ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 842/2015

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data

de 14 aprilie 2014 la Judecătoria sectorului 3 București, contestatorul Inspectoratul

Școlar Județean V. a formulat contestație la executare silită în contradictoriu

cu intimații C.M. și Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D., solicitând

anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită din dosarul

de executare.

La primul termen

de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a

Judecătoriei sector 3 București reținând totodată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile

vechiului C. proc. civ.

Instanța a reținut

că, în conformitate cu art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare

se introduce la instanța de executare, aceasta fiind definită de către art. 373

alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea,

în afara cazurilor în care legea dispune altfel, competența teritorială fiind exclusivă.

În speță contestatorul

are sediul în F., județul Vrancea, ca atare instanța a constatat că executarea silită

sub forma popririi trebuie să se desfășoare în raza teritorială a Judecătoriei Focșani,

astfel cum reiese din adresa emisă de către Banca R.D. din 1 aprilie 2014, în care

se precizează că Inspectoratul Școlar V. are conturi deschise la Banca R.D. Vrancea,

așadar, competența de a soluționa contestația la executare de față, revine Judecătoriei

Focșani în calitate de instanță de executare.

Competența teritorială

instituită de art. 400 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanței de executare

este o competență teritorială exclusivă, care, conform art. 159 alin. (1) pct. 3

C. proc. civ., nu poate fi înlăturată.

Pentru aceste

considerente, în baza art. 400 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 159

pct. 3 C. proc. civ., cu referire și la art. 158 C. proc. civ., instanța a admis

excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 București, invocată

din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Focșani.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Judecătoriei Focșani.

Prin sentința

civilă nr. 5325 din 12 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Focșani a fost admisă

excepția necompetenței materiale a instanței și, constatându-se ivit conflictul

negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație

și Justiție în vederea soluționării acestuia.

În motivarea soluției

instanța a reținut că intimatul a formulat cerere de încuviințare a executării silite

la Judecătoria sectorului 4, cerere care a fost admisă, în sensul că, s-a încuviințat

executarea silită în dosarul din 2013 al Biroul Executorilor Judecătorești

Asociați D. și D. în cadrul Dosarului nr. 3134/4/2013. De asemenea, prin încheierea

din 22 noiembrie 2013 Judecătoria sectorului 2 a încuviințat executarea silită a

dispozițiilor din același titlu executoriu în oricare din formele prevăzute de lege,

pe raza sectorului 2 București, iar prin încheierea din 5 decembrie 2013 Judecătoria

sectorului 3 a admis cererea de încuviințare a executării silite în baza aceluiași

titlu executoriu deținut de intimat.

Instanța a reținut,

din actele depuse la dosarul cauzei că, deși sediile debitorilor se află pe raza

teritorială a Judecătoriei Focșani, aceștia dețin bunuri și pe raza Judecătoriei

sectorului 3, iar intimatul a solicitat încuviințarea executării silite în toate

formele reglementate de lege respectiv urmărire silită mobiliară, imobiliară și

poprire înființată inclusiv asupra disponibilităților bănești deținute de debitor

la unitățile bancare cu privire la orice bunuri mobile sau imobile corporale sau

incorporale deținute de debitor pe raza acestei Judecătorii.

Conform art. 373

alin. (3) din vechiul C. proc. civ. aplicabil în cauză, instanța a reținut că instanța

de executare ce soluționează cererile de încuviințare a executării silite judecă

contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui soluționare a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Conform art. 373

alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția

căreia se va face executarea.

Conform art. 373

alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare

a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente

apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența

altor instanțe sau organe.

Potrivit dispozițiilor

art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestația la executare se introduce la instanța

de executare.

În cazul de față

executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria sectorului 3 București din

dovezile aflate la dosar rezultă că debitorii dețin bunuri în circumscripția teritorială

a Judecătoriei sector 3, iar creditorul a solicitat încuviințarea executării în

toate formele reglementate de lege, respectiv urmărire silită mobiliară, conform

art. 411 și urm. C. proc. civ., urmărire silită imobiliară conform art. 488 și urm.

C. proc. civ. precum și prin poprire conform art. 452 C. proc. civ.

Pe cale de consecință,

Judecătoria sector 3 este instanța de executare în accepțiunea legii, competentă

și în soluționarea contestației la executare care face obiectul dosarului de fond.

Având în vedere

prevederile legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 17 martie 2015.