pentru

care s-a împlinit termenul de prescripție.

Totodată, au mai precizat ca au solicitat

aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen., dar care presupunea o

discuție asupra unor probleme de drept cu privire la încadrarea juridică a

faptelor.

În aceasta succesiune juridică au arătat că

nu se pot retine dispozițiile Legii nr. 678/2001, fiind vorba implicit de

abrogarea anumitor infracțiuni.

Un alt motiv de contestație îl constituie

modul de soluționare a cauzei, respectiv motivarea sentinței de condamnare, în

raport de care calea de atac apare ca lipsită de conținut.

În raport de argumentele prezentate, au solicitat

schimbarea încadrării juridice a faptei, apoi constatarea intervenirii

prescripției.

Contestația în anulare este inadmisibilă.

Analizându-se, în principiu, contestația în

anulare, se constată că, potrivit disp. art. 391 alin. (2) C. proc. pen.

instanța are obligația de a examina prioritar dacă cererea de contestație este

făcuta în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația

este din cele prevăzute de art. 386 și dacă în sprijinul contestației se depun

ori se invocă dovezi care sunt la dosar.

În sensul celor anterior menționate, verificându-se

actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că motivele invocate de contestatori

nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute expres și limitativ de

art. 386 C. proc. pen.

Potrivit disp. art. 386 din C. proc. pen.,

împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, în

următoarele cazuri:

a) când procedura de citare a părții pentru

termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost

îndeplinită conform legii,

b) când partea dovedește că la termenul la

care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de

a se prezenta  și de încunoștința  instanța despre această împiedicare,

c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat

asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute in art.

10 alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care existau probe în dosar,

d) când împotriva unei persoane s-au

pronunțat doua hotărâri definitive pentru aceeași faptă,

e) când, la judecarea recursului sau la

rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost

ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1).

Conform dispozițiilor art. 387 alin. (2) din

C. proc. pen., în cererea de contestație în anulare pentru motivele prevăzute

de art. 386 lit. a)-c), trebuie să se arate toate cazurile de contestație pe

care le poate invoca contestatorul și toate motivele aduse în sprijinul

acesteia.

Înalta Curte, verificând susținerile invocate

în cererea de contestație în anulare, constată că acestea nu se încadrează în

niciunul din motivele prevăzute de lege, contestatorii dorind pe calea

contestației în anulare să se schimbe încadrarea juridică a faptelor pentru

care au fost condamnați în infracțiunea de instigare la cerșetorie, faptă  pentru

care  să se constate intervenirea prescripției, ceea ce este nepermis de

legiuitor.

Textul de lege invocat, respectiv disp. art.

386 lit. c) C. proc. pen., vizează cazul distinct în care instanța de recurs nu

s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele

prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i

1

), cu privire la care

existau probe în dosar, la momentul judecării cauzei în acel stadiu procesual.

Or, în cauză dispozițiile invocate de

contestatori intervenite pe parcursul soluționării cauzei, respectiv faptul că

prin disp. art. 34 din Legea nr. 39/2003 s-au abrogat disp. art. 14 din Legea

nr. 678/2001, nu au incidență procedurală în speța de față, fiind nefondate.

Astfel, prin textul de lege abrogat, se arătat

că "dacă faptele prevăzute la art. 12 și 13 sunt săvârșite de o persoană

care face parte dintr-un grup organizat sau care a produs ori a obținut, pentru

sine sau pentru altul, beneficii materiale importante, maximul special al

pedepsei se majorează cu 3 ani", de unde rezultă că, practic, s-au abrogat

dispozițiile care vizau majorarea maximului special al pedepsei și nu

infracțiunile în sine.

În aceasta succesiune juridica, se constată că

infracțiunile pentru care au fost condamnații inculpații au rămas în continuare

incriminate de textul de lege, iar pedepsele stabilite de instanța de recurs pentru

acestea sunt legale.

Nu în ultimul rând, este de menționat și

faptul că inculpații au înțeles  să uzeze de procedura simplificată prev. de

art. 320

1

C. proc. pen., potrivit căreia recunosc în totalitate

faptele și înțeleg să se judece pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

În consecință, contestația în anulare

formulată de contestatori, este inadmisibilă și urmează a se respinge ca atare

și a-i obliga pe aceștia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în

anulare formulată de contestatorii C.T.I., S.R., C.F., S.M. și C.A. împotriva Deciziei

penale nr. 3434 din data de 24 octombrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția penală.

Obligă contestatorii C.T.I. și C.F. la plata

sumei de câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 50

lei reprezentând onorariul parțial al apărătorilor desemnați din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă contestatorii S.R., S.M. și C.A. la

plata sumei de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

februarie 2013.