ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1836/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: La data de 4 octombrie 2013, reclamanta M.G. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligați pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Finanțelor Publice la plata drepturilor salariale reprezentând premiul anual aferent anului 2010 și actualizarea sumelor datorate cu indicele de inflație. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 9320 din 9 octombrie 2014 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul București a reținut că față de funcția și locul de muncă al reclamantei sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că reclamanta nu poate introduce acțiunea în fața unei instanțe din circumscripția Curții de Apel București, ci poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei rază teritorială se află instituția la care își desfășoară activitatea în calitate de procuror. Acest raționament juridic a impus declinarea soluționării cauzei la Tribunalul Buzău, instanță aflată în circumscripția Curții de Apel Ploiești, învecinată Curții de Apel București, în circumscripția căreia își desfășoară activitatea reclamanta.

Învestit prin declinare, Tribunalul Buzău, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 4242 din 27 aprilie 2015 a admis excepția necompetenței sale teritorială, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență. Argumentele reținute în motivarea acestei decizii au fost acelea că, în speță, reclamanta nu își desfășoară activitatea la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, ci la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, context în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) la care fac trimitere dispozițiile art. 127 alin. (3) C. proc.

civ. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 127 C. proc. civ. reglementează situația particulară a litigiilor în care este implicat un judecător în calitate de reclamant sau de pârât, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei, din pricina calității părții. Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv, când una din aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speță - și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În cea dintâi situație, potrivit legii, reclamantul "va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea". Pentru a opera însă această competența specială, obligatorie când este vorba despre legitimarea procesuală activă a subiectelor vizate de textul legal, este necesar a fi îndeplinite două condiții: a) reclamantul să aibă calitatea de judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier la instanța competentă potrivit legii; b) sesizarea altei instanțe, de același grad, din circumscripția unei curți de apel învecinate.

Înalta Curte constată, însă, că în cauză nu este îndeplinită prima condiție, în sensul că din relațiile aflate la dosar rezultă că reclamanta nu funcționează ca procuror în cadrul instanței de la care a operat declinarea de competență, respectiv, Tribunalul București. Sintagma conținută în textul art. 127 C. proc. civ. "competența instanței la care își desfășoară activitatea" nu semnifică curtea de apel în a cărei circumscripție își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul, ci reprezintă instanța judecătorească la care acesta funcționează efectiv. Or, reclamanta nu funcționează ca procuror în cadrul Tribunalului București, ci în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel încât instanța de la care a operat declinarea de competență nu reprezintă instanța unde aceasta își "desfășoară efectiv activitatea " potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc.

civ. Prin urmare, textul legal ce a stat la baza declinării de competență dispusă de Tribunalul București în favoarea Tribunalului Buzău nu este aplicabil și nu poate justifica învestirea acestei din urmă instanțe cu judecarea litigiului. Pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei se va stabili în favoarea Tribunalului București.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015. Procesat de GGC - CL