ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2039/2012

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 18 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploiești a respins, ca neîntemeiată, cererea de îndreptare eroare materială formulată de inculpatul V.E.G. cu privire la declarația dată de acesta în fața instanței de judecată la data de 22 martie 2012, cu ocazia audierii în Dosarul penal nr. 213/42/2012. Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel a reținut că la data de 12 aprilie 2012, inculpatul V.E.G., prin apărător ales D.N. a formulat cerere de îndreptare eroare materială, susținând că la data de 22 martie 2012, cu ocazia audierii în procedura arestării preventive, a dat o declarație în care s-a consemnat greșit că a primit de la T.G.

suma de 50.000 RON în loc de 4.000 - 5.000 RON, așa cum a declarat, situație ce nu a putut fi observată din cauza oboselii și care îi poate crea grave prejudicii, modificând fundamental acuzația. Examinând cererea de îndreptare eroare materială formulată de inculpatul V.E.G., în raport de motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea a apreciat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: În conformitate cu art. 195 C. proc. pen. "erorile materiale evidente din cuprinsul unui act procedural se îndreaptă de însuși organul de urmărire penală sau de instanța de judecată care a întocmit actul, la cererea celui interesat, ori, din oficiu". Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei rezultă că prin încheierea din Camera de Consiliu dată la 22 martie 2012, Curtea de Apel Ploiești a dispus, printre altele, în temeiul dispozițiilor art. 149 1 C. proc.

pen. rap. la art. 146, art. 143 și art. 148 alin. (1) lit. b) și f) C. proc. pen., arestarea preventivă a inculpatului V.E.G., acuzat de săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în formă continuată prevăzută de art. 26 C. pen. rap. la art. 208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a), e), alin. (4) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., sens în care a fost emis Mandatul de arestare preventivă din 22 martie 2012. Verificând declarația dată de inculpat, a constatat, într-adevăr, că în cuprinsul acesteia s-a consemnat că "în urmă cu circa un an și jumătate am primit de la inculpatul T. 50.000 RON pe care până în prezent nu i-am restituit". Cu toate acestea, în motivarea soluției adoptată prin Încheierea din 22 martie 2012, Curtea a reținut că inculpatul V.E.G.

a primit de la inculpatul T.G. suma de 5.000 RON, așa cum a susținut și prin prezenta cerere de îndreptare eroare materială, așa încât, nu se poate aprecia că adoptarea soluției de luare a măsurii preventive a arestării este consecința consemnării greșite a sumei primite. Pe de altă parte, împotriva Încheierii din 22 martie 2012, inculpatul V.E.G. a declarat recurs, cale de atac respinsă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Încheierea din 26 martie 2012. Concluzionând, Curtea a apreciat că solicitarea de îndreptare a erorii materiale strecurată în declarația dată de inculpat nu poate fi satisfăcută în condițiile prevăzute de art. 195 C. proc.

pen., nefiind incidente aceste dispoziții legale, însă nimic nu se opune ca inculpatul să consimtă la audierea sa pe acest aspect în cadrul procedurilor viitoare, constatându-se că până la acest moment procesual soluțiile adoptate au avut în vedere declarația reală, așa cum rezultă din considerentele Încheierii din 22 martie 2012 și care corespunde celor declarate de inculpat, potrivit referatului întocmit de grefier la data de 17 aprilie 2012, după verificarea înregistrării audio a ședinței de judecată. Împotriva acestei încheieri inculpatul a declarat recurs. La termenul de judecată de la data de 12 iunie 2012 inculpatul, fiind prezent, a învederat instanței de judecată că își retrage recursul declarat împotriva Încheierii din 18 aprilie 2012. În aceste condiții având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 385 4 alin. (2) C. proc.

pen., partea poate retrage recursul și în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute în art. 369 din același cod, retragerea fiind făcută personal de inculpat, se va lua act de retragerea recursului. Conform dispozițiilor art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul V.E.G. împotriva Încheierii din data de 18 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul nr. 213/42/2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2012. Procesat de GGC - N