ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1592/2015

Deliberând

asupra cauzei de față, reține următoarele;

Prin

Decizia nr. 1091 din 23 aprilie 2015 Înalta Curte de Casație și Justiție a

respins, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de contestatoarea G. (fostă

B.) R. împotriva Deciziei civile nr. 4957 din 17 octombrie 2014 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale.

În

motivare, instanța a reținut că hotărârea atacată, Decizia civilă nr. 4957 din

17 octombrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este pronunțată în soluționarea

recursului și are caracter irevocabil, nefiind susceptibilă de a mai fi atacată

cu recurs.

Împotriva

acestei decizii contestatoarea G. (fostă B.) R. a formulat cerere de revizuire,

care a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I civilă, la data de 6 iunie 2015.

Cererea

de revizuire a fost întemeiată, în drept, pe dispozițiile art. 509 alin. (1),

(5), (7) și art. 511 și 513 din noul C. proc. civ.

În

motivarea cererii, revizuenta a prezentat, pe larg, situația de fapt,

exprimându-și nemulțumirea față de concedierea sa și față de reîncadrările

efectuate înainte de concediere, prin care i s-a diminuat salariul. A invocat

percheziții abuzive la domiciliu și faptul că este urmărită, pentru a nu putea

promova din funcția de personal contractant în funcția de funcționar public.

Analizând

excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată din oficiu, Înalta

Curte reține următoarele:

Ca

o chestiune preliminară, Înalta Curte reține că prezentului litigiu i se aplică

dispozițiile vechiului C. proc. civ., procesul fiind început la data de 14 mai

2012, care este data la care a fost înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, contestația

formulată de G. (fostă B.) R. împotriva deciziei de concediere nr. 61 din 18

aprilie 2010, iar prevederile noului C. proc. civ. se aplică proceselor pornite

după data de 15 februarie 2013, conform Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri

pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea

punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.

Cu

privire la cererea de revizuire, Înalta Curte reține că art. 322 alin. (1) C.

proc. civ. prevede că "obiect al cererii de revizuire pot fi hotărârile date

de instanța de recurs atunci când acestea evocă fondul".

Evocarea

fondului de către instanța de recurs, ca expresie a uneia din condițiile

prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea

unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale

anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce

fuseseră pe deplin stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă

dezlegare raportului juridic dedus judecății decât cea care fusese aleasă până

în acel moment.

Condiția

ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de

caracterul acestei căi extraordinare de atac. care este o cale de retractare,

prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să

revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă,

s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Regula

prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ. este în sensul că hotărârea

supusă revizuirii este o hotărâre prin care s-a rezolvat fondul pretenției ce a

fost dedusă judecății, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt

decât cea care fusese reținută în faza de judecată anterioară, fie aplicarea

altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în

oricare din ipoteze, urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus

judecații decât cea dată până la acel moment.

Această

condiție nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme în speță hotărârea împotriva

căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei.

Astfel,

prin Decizia nr. 1091 din 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția I civilă, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac

formulată de contestatoarea G. (fostă B.) R. împotriva Deciziei civile nr. 4957

din 17 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Această

apreciere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu privire la neevocarea fondului

de către decizia a cărei revizuire se solicită este și în concordanță cu

jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, unde se arată

că cererile de redeschidere a unui proces încheiat printr-o hotărâre intrată în

puterea lucrului judecat, cum sunt căile extraordinare de atac, nu intră în

sfera de aplicare a art. 6.

Având

în vedere cele arătate mai sus, văzând dispozițiile art. 322 pct. 1 C. proc.

civ. coroborat cu art. 326 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenta G. (fostă B.) R.

împotriva Deciziei civile nr. 1091 din 23 aprilie 2015 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 iunie 2015.

Procesat

de GGC - GV