ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 478/2015

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin decizia nr. 1097 din 21 februarie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat perimat recursul declarat de reclamantul B.O. împotriva sentinței civile nr. 403 din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila, în Dosarul nr. 1561/113/2009. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de apel a constatat că judecarea cauzei a fost suspendată la data de 16 noiembrie 2010, în temeiul dispozițiilor art. 40 alin. (2) C. proc. civ.

și a fost repusă pe rol, din oficiu, pentru termenul din data de 31 ianuarie 2012, când la solicitarea apărătorului intimatului s-a acordat termen de judecată pentru data de 21 februarie 2012. Cum la acest termen nu s-au prezentat reprezentanții părților și în perioada 16 noiembrie 2010 - 21 februarie 2012, cauza a rămas în nelucrare, din vina autorității recurente Consiliul Local Movilița mai mult de un an, Curtea a constatat perimat recursul declarat. 2. Prin încheierea din 27 aprilie 2012, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus din oficiu îndreptarea erorii materiale cuprinse în dispozitivul civile nr. 1097 din 21 februarie 2012, în sensul că în loc de „Constată perimat recursul declarat de reclamantul B.O.

împotriva Sentinței civile nr. 403/FCA din 26 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în Dosarul nr. 1561/113/2009”, se va trece „Constată perimat recursul declarat de pârâta Consiliul Local Movilița împotriva Sentinței civile nr. 247 din 08 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Vrancea în Dosarul nr. 705/91/2010”. 3. Împotriva Deciziei nr. 1097 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs Consiliul Local Movilița, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. La termenul de judecată din 11 octombrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție , secția de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea recursului, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. , constatând că niciuna dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. La data de 27 noiembrie 2014, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției perimării , întrucât a rămas în nelucrare timp de un an. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”, iar potrivit art. 249 C. proc. civ. perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică interes.

Cum în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea astfel cum sunt prevăzute în art. 249-251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de C.L. Movilița împotriva Sentinței nr. 1097 din 21 februarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 februarie 2015.