ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 842/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 14 aprilie 2014 la Judecătoria sectorului 3 București, contestatorul Inspectoratul Școlar Județean V. a formulat contestație la executare silită în contradictoriu cu intimații C.M. și Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D., solicitând anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită din dosarul de executare. La primul termen de judecată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sector 3 București reținând totodată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului C. proc. civ.

Instanța a reținut că, în conformitate cu art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta fiind definită de către art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, competența teritorială fiind exclusivă. În speță contestatorul are sediul în F., județul Vrancea, ca atare instanța a constatat că executarea silită sub forma popririi trebuie să se desfășoare în raza teritorială a Judecătoriei Focșani, astfel cum reiese din adresa emisă de către Banca R.D. din 1 aprilie 2014, în care se precizează că Inspectoratul Școlar V. are conturi deschise la Banca R.D.

Vrancea, așadar, competența de a soluționa contestația la executare de față, revine Judecătoriei Focșani în calitate de instanță de executare. Competența teritorială instituită de art. 400 alin. (1) C. proc. civ., în favoarea instanței de executare este o competență teritorială exclusivă, care, conform art. 159 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., nu poate fi înlăturată. Pentru aceste considerente, în baza art. 400 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 159 pct. 3 C. proc. civ., cu referire și la art. 158 C. proc. civ., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei sectorului 3 București, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani. Prin sentința civilă nr. 5325 din 12 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Focșani a fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. În motivarea soluției instanța a reținut că intimatul a formulat cerere de încuviințare a executării silite la Judecătoria sectorului 4, cerere care a fost admisă, în sensul că, s-a încuviințat executarea silită în dosarul din 2013 al Biroul Executorilor Judecătorești Asociați D. și D. în cadrul Dosarului nr. 3134/4/2013.

De asemenea, prin încheierea din 22 noiembrie 2013 Judecătoria sectorului 2 a încuviințat executarea silită a dispozițiilor din același titlu executoriu în oricare din formele prevăzute de lege, pe raza sectorului 2 București, iar prin încheierea din 5 decembrie 2013 Judecătoria sectorului 3 a admis cererea de încuviințare a executării silite în baza aceluiași titlu executoriu deținut de intimat. Instanța a reținut, din actele depuse la dosarul cauzei că, deși sediile debitorilor se află pe raza teritorială a Judecătoriei Focșani, aceștia dețin bunuri și pe raza Judecătoriei sectorului 3, iar intimatul a solicitat încuviințarea executării silite în toate formele reglementate de lege respectiv urmărire silită mobiliară, imobiliară și poprire înființată inclusiv asupra disponibilităților bănești deținute de debitor la unitățile bancare cu privire la orice bunuri mobile sau imobile corporale sau incorporale deținute de debitor pe raza acestei Judecătorii.

Conform art. 373 alin. (3) din vechiul C. proc. civ. aplicabil în cauză, instanța a reținut că instanța de executare ce soluționează cererile de încuviințare a executării silite judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui soluționare a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Conform art. 373 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea. Conform art. 373 alin. (2) C. proc. civ., instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, judecă contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Potrivit dispozițiilor art. 400 alin. (1) C. proc. civ. contestația la executare se introduce la instanța de executare. În cazul de față executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria sectorului 3 București din dovezile aflate la dosar rezultă că debitorii dețin bunuri în circumscripția teritorială a Judecătoriei sector 3, iar creditorul a solicitat încuviințarea executării în toate formele reglementate de lege, respectiv urmărire silită mobiliară, conform art. 411 și urm. C. proc. civ., urmărire silită imobiliară conform art. 488 și urm. C. proc. civ. precum și prin poprire conform art. 452 C. proc. civ. Pe cale de consecință, Judecătoria sector 3 este instanța de executare în accepțiunea legii, competentă și în soluționarea contestației la executare care face obiectul dosarului de fond.

Având în vedere prevederile legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 3 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2015.