ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 578/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132 din 20 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 3985/97/2013, a fost condamnat inculpatul H.O.V., fără antecedente penale, 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. în condițiile art. 65 C. pen., pentru infracțiunea de corupție sexuală, prev. și ped. de art. 202 alin. (1), (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

S-au interzis inculpatului, în condițiile art. 71 C. pen., drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 04 aprilie 3013 până la 20 iunie 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat de probe biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

A fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată C.E.D.

A fost obligă inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 19 aprilie 2013, dat în Dosarul nr. 325/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul H.O.V., cercetat sub aspectul săvârșiri infracțiunii de viol, prev. și ped. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În fapt, s-a reținut că, în perioada decembrie 2012-martie 2013, inculpatul, profitând de neputința părții vătămate C.E.D., minoră în vârstă de 11 ani, de a-și exprima voința din cauza vârstei, și-a introdus penisul între coapsele acesteia, atingând organul genital al minorei și în acest mod până la ejaculare, ulterior

amenințând victima cu acte de violență dacă va dezvălui altor persoane fapta comisă.

La termenul de judecată din data de 20 iunie 2013, inculpatul a solicitat ca judecata să aibă loc în baza procedurii simplificate reglementate de art. 320

1

C. proc. pen.

Analizând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, prin prisma dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. și art. 334 C. proc. pen., Tribunalul a reținut următoarele:

Inculpatul H.O.V. este unchiul părții vătămate C.E.D. în vârstă de 11 ani, rudă de gradul III, fiind fratele mamei părții vătămate. Cei doi locuiesc în imobile diferite având o curte comună. începând cu decembrie 2012, inculpatul a mers cu partea vătămată într-un imobil nelocuit, aparținând familiei, unde s-a dezbrăcat atât el cât și pe partea vătămată, după care, urcându-se pe victimă, și-a introdus organul sexual între coapsele minorei, atingând organul genital al acesteia, frecându-se până la ejaculare. Aceste practici au continuat până la momentul sesizării organelor judiciare și sunt confirmate prin declarațiile părții vătămate (filele 10-14 u.p.), ale inculpatului (filele 15-17, 19-23, 25). Despre comportamentul indecent al inculpatul față de nepoata sa, parte vătămată, se arată și în declarațiile martorei O.E. (fila 31) care declară că l-a văzut pe inculpat sărutând-o pe gură pe partea vătămată și, de asemenea, mângâind-o pe tot corpul.

Potrivit raportului de constatare medico-legală aflat la fila 45, minora era virgină la data examinării și nu prezenta semne de violență pe cap, gât, trunchi și membre.

S-a apreciat că fapta, așa cum a fost reținută, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de corupție sexuală, prev. și ped. de art. 202 alin. (1), (2) C. pen., cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen.

La calificarea juridică a faptei, Tribunalul a avut în vedere că, spre deosebire de infracțiunea de viol, unde elementul material este dat de o acțiune de penetrație sexuală, elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 202 C. pen. îl constituie săvârșirea de acte obscene asupra unui minor sau în prezența unui minor.

Așa cum s-a reținut și în alte spețe de caz, în acest text de lege nu se definește noțiunea de act obscen, însă Legea nr. 196/2003 privind prevenirea și combaterea pornografiei definește actele obscene ca fiind gesturi sau comportamente sexuale explicite săvârșite individual sau în grup, imagini, sunete sau cuvinte care prin semnificația lor aduc atingere la pudoare, precum și orice alte forme de manifestare indecentă privind viața sexuală.

Astfel, pot fi considerate ca fiind apte să se circumscrie elementului material al art. 202 C. pen. gesturile sau comportamentele care imită actul sexual, exhibarea organelor sexuale, palparea acestora și altele asemenea neincriminate distinct, așa cum este cazul în prezenta speță.

Pentru considerentele expuse, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracțiunea de corupție sexuală, prev. și ped. de art. 202 alin. (1), (2) C. pen., cu apl. art. 41 alin. (2) C. pen. prin schimbarea încadrării juridice potrivit art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

La stabilirea pedepsei principale instanța a avut în vedere, în condițiile

art. 72 C. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de partea specială a C. pen. reduse cu o treime potrivit disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., persoana inculpatului care nu are antecedente penale (fila 55), prezintă deficiență mintală ușoară cu tulburări de comportament (raport expertiză fila 38), dar și vârsta părții vătămate, modul de săvârșire a faptei, caracterul continuat și consecințele acesteia asupra dezvoltării psihice a minorei.

În baza art. 65 C. pen. alin. (1) și (2) C. pen., instanța a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. pe o durată de 2 ani și a cărei executare va începe în condițiile art. 66 C. pen. La stabilirea pedepselor complementare instanța a avut în vedere, în acord cu principiul proporționalității garantat de art. 53 din Constituție, nedemnitatea exercitării unei funcții care implică exercițiul autorității de stat sau funcții elective publice de către o persoană condamnată penal dar și riscul la care poate fi supus un minor în eventualitatea exercitării drepturilor părintești sau încredințării tutelei sau curatelei unei persoane condamnate pentru infracțiunea de corupție sexuală.

Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 05 aprilie 2013 prin Încheierea penală nr. 15/2013 a Tribunalului Hunedoara și a fost reținut pentru 24 de ore începând cu data de 04 aprilie 2013, așa cum rezultă din ordonanța aflată la fila 5 u.p., partea finală a acesteia prezentând o evidentă eroare materială.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 04 aprilie 3013 până la 20 iunie 2013.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, apreciind că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii sunt actuale, pericolul concret pe care-1 reprezintă inculpatul pentru ordinea publică nefiind diluat prin trecerea timpului în condițiile în care subiect pasiv al infracțiunii pentru care a fost arestat și, ulterior, condamnat inculpatul, este un minor a cărui dezvoltare psihică este pusă în pericol. Pe de altă parte, inculpatul poate manifesta un asemenea comportament față de orice minor cu care intră în contact.

Având în vedere disp. art. 17 alin. (3) C. proc. pen., văzând că în cauză nu s-a făcut constituire de parte civilă și față de vârsta părții vătămate, din oficiu, Tribunalul a constatat că prin fapta săvârșită inculpatul i-a cauzat minorei traume psihice, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1357 și urm. C. civ., a fost obligat acesta la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de daune morale în favoarea părții vătămate C.E.D.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel în termen Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul H.O.V.

Parchetul a criticat, sub un prim aspect, schimbarea încadrării juridice a faptei dispuse de instanța de fond, apreciind că fapta inculpatului H.O.V. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. S-a susținut că, în materialitatea sa, fapta comisă de inculpat a reprezentat viol, iar faptul că penetrarea sexuală nu a fost completă în sensul că nu s-a produs deflorarea minorei, nu schimbă natura infracțiunii comise. în susținerea acestei argumentații, Parchetul a invocat Decizia nr. 3/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite.

Sub un al doilea aspect, parchetul a criticat cu privire la individualizarea pedepsei, în sensul că nu este situată la valoarea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea de corupție sexuală, nu s-au reținut circumstanțe agravante și nu s-a aplicat un spor de pedeapsă, conform art. 42 C. pen.

Inculpatul H.O.V. a solicitat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicate.

Prin Decizia penală nr. 141/A din 16 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara împotriva sentinței penale nr. 213 din 20 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 727/176/2013.

S-a desființat sentința penală atacată, numai sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului și a cuantumului pedepsei principale și în consecință:

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului H.O.V., din infracțiunea de corupție sexuală, prev. de art. 202 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., și cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. în infracțiunea de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Făcând aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., s-a stabilit inculpatului pedeapsa principală de 6 ani și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. .

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii și arestării preventive, cu începere din 4 aprilie 2013 până în 16 septembrie 2013.

S-au menținut pedepsele complementară și accesorie, precum și celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate, în măsura în care nu contravin dispozițiilor prezentei decizii.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.O.V. împotriva sentinței penale nr. 213 din 20 iunie 2013 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 727/176/2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate de stat în apel.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.

Suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de apel invocate, precum și din oficiu, cu referire la dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara este fondat, iar al inculpatului H.O.V. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Curtea a reținut că, în materialitatea sa, faptele repetate ale inculpatului H.O.V. au constat în acte cu caracter sexual și implicând organele sexuale ale ambelor părți, respectiv introducerea organului sexual a inculpatului între coapsele părții vătămate minore, cu atingerea organului genital al acesteia, dar fără deflorare.

În fața instanței de fond, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, solicitând doar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de corupție sexuală.

Curtea a reținut însă că faptele inculpatului, în modalitatea lor concretă de săvârșire, constituie acte materiale specifice unui raport sexual consumat și nu simple acte cu caracter obscene, în acest sens, apreciindu-se că este relevantă și concluzia Înaltei Curții de Casație și Justiție, pronunțată în Decizia nr. 3/2005 în recurs în interesul legii.

În consecință, admițând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, Curtea a înlăturat nelegalitatea hotărârii apelate vizând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, cum a fost trimis în judecată inculpatul, în infracțiunea de corupție sexuală.

Ținând seama de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. aplicabile în cauză și de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor pentru infracțiunea de viol, cu încadrarea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., Curtea a dispus condamnarea inculpatului pentru această infracțiune, la o pedeapsă de 6 ani și 8 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

La stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare, prev. de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social al faptei săvârșite, persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are afecțiuni psihice, dar are discernământul păstrat, consecințele comiterii faptei asupra dezvoltării psihice a victimei minore.

Stabilirea pedepsei în acest cuantum răspunde și criticii subsidiare invocate de Parchet în motivarea apelului, vizând cuantumul pedepsei.

Pentru aceleași argumente, Curtea a reținut că apelul inculpatului H.O.V. este nefondat, suspendarea condiționată a executării pedepsei care s-a solicitat neputând fi aplicată, având în vedere cuantumul pedepsei stabilite în apel.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.O.V.,

solicitând casarea deciziei, în baza dispozițiilor art. 385

9

pct. 17

2

din C. proc. pen., și menținerea hotărârii instanței de fond, susținând că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1), (2), C. pen., în infracțiunea infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen.

Examinând recursul, în raport cu motivele de casare invocate și cu prevederile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că a este fondat, pentru considerentele următoare:

Conform art. 12 din Legea nr. 255/2013, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a C. proc. pen., declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs. în consecință, instanța urmează să analizeze respectarea termenul de declarare a căii de atac, cât și cazurile de casare în conformitate cu normele C. proc. pen. anterior.

Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., se constată că inculpatul a motivat recursul în termenul prevăzut în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Potrivit art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., ''hotărârile sunt supuse casării când sunt contrare legii sau când prin acestea s-a făcut o greșită aplicare a legii."

Înalta Curte reține că, încălcarea legii materiale sau procesuale se poate realiza în trei modalități principale, respectiv neaplicarea de către instanța de fond și/sau cea de apel a unei prevederi legale care trebuia aplicată, aplicarea unei prevederi legale care nu trebuia aplicată sau aplicarea greșită a dispoziției legale care trebuia aplicată.

În prezenta cauză, nu este incidență niciuna dintre aceste situații, fiind neîntemeiată critica formulată de inculpat, în sensul că în mod greșit s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (1), (2), C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen.

Față de situația de fapt reținută în cauză, instanța de apel a făcut o corectă aplicare a Deciziei nr. 3/2005 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, în recurs în interesul legii, care a statuat că, prin act sexual de orice natură, susceptibil a fi încadrat în infracțiunea de viol prev. de art. 197 C. pen., se înțelege orice modalitate de obținere a unei satisfacții sexuale prin folosirea sexului sau acționând asupra sexului, între persoane de sex diferit sau de același sex, prin constrângere sau profitând de imposibilitatea persoanei de a se apăra sau de a-și exprima voința.

Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpat este fondat, raportat la intrarea în vigoare a Noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prevăzută de art. 5 din Noul C. pen.

Astfel, examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, se constată că, se impune aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la pedeapsa principală, cea complementară și cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege.

Sub aspectul incriminării, infracțiunea de viol, astfel cum a fost săvârșită de inculpat, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen., se regăsește în Noul C. pen. în dispozițiile art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen.

În condițiile Noului C. pen., se constată că limitele de pedeapsă pentru această infracțiune sunt de la 5 la 12 ani închisoare, spre deosebire de cele din legea veche, care sunt de la 10 la 25 de ani închisoare.

Având în vedere reducerea cu o treime a acestor limite, ca urmare judecării cauzei în procedura prevăzută de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, și proporționalitatea pedepsei, instanța de recurs

va reduce pedeapsa principală aplicată inculpatului, în mod corespunzător, la un cuantum spre care s-a orientat și instanța de apel.

Potrivit hotărârii de condamnare, inculpatului i s-a interzis, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei principale, ca pedeapsă complementară, exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen. anterior, care în prezent au corespondent în dispozițiile art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Ca urmare a stabilirii legii noi ca lege mai favorabilă, Înalta Curte va da eficiență și dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 187/2012, potrivit cărora în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost calificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă și în consecință va reduce proporțional și pedeapsa complementară în raport de noua reglementare.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul H.O.V. împotriva Deciziei penale nr. 141/A din 16 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 132 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Hunedoara, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., a încadrării juridice a faptei și cuantumului pedepsei aplicate inculpatului și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Va reduce pedeapsa de la 6 ani și 8 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., la 5 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 4 aprilie 2013 la 17 februarie 2014.

În temeiul art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul în sumă de 200 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și onorariul în sumă de 150 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de inculpatul H.O.V.

împotriva Deciziei penale nr. 141/A din 16 septembrie 2013 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori.

Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 132 din 20 iunie 2013 a Tribunalului Hunedoara, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen., încadrarea juridică a faptei și cuantumul pedepsei aplicate inculpatului și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 334 C. proc. pen. anterior (art. 386 C. proc. pen. în vigoare), schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prev. de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen., în infracțiunea de viol prev. de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Reduce pedeapsa de la 6 ani și 8 luni închisoare și 2 ani "pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b), d), e) C. pen., la 5 ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b), e) și f) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 4 aprilie 2013 la 17 februarie 2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul, în sumă de 200 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și onorariul în sumă de 150 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata parte vătămată, se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2014.