ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1528/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 10 iunie 2014, reclamanții S.D. și S.S. au contestat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, decizia de validare parțială din 13 martie 2014, emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia, validarea în totalitate a dispoziției nr. 1449 din 19 decembrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Drăgășani, obligarea pârâtei să procedeze la emiterea titlului de despăgubiri la prețurile reale practicate pe piața liberă pentru imobilul clădire în suprafață construită de 243,42 m.p. și terenul aferent în suprafață de 294 mp din județul Vâlcea, municipiul Drăgășani, str. R. (în prezent Piața P.), dobândit de reclamanți împreună cu autorii lor, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 25 mai 1975 și demolat în anul 1980 în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 440/1979.

În drept au invocat dispozițiile art. 11 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, art. 35 alin. (1) și (3) și art. 41 alin. (1) și (3) din Legea nr. 165/2013, prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și prevederile art. 14 din Convenție. Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin sentința nr. 1206 din 14 octombrie 2014, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj. Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul București a reținut că, potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Art. 34 alin. (1) din același act normativ prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 luni. Alin. (2) stipulează că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite, potrivit alin. (3). S-a mai reținut că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor legale evocate, rezultă că, în speță, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor aparține secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității învestite cu soluționarea cererii, respectiv Tribunalul Vâlcea în circumscripția căruia se află sediul Primăriei Municipiului Drăgășani.

Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 602 din 7 mai 2015, a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Tribunalului București și, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a se pronunța astfel Tribunalul Vâlcea a reținut că, potrivit art. 17 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, „în vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Prim-Ministrului și are, în principal, următoarele atribuții: a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii; b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor’’.

Potrivit art. 21 alin. (1) din aceeași lege, „ în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate’’. Totodată, potrivit alin. (5) din acest art. „ Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.

Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante”, iar potrivit alin. (8) „ ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7)”.

S-a mai reținut că art. 34 alin. (1) statuează: „ dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași art. „ dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”. Potrivit art. 35 alin. (1) „ deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”.

Față de textele de lege evocate, s-a reținut, cu privire la competența teritorială instituită de art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 că este exclusivă și revine Tribunalului București. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între cele două instanțe, stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru considerentele ce succed: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, reclamanții S.D. și S.S.

au contestat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, decizia de validare parțială nr. 674 din 13 martie 2014, emisă de pârâtă, solicitând anularea acesteia, validarea în totalitate a dispoziției nr. 1449 din 19 decembrie 2005, emisă de Primarul Municipiului Drăgășani, obligarea pârâtei să procedeze la emiterea titlului de despăgubiri la prețurile reale practicate pe piața liberă pentru imobilul clădire în suprafață construită de 243,42 m.p. și terenul aferent în suprafață de 294 mp din județul Vâlcea, municipiul Drăgășani, str. R. (în prezent Piața P.), dobândit de reclamanți împreună cu autorii lor, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la data de 25 mai 1975 și demolat în anul 1980 în temeiul Decretului Consiliului de Stat nr. 440/1979.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 „Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării”. Obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea decizia de validare parțială nr. 674 din 13 martie 2014 emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Așa fiind, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită, respectiv Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și care este enumerată la art. 3 alin. (4) lit. g) din lege.

În consecință, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente. Cum sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în București, sector 1, str. C.F., respectiv, în raza teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită în favoarea acestei instanțe. Astfel, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2015.