ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1592/2015

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele; Prin Decizia nr. 1091 din 23 aprilie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatoarea G. (fostă B.) R. împotriva Deciziei civile nr. 4957 din 17 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. În motivare, instanța a reținut că hotărârea atacată, Decizia civilă nr. 4957 din 17 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este pronunțată în soluționarea recursului și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Împotriva acestei decizii contestatoarea G. (fostă B.) R. a formulat cerere de revizuire, care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 6 iunie 2015. Cererea de revizuire a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 509 alin. (1), (5), (7) și art. 511 și 513 din noul C. proc. civ. În motivarea cererii, revizuenta a prezentat, pe larg, situația de fapt, exprimându-și nemulțumirea față de concedierea sa și față de reîncadrările efectuate înainte de concediere, prin care i s-a diminuat salariul. A invocat percheziții abuzive la domiciliu și faptul că este urmărită, pentru a nu putea promova din funcția de personal contractant în funcția de funcționar public.

Analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Ca o chestiune preliminară, Înalta Curte reține că prezentului litigiu i se aplică dispozițiile vechiului C. proc. civ., procesul fiind început la data de 14 mai 2012, care este data la care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, contestația formulată de G. (fostă B.) R. împotriva deciziei de concediere nr. 61 din 18 aprilie 2010, iar prevederile noului C. proc. civ. se aplică proceselor pornite după data de 15 februarie 2013, conform Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Cu privire la cererea de revizuire, Înalta Curte reține că art. 322 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile date de instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul". Evocarea fondului de către instanța de recurs, ca expresie a uneia din condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac. care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii. Regula prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este în sensul că hotărârea supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecații decât cea dată până la acel moment.

Această condiție nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme în speță hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei. Astfel, prin Decizia nr. 1091 din 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatoarea G. (fostă B.) R. împotriva Deciziei civile nr. 4957 din 17 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Această apreciere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la neevocarea fondului de către decizia a cărei revizuire se solicită este și în concordanță cu jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, unde se arată că cererile de redeschidere a unui proces încheiat printr-o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, cum sunt căile extraordinare de atac, nu intră în sfera de aplicare a art. 6. Având în vedere cele arătate mai sus, văzând dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc. civ. coroborat cu art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta G. (fostă B.) R. împotriva Deciziei civile nr. 1091 din 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2015. Procesat de GGC - GV