ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 802/2013

Asupra recursului,

din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința arbitrală nr. 233 din 16 iunie

2011, Tribunalul Arbitrai a admis în parte cererea (acțiunea) înregistrată la

Curtea de Arbitraj Comercial Internațional sub nr. 528 din 21 octombrie 2008,

formulată de reclamanta SC N.I. SRL, împotriva pârâtei SC V.I. SRL, s-a

constatat rezoluțiunea contractului de antrepriză încheiat între cele două

părți la data de 12 noiembrie 2007 ca urmare a culpei pârâtei, s-a dispus

obligarea pârâtei plata către reclamantă a sumei de 135.151,64 euro, în

echivalent RON, cu titlu de daune interese, s-a dispus respingerea capătului de

cerere cu privire la restituirea către reclamanta a sumei de 477.4848,98 euro,

în echivalent în RON, cu titlu de plată nedatorată, respingerea capătului de

cerere cu privire la plata către reclamantă a sumei de 95.496 euro, în

echivalent RON, cu titlu de daune interese compensatorii și s-a obligat pârâta

SC V.I. SRL la restituirea în natură a elementelor de construcție (tâmplărie)

menționate în procesul-verbal de predare primire din 30 iulie 2008 și a fost

obligată pârâtă SC V.I. SRL la plata cheltuielilor de arbitraj în cuantum total

de 61.692, 70 RON.

Prin acțiunea

înregistrată la data de 10 februarie 2012 pe rolul Curții de Apel București,

secția a V-a civilă, reclamanta SC N.I. SRL a formulat, în contradictoriu cu

pârâta SC V.I. SRL acțiune în anularea (parțială) a Hotărârii arbitrale nr. 233

din 16 noiembrie 201, pronunțată în Dosarul nr. 320/2008 de Curtea de Arbitraj

Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României,

solicitând instanței anularea hotărârii arbitrale atacată în ce privește

soluția arbitrului unic asupra petitelor 2, 3 și 4 ale cererii arbitrale;

rejudecând în fond cu privire la aceste petite, să se admită în întregime și nu

doar parțial așa cum a dispus arbitrul unic, și, totodată, să fie obligată

pârâta la suportarea integrală a cheltuielilor arbitrale suportate de

reclamantă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de

reclamantă în prezenta acțiune.

Prin Sentința civilă

nr. 54 din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a

civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anularea Sentinței arbitrale

nr. 233 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în Dosarul

nr. 320/2008, formulată de reclamanta SC N.I. SRL.

În termen legal,

împotriva acestei sentințe, SC N.I. SRL a declarat recurs, invocând în drept

dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Cum problema

timbrajului este prioritară oricărei excepții, cereri sau motive de casare,

Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la 20 alin. (1)

- (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, și la dispozițiile art.

302

1

alin. (2) din C. proc. civ. potrivit cărora "la cererea de

recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare

excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut:

Prin art. 1 din Legea

nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul

potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești

sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe

datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se

plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de

instanță, de regulă primul termen de judecată.

Potrivit

dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20

alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act

normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru

judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca

insuficient timbrată.

Recurenta SC N.I. SRL

București a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 27 februarie 2013, cu

mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 21922,46 RON și 5

RON timbru judiciar, dar aceasta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit

obligația legală a timbrării recursului.

Constatând că

recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației

de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 27

februarie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu

operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea

eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv

celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale

art. 9 din O.G. nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului declarat de recurenta

SC N.I. SRL București împotriva Sentinței civile nr. 54 din 2 mai 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de recurenta SC N.I. SRL BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 54

din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca

netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2013.

Procesat

de GGC - NN