ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1889/2015

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 14 martie 2012, contestatorul I.R.C., în contradictoriu cu intimații D.S.C. of the United States INC și cu O.S.I.M., a formulat apel împotriva Hotărârii nr. 220 din 28 februarie 2011 prin care Comisia de Contestații Mărci din cadrul O.S.I.M. a dispus respingerea contestației împotriva deciziei O.S.I.M. nr. 3253 din 16 septembrie 2009, anularea acestei decizii și menținerea spre înregistrare a mărcii individuale verbale B.C.C. nr. 95027. Prin Decizia nr. 645/ A din 09 iunie 2013, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul și l-a obligat pe contestator la 29,628 lei către intimata D.S.C. of the United States INC, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul I.R.C. La data de 04 februarie 2014, Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus suspendarea judecății, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă. Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 09 februarie 2015, pentru verificarea perimării, acordându-se termen în acest sens la 11 martie 2015. Prin Decizia nr. 329/ R din 11 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de contestator și a constatat perimat recursul.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea contestatorului de repunere a cauzei pe rol a fost formulată peste termenul de perimare de un an, având în vedere că suspendarea judecății a fost dispusă la data de 04 februarie 2014, iar cererea de repunere pe rol a fost înregistrată la 11 februarie 2014. S-a reținut că dosarul a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de un an și că devine astfel incident art. 248 alin. (1) C. proc. civ., text potrivit căruia „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatorul, susținând nelegalitatea soluției de perimare a recursului. La termenul din 25 septembrie 2015, Înalta Curte a pus în discuție excepției inadmisibilității recursului, pe care o va admite, pentru următoarea considerente: In speța, recursul a fost exercitat împotriva unei decizii irevocabile, prin care s-a constatat perimat recursul exercitat împotriva unei decizii din recurs. Împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de ia care nu se poate deroga. Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. Civ., care reglementează obiectul recursului, sunt supuse acestei căi de atac „hotărârile date tară drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională”, Totodată, potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ., sunt hotărâri irevocabile cele „date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii”. De asemenea, au acest caracter, irevocabil, hotărârile date în recurs, când pricina a fost soluționată prin reținerea unui incident procedural, cum este cei al perimării. Or, așa cum s-a menționat anterior, cu referire la dispozițiile procedurale care circumstanțiază obiectul recursului, împotriva hotărârilor irevocabile nu mai este deschisă această cale de atac. Împrejurarea că în art. 253 alin. (2) C. proc. civ. se menționează că „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului”, nu poate fi înțeleasă în sensul că este susceptibilă de această cale de atac și decizia prin care se constată intervenit incidentul procedural al perimării în faza procesuală a recursului.

Aceasta, întrucât intenția legiuitorului nu a fost aceea de a deschide o nouă cale de atac a recursului, după ce hotărârea a devenit irevocabilă fiind epuizat dreptul de a exercita recurs. La aceeași concluzie conduce și coroborarea dispozițiilor art. 253 alin. (2) cu cele ale art. 299 alin. (1) C. proc. civ. și art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., texte care, definind obiectul recursului, stabilesc în mod clar că acesta nu poate fi reprezentat de hotărâri irevocabile. Astfel spus, hotărârea pronunțată asupra incidentului perimării poate fi atacată cu recurs numai dacă și hotărârea care s-ar fi pronunțat în cererea perimată ar fi fost susceptibilă de această cale de atac (după regula conform căreia accesoriul urmează soarta principalului -”accesorium sequitur principale”).

Cum exercitarea unei căi de atac nu se poate face decât în cadrul sistemului legai reglementat, rezultă că recursul, fiind exercitat în speță în afara sistemului permis de lege, este inadmisibil, sens în care va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul I. R.C. împotriva Deciziei nr. 329/ R din 11 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2015.