ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1984/2012

Asupra recursului de

față ;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr. 215 din 28 noiembrie

2011 a Tribunalului Vrancea, inculpatul O.C. a fost condamnat la o pedeapsă de

3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de evadare prev. de art. 269

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.  37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen.,

s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 166 din 04 mai 2009 a Judecătoriei Râmnicu Sărat.

În baza art. 269 alin.

(3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 3 ani

și 10 luni închisoare.

Au fost interzise inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele.

Prin rechizitoriul

nr. 2254/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea a fost trimis în

judecată inculpatul O.C., pentru comiterea infracțiunii de evadare prev. de

art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în faptul

că la data de 21 septembrie 2010, în jurul orelor 14:35 a fugit de sub escortă

când a ieșit din incinta Judecătoriei Râmnicu - Sărat și urma să urce în

autoduba penitenciarului.

Inculpatul a

recunoscut și regretat fapta în cursul urmăririi penale.

Astfel, din declarațiile

martorilor C.V., C.D., G.L., M.E. și B.D., rezultă fără dubiu că la data de 21

septembrie 2010, inculpatul O.C., aflat în stare de arest preventiv într-o cauză

a Judecătoriei Râmnicu-Sărat, în momentul în care, împreună cu alte persoane arestate

au ieșit din clădirea Judecătoriei pentru a fi urcați în duba penitenciarului,

a fugit prin spațiul dintre perete și autodubă și a părăsit curtea instanței.

Inculpatul a fost somat

să se oprească, însă nu s-a conformat astfel că, în urmărirea lui au plecat

agenții C.D., D.C. și C.V., care l-au prins în stradă după cca. 50 m.

Împotriva sentinței

penale nr. 215 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea au declarat apel,

în termen legal Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea și apel peste termen

inculpatul O.C.

În ambele apeluri,

hotărârea a fost criticată pe motive de nelegalitate.

Un prim motiv de

nelegalitate a vizat faptul că pedeapsa de 3 ani închisoare este în alte limite

decât cele prevăzute de lege, infracțiunea de evadare prevăzută de art. 269

alin. (1) C. pen. fiind pedepsită de lege cu închisoare de la 6 luni la 2 ani.

Al doilea motiv a

vizat greșita aplicare a dispozițiilor art. 269 alin. (3) C. pen., deoarece în

momentul evadării, inculpatul nu se afla în executarea unei pedepse ci se afla

arestat preventiv și cercetat de către Judecătoria Râmnicu Sărat pentru o

infracțiune pe care o săvârșise și pentru care a fost condamnat abia ulterior,

fiind vorba de sentința penală 76 din 16 februarie 2011.

Prin decizia penală nr.

65/ A din 16 martie 2012, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze

cu minori, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea

și apelul peste termen declarat de inculpatul O.C. - în prezent deținut în

Penitenciarul Galați adus prin transfer din Penitenciarul Mărgineni, împotriva

sentinței penale nr. 215 din 28 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Vrancea

în Dosarul nr. 833/91/2011 și în consecință a casat în parte sentința penală nr.

215 din 28 noiembrie 2011 a Tribunalului Vrancea și în rejudecare:

A înlăturat din

sentința penală recurată dispozițiile prin care;

- în baza art. 83 C.

pen., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 166 din 4 mai 2009 a Judecătoriei Râmnicu

Sărat;

- în baza art. 269 alin.

(3) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute o pedeapsă de 3 ani și 10 luni

închisoare.

A redus pedeapsa

aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de evadare prev. de art. 269

alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. de la 3 ani închisoare

la 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C.

pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 166 din 4 mai 2009 a Judecătoriei Râmnicu

Sărat și a dispus ca această pedeapsă să fie executată separat de pedeapsa de 2

ani închisoare, urmând ca în total inculpatul O.C. să execute o pedeapsă

rezultantă de 2 ani și 10 luni închisoare.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale recurate.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de apel a reținut că infracțiunea de evadare prevăzută de art.

269 alin. (1) C. pen. este pedepsită de lege cu închisoare de la 6 luni la 2

ani.

Așa fiind s-a

constatat că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de instanța de fond este

situată în alte limite decât cele prevăzute de lege și se impune reducerea

acesteia.

S-a mai reținut că

regimul sancționator prevăzut de art. 269 alin. (3) C. pen. este aplicabil

numai în situația în care infracțiunea de evadare este săvârșită în cursul

executării unei pedepse, aplicată printr-o hotărâre penală definitivă.

S-a arătat că, la

momentul săvârșirii infracțiunii de evadare, inculpatul se afla în stare de

arest preventiv și nu în executarea unei pedepse și așa fiind s-a apreciat că

regimul sancționator aplicabil este cel prevăzut de art. 83 C. pen. și nu cel

prevăzut de art. 269 alin. (3) C. pen.

Împotriva acestei

decizii penale a declarat recurs în termen legal inculpatul O.C.. Invocând

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. a

solicitat reducerea pedepsei.

Criticile aduse nu

sunt fondate.

Analizând legalitatea

și temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivului de recurs invocat

conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul

declarat în cauză nu este fondat urmând a fi respins ca atare, pentru

considerentele ce urmează.

Înalta Curte

apreciază că situația de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării

tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza

de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde

situației de fapt reținute în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză

sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub

aspectul infracțiunii reținută în sarcina sa.

Pedeapsa aplicată

inculpatului de prima instanță de control judiciare este corect individualizată

atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

Astfel în mod corect

instanța de apel a reținut că infracțiunea de evadare prevăzută de art. 269 alin.

(1) C. pen. este pedepsită de lege cu închisoare de la 6 luni la 2 ani. Așa

fiind, se constată că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată de instanța de

fond este situată în alte limite decât cele prevăzute de lege, impunându-se

reducerea acesteia.

Regimul sancționator

prevăzut de art. 269 alin. (3) C. pen. este aplicabil numai în situația în care

infracțiunea de evadare este săvârșită în cursul executării unei pedepse,

aplicată printr-o hotărâre penală definitivă.

Cum în cauză, la momentul

săvârșirii infracțiunii de evadare, inculpatul se afla în stare de arest

preventiv și nu în executarea pedepsei, regimul sancționator aplicabil este cel

prevăzut de art. 83 C. pen. și nu cel prevăzut de art. 269 alin. (3) C. pen.

Înalta Curte apreciază

că nu există alte împrejurări în afara celor reținute de instanța de apel care

fac posibilă reducerea pedepsei aplicate, numai în acest mod putând fi atinsă

finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și

preventiv al pedepsei.

Neexistând alte

împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea

deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul declarat în cauză, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul O

.

C

.

împotriva deciziei

penale

nr.

65/

A din 16 martie 2012

a Curții de Apel Galați,

secția penală

și pentru

cauze

cu

minori

.

Constată că inculpatul este arestat în altă

cauză.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de

500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 8 iunie 2012.