ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1637/2015

Asupra cauzei de față

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 06 mai

2010, pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanta F.L. a solicitat în contradictoriu

pe pârâtul Tribunalul Dolj, obligarea acestuia la eliberarea unei adeverințe

din care să rezulte că beneficiază de sporul pentru stres și suprasolicitare

neuropsihică în procent de 50% din indemnizația brută lunară prevăzut de art.

47 din Legea nr. 50/1996, în cuantumul net calculat la data întocmirii

raportului de expertiză în perioada septembrie 2004 - 01 februarie 2007 și în

continuare.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin Sentința nr. 1670/2008 a Tribunalului Dolj,

pronunțată în Dosarul nr. 18877/63/2007, a fost admisă acțiunea sa și obligat

pârâtul să îi plătească sporul de 50% pe perioada septembrie 2004 - 01

februarie 2007 și în continuare . Pentru a putea beneficia de acest spor la

pensie, pârâtul trebuie să îi elibereze și să înainteze o astfel de adeverință

la Casa județeană de pensii.

Prin Sentința nr.

8623 din data de 08 iunie 2011, Tribunalul Dolj a respins acțiunea reclamantei

reținând că aceasta a fost angajată a Tribunalului Dolj, ca personal auxiliar

de specialitate, până la data de 01 mai 2007, dată de la care i-au fost

stabilite drepturile de pensie de serviciu.

Conform adresei nr.

1061/16A din 10 mai 2011 a Tribunalului Dolj - Compartiment Contabilitate

sporul pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, nu a făcut parte din

salariul de bază brut lunar al reclamantei la data pensionării, astfel că nu

poate fi avut în vedere nici la actualizările ulterioare.

Prin Decizia civilă

nr. 3129 din 28 martie 2013, Curtea de Apel Craiova a admis recursul formulat

de reclamantă, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare

instanței de fond cu motivarea că instanța era datoare să dea calificarea

juridică exactă cererii de chemare în judecată precizată și să pună în discuția

părților, dincolo de termenii folosiți de titularul cererii, orice împrejurări

de fapt și de drept chiar dacă nu sunt cuprinse în cererea de chemare în

judecată sau în întâmpinare, având în vedere evenimentele legislative care au

avut loc în intervalul cuprins între data introducerii acțiunii și pronunțarea

sentinței.

În rejudecare, prin

sentința civilă 5100/0810.2014 Tribunalul Dolj a admis cererea precizată

formulata de reclamanta F.L. împotriva pârâtului Tribunalul Dolj. A obligat

pârâtul Tribunalul Dolj să elibereze reclamantei adeverințe tip prevăzute de

normele metodologice de aplicare a legii 567/2004 pentru stabilirea și

actualizarea pensiei de serviciu a contestatoarei începând cu 1 mai 2007 cu

includerea sporului de 50% acordat prin Sentința nr. 1670 din 24 martie 2008 a

Tribunalului Dolj pronunțată în Dosarul nr. 18877/63/2007.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs pârâtul Tribunalul Dolj, iar prin Decizia civilă nr.

1776 din 12 decembrie 2014, Curtea de Apel Craiova a admis calea de atac, a

casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând

că prima instanță nu a lămurit toate faptele din care ar fi putut trage o

concluzie justă cu privire la raporturile de drept deduse judecății, așa cum au

fost delimitate clar și prin decizia de casare. Așa cum rezultă din

considerentele sentinței recurate, instanța de fond s-a rezumat la a face o

succesiune în timp a Legii 567/2004 cu trimitere la dispozițiile O.U.G. nr.

100/2007, procedând la o evaluare generală a situației de drept și de fapt.

Întrucât sentința a

fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 315 alin. (1) C. proc. civ.,

prin nerespectarea indicațiilor date prin decizia Curții de Apel Craiova, s-a

constatat că subzistă motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc.

civ.

Prin Sentința civilă

nr. 1980 din 28 aprilie 2015, pronunțată în cel de-al treilea ciclu procesual,

Tribunalul Dolj a admis excepția de necompetență materială. A declinat

competența de soluționare a cauzei, după a doua casare în favoarea Curții de

Apel Craiova. A constatat că în cauza s-a ivit conflictul negativ de competență

și a suspendat din oficiu judecarea cauzei. A înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

La adoptarea

soluției, Tribunalul Dolj a reținut că art. 312 alin. (6

1

), din

Vechiul C. proc. civ., introdus prin Legea 202/2010 privind unele măsuri pentru

accelerarea soluționării proceselor, care în art. 30 prevede: "Casarea cu

trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului pentru cazul în

care instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra

în cercetarea fondului, pentru cazul în care judecata s-a făcut în lipsa părții

care nu a fost regulat citată atât la administrarea probelor, cât și la

dezbaterea fondului, respectiv pentru cazul casării pentru lipsă de competență.

În cazul în care, după casarea cu trimitere potrivit alin. (5) sau (6),

intervine o nouă casare în aceeași cauză, tribunalele și curțile de apel vor

rejudeca în fond cauza, dispozițiile alin. (4) fiind aplicabile."

De asemenea, s-a

reținut că prin Decizia nr. 21 din 12 iunie 2006 pronunțată într-un recurs în

interesul legii Înalta Curte a statuat că, în recurs, casarea cu trimitere în

materia conflictelor de muncă poate fi dispusă numai în situațiile prevăzute

expres și limitativ în art. 81 alin. (2) lit. a) și b) din Legea nr. 168/1999,

precum și în cazul în care prima instanța nu s-a pronunțat asupra fondului

cauzei.

Tribunalul a

constatat că în prezenta cauză nu s-ar fi impus casarea cu trimitere deoarece

nu se regăsesc situațiile prevăzute de textul legal.

În ambele cicluri

procesuale instanța de control judiciar s-a raportat la dispozițiile art. 312

alin 5 teza 1 ["instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat

procesul fără a intra în cercetarea fondului (...)"].

Incidența motivului

de casare, prevăzut de art. 312 alin. (5), urmată de trimiterea dosarului către

instanța de fond, nu putea fi invocată pentru a doua oară, mai ales că

circumstanțierea fondului cauzei prin ceea ce acesta presupune fapte și

împrejurările deduse judecății, se face de către judecător în limita legii și a

competențelor sale profesionale. În aceste condiții este de așteptat ca

identificarea unor fapte și împrejurări într-un dosar dedus judecății, care să

conducă la ideea că judecătorul de primă instanță nu a intrat în cercetarea

fondului, se poate transforma într-o preocupare perpetuă a instanței de control

judiciar.

Asupra sesizării de

față, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 20 C.

proc. civ. există conflict de competență (1) când două sau mai multe instanțe

se declară deopotrivă competente să judece aceeași pricină; (2) când două sau

mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.

Prin urmare, pentru

existența conflictului negativ de competență este necesară întrunirea

cumulativă a mai multor condiții, și anume: să existe două sau mai multe

instanțe sesizate cu aceeași pricină (aceleași părți, obiect și cauză),

instanțele să se fi declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile,

declinările de competență să fie reciproce, cel puțin una din aceste instanțe

să fie competentă să soluționeze cererea respectivă.

În cauza de față nu

s-a ivit un conflict între două instanțe care și-au declinat reciproc

competența, pentru a fi întrunite condițiile art. 22 C. proc. civ.

Numai Tribunalul

Dolj, în al treilea ciclu procesual, a considerat că nu este competent să

soluționeze cauza pe fond, urmare a admiterii recursului și trimiterii cauzei

spre rejudecare.

Dispozițiile art. 315

C. proc. civ., aplicabile în cauză, prevăd în mod clar că, în caz de casare,

hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt

obligatorii pentru judecătorii fondului.

Așadar, în temeiul

dispozițiilor mai sus evocate, tribunalul trebuia să respecte hotărârea

instanței de casare, prin care a fost dezlegată o problemă de drept, întrucât

dispozițiile acesteia sunt obligatorii pentru instanța de trimitere.

Față de cele ce preced,

urmează a se constata că nu a intervenit un conflict negativ de competență, iar

cauza va fi trimisă pentru continuarea judecății la Tribunalului Dolj.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată inexistența

conflictului negativ de competență.

Trimite cauza pentru

continuarea judecății la Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2015.

Procesat de GGC - GV