ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1637/2015

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 06 mai 2010, pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta F.L. a solicitat în contradictoriu pe pârâtul Tribunalul Dolj, obligarea acestuia la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că beneficiază de sporul pentru stres și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, în cuantumul net calculat la data întocmirii raportului de expertiză în perioada septembrie 2004 - 01 februarie 2007 și în continuare.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Sentința nr. 1670/2008 a Tribunalului Dolj, pronunțată în Dosarul nr. 18877/63/2007, a fost admisă acțiunea sa și obligat pârâtul să îi plătească sporul de 50% pe perioada septembrie 2004 - 01 februarie 2007 și în continuare . Pentru a putea beneficia de acest spor la pensie, pârâtul trebuie să îi elibereze și să înainteze o astfel de adeverință la Casa județeană de pensii. Prin Sentința nr. 8623 din data de 08 iunie 2011, Tribunalul Dolj a respins acțiunea reclamantei reținând că aceasta a fost angajată a Tribunalului Dolj, ca personal auxiliar de specialitate, până la data de 01 mai 2007, dată de la care i-au fost stabilite drepturile de pensie de serviciu.

Conform adresei nr. 1061/16A din 10 mai 2011 a Tribunalului Dolj - Compartiment Contabilitate sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu a făcut parte din salariul de bază brut lunar al reclamantei la data pensionării, astfel că nu poate fi avut în vedere nici la actualizările ulterioare. Prin Decizia civilă nr. 3129 din 28 martie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat de reclamantă, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond cu motivarea că instanța era datoare să dea calificarea juridică exactă cererii de chemare în judecată precizată și să pună în discuția părților, dincolo de termenii folosiți de titularul cererii, orice împrejurări de fapt și de drept chiar dacă nu sunt cuprinse în cererea de chemare în judecată sau în întâmpinare, având în vedere evenimentele legislative care au avut loc în intervalul cuprins între data introducerii acțiunii și pronunțarea sentinței.

În rejudecare, prin sentința civilă 5100/0810.2014 Tribunalul Dolj a admis cererea precizată formulata de reclamanta F.L. împotriva pârâtului Tribunalul Dolj. A obligat pârâtul Tribunalul Dolj să elibereze reclamantei adeverințe tip prevăzute de normele metodologice de aplicare a legii 567/2004 pentru stabilirea și actualizarea pensiei de serviciu a contestatoarei începând cu 1 mai 2007 cu includerea sporului de 50% acordat prin Sentința nr. 1670 din 24 martie 2008 a Tribunalului Dolj pronunțată în Dosarul nr. 18877/63/2007.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Tribunalul Dolj, iar prin Decizia civilă nr. 1776 din 12 decembrie 2014, Curtea de Apel Craiova a admis calea de atac, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că prima instanță nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut trage o concluzie justă cu privire la raporturile de drept deduse judecății, așa cum au fost delimitate clar și prin decizia de casare. Așa cum rezultă din considerentele sentinței recurate, instanța de fond s-a rezumat la a face o succesiune în timp a Legii 567/2004 cu trimitere la dispozițiile O.U.G. nr. 100/2007, procedând la o evaluare generală a situației de drept și de fapt.

Întrucât sentința a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ., prin nerespectarea indicațiilor date prin decizia Curții de Apel Craiova, s-a constatat că subzistă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. Prin Sentința civilă nr. 1980 din 28 aprilie 2015, pronunțată în cel de-al treilea ciclu procesual, Tribunalul Dolj a admis excepția de necompetență materială. A declinat competența de soluționare a cauzei, după a doua casare în favoarea Curții de Apel Craiova. A constatat că în cauza s-a ivit conflictul negativ de competență și a suspendat din oficiu judecarea cauzei. A înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

La adoptarea soluției, Tribunalul Dolj a reținut că art. 312 alin. (6 1 ), din Vechiul C. proc. civ., introdus prin Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, care în art. 30 prevede: "Casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competență.

În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. (5) sau (6), intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor rejudeca în fond cauza, dispozițiile alin. (4) fiind aplicabile." De asemenea, s-a reținut că prin Decizia nr. 21 din 12 iunie 2006 pronunțată într-un recurs în interesul legii Înalta Curte a statuat că, în recurs, casarea cu trimitere în materia conflictelor de muncă poate fi dispusă numai în situațiile prevăzute expres și limitativ în art. 81 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 168/1999, precum și în cazul în care prima instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei. Tribunalul a constatat că în prezenta cauză nu s-ar fi impus casarea cu trimitere deoarece nu se regăsesc situațiile prevăzute de textul legal.

În ambele cicluri procesuale instanța de control judiciar s-a raportat la dispozițiile art. 312 alin 5 teza 1 ["instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului (...)"]. Incidența motivului de casare, prevăzut de art. 312 alin. (5), urmată de trimiterea dosarului către instanța de fond, nu putea fi invocată pentru a doua oară, mai ales că circumstanțierea fondului cauzei prin ceea ce acesta presupune fapte și împrejurările deduse judecății, se face de către judecător în limita legii și a competențelor sale profesionale. În aceste condiții este de așteptat ca identificarea unor fapte și împrejurări într-un dosar dedus judecății, care să conducă la ideea că judecătorul de primă instanță nu a intrat în cercetarea fondului, se poate transforma într-o preocupare perpetuă a instanței de control judiciar.

Asupra sesizării de față, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 20 C. proc. civ. există conflict de competență (1) când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece aceeași pricină; (2) când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină. Prin urmare, pentru existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe instanțe sesizate cu aceeași pricină (aceleași părți, obiect și cauză), instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competență să fie reciproce, cel puțin una din aceste instanțe să fie competentă să soluționeze cererea respectivă.

În cauza de față nu s-a ivit un conflict între două instanțe care și-au declinat reciproc competența, pentru a fi întrunite condițiile art. 22 C. proc. civ. Numai Tribunalul Dolj, în al treilea ciclu procesual, a considerat că nu este competent să soluționeze cauza pe fond, urmare a admiterii recursului și trimiterii cauzei spre rejudecare. Dispozițiile art. 315 C. proc. civ., aplicabile în cauză, prevăd în mod clar că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Așadar, în temeiul dispozițiilor mai sus evocate, tribunalul trebuia să respecte hotărârea instanței de casare, prin care a fost dezlegată o problemă de drept, întrucât dispozițiile acesteia sunt obligatorii pentru instanța de trimitere.

Față de cele ce preced, urmează a se constata că nu a intervenit un conflict negativ de competență, iar cauza va fi trimisă pentru continuarea judecății la Tribunalului Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată inexistența conflictului negativ de competență. Trimite cauza pentru continuarea judecății la Tribunalului Dolj. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015. Procesat de GGC - GV