ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 802/2013

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin Sentința arbitrală nr. 233 din 16 iunie 2011, Tribunalul Arbitrai a admis în parte cererea (acțiunea) înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional sub nr. 528 din 21 octombrie 2008, formulată de reclamanta SC N.I. SRL, împotriva pârâtei SC V.I. SRL, s-a constatat rezoluțiunea contractului de antrepriză încheiat între cele două părți la data de 12 noiembrie 2007 ca urmare a culpei pârâtei, s-a dispus obligarea pârâtei plata către reclamantă a sumei de 135.151,64 euro, în echivalent RON, cu titlu de daune interese, s-a dispus respingerea capătului de cerere cu privire la restituirea către reclamanta a sumei de 477.4848,98 euro, în echivalent în RON, cu titlu de plată nedatorată, respingerea capătului de cerere cu privire la plata către reclamantă a sumei de 95.496 euro, în echivalent RON, cu titlu de daune interese compensatorii și s-a obligat pârâta SC V.I.

SRL la restituirea în natură a elementelor de construcție (tâmplărie) menționate în procesul-verbal de predare primire din 30 iulie 2008 și a fost obligată pârâtă SC V.I. SRL la plata cheltuielilor de arbitraj în cuantum total de 61.692, 70 RON. Prin acțiunea înregistrată la data de 10 februarie 2012 pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă, reclamanta SC N.I. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâta SC V.I.

SRL acțiune în anularea (parțială) a Hotărârii arbitrale nr. 233 din 16 noiembrie 201, pronunțată în Dosarul nr. 320/2008 de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, solicitând instanței anularea hotărârii arbitrale atacată în ce privește soluția arbitrului unic asupra petitelor 2, 3 și 4 ale cererii arbitrale; rejudecând în fond cu privire la aceste petite, să se admită în întregime și nu doar parțial așa cum a dispus arbitrul unic, și, totodată, să fie obligată pârâta la suportarea integrală a cheltuielilor arbitrale suportate de reclamantă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă în prezenta acțiune.

Prin Sentința civilă nr. 54 din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în anularea Sentinței arbitrale nr. 233 din 16 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, în Dosarul nr. 320/2008, formulată de reclamanta SC N.I. SRL. În termen legal, împotriva acestei sentințe, SC N.I. SRL a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Cum problema timbrajului este prioritară oricărei excepții, cereri sau motive de casare, Înalta Curte, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la 20 alin. (1) - (3) din Legea nr. 146/1997, modificată și completată, și la dispozițiile art. 302 1 alin. (2) din C. proc.

civ. potrivit cărora "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru", a luat în examinare excepția netimbrării cererii de recurs și a reținut: Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță, de regulă primul termen de judecată. Potrivit dispozițiilor art. 9 din Ordonanța nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, cererea părții se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.

Recurenta SC N.I. SRL București a fost legal citată pentru termenul de astăzi, 27 februarie 2013, cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 21922,46 RON și 5 RON timbru judiciar, dar aceasta, în mod nejustificat, nu și-a îndeplinit obligația legală a timbrării recursului. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit mențiunii din citația pentru termenul de judecată din 27 februarie 2013, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii și ale art. 9 din O.G.

nr. 32/1995 și să dispună anularea recursului declarat de recurenta SC N.I. SRL București împotriva Sentinței civile nr. 54 din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de recurenta SC N.I. SRL BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr. 54 din 2 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2013. Procesat de GGC - NN