ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3600/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a I-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. 1320/98/2012 (2976/2012), printre altele, în baza art. 300

2

C. proc. pen. raportat la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților S.V., R.A., R.I. și S.I. și a fost menținută starea de arest preventiv a acestora.

Pentru a pronunța această hotărâre, curtea de apel a reținut, în esență, că prin Sentința penală nr. 281 din 7 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița în Dosarul nr. 1320/98/2012, în baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., art. 320 alin. (1) și (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.M., la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic, art. 75 lit. a) C. pen., cu referire la art. 320

1

alin. (1) și 7 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul R.A., la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., cu referire la art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul R.I.,  la pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. în baza art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., cu referire la art. 320

1

alin. (1) și (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul S.I.,  la pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. Totodată, s-a menținut măsura arestării preventive.

În fapt, a reținut că în data de 01 ianuarie 2012, au participat la confruntare violentă pe raza localității Bărbulești, folosind în scopuri agresive diferite obiecte contondente tăietoare/înțepătoare, ceea ce a condus la producerea de scandal public și tulburarea liniștii și ordinii publice.

Împotriva acestei sentințe penale inculpații S.M.. R.A., R.I. și S.I. au declarat apel, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. 1320/98/2012.

Prin încheierea de ședință din 24 octombrie 2012, curtea de apel a constatat că inculpații S.M., R.A., R.I. și S.I. au fost arestați preventiv prin încheierea nr. l/A din 04 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, apreciindu-se că sunt îndeplinite cerințele art. 143 C. proc. pen. și că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen.

S-a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților se mențin, fiind îndeplinită una dintre condițiile alternative prev. de art. 160b alin. (3) C. proc. pen.

S-a constatat că probele administrate în cauză nu au făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată (și condamnați în primă instanță), fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 143 cu referire la art. 68

1

C. proc. pen.

Totodată, s-a constatat că este incident cazul prev. de art. 148 lit. f) C. proc. pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, imputate inculpaților, este închisoarea mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă încă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor.

împotriva încheiem din 24 octombrie 2012 a Curții de Ape! București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. 1320/98/2012 (2976/2012), au declarat recurs inculpații S.M., R.A., R.I. și S.I., solicitând revocarea măsurii arestării preventive și continuarea judecății în stare de libertate.

Concluziile formulate de reprezentantul Parchetului, de apărătorii recurenților inculpați și ultimul cuvânt al acestora au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Înalta Curte, examinând recursurile declarate de inculpați, pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acestea nu sunt fondate.

Potrivit dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) C. proc. pen., instanța de judecată, în exercitarea atribuțiilor de control judiciar, este obligată să verifice periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive.

Conform alin. (3) din același text de lege, când instanța constata că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, menținerea măsurii arestării preventive.

În cauză, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a procedat la efectuarea verificărilor și a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii preventive subzistă, impunându-se în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte, în raport de împrejurările concrete de comitere a faptelor, apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum corect a reținut și instanța de fond.

Ordinea publică reprezintă climatul social optim, firesc, care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce prin funcționarea normală a instituțiilor statului, menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

Deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, aceasta nu înseamnă că la aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul, din reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, din posibilitatea comiterii unor alte asemenea fapte de către alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai faptelor respective.

În acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite și la acest moment procesual condițiile prevăzute de art. 300

2

coroborat cu art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., impunându-se, în continuare, privarea de libertate a inculpaților.

Înalta Curte reține, de asemenea, că menținerea arestării preventive a inculpaților din prezenta cauză nu contravine dreptului la libertate ocrotit de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, iar pe de altă parte, având în vedere circumstanțele reale ale faptelor, modalitatea concretă de săvârșire, gradul crescut de pericol social ce caracterizează aceste fapte, durata detenției provizorii nu excede termenului rezonabil la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenție, existând temeiuri suficiente pentru a constata că menținerea detenției provizorii este licită, respectându-se legislația internă și prevederile Convenției Europene a Drepturilor Om ui ui.

În același sens, Înalta Curte reține că, în cauză, menținerea măsurii arestării preventive nu alterează prezumția de nevinovăție și nici dreptul inculpaților de a fi judecați într-un termen rezonabil, limitarea libertății acestora încadrându-se în dispozițiile și limitele

Aceste considerente justifică dispoziția de menținere a arestării preventive, astfel că, în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate vor fi respinse ca nefondate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de câte 200 RON, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații S.M., R.A., R.I. și S.I. împotriva încheierii din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel București -Secția a Iha Penală, pronunțată în Dosarul nr. 1320/98/2012 (2976/2012).

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON. reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM