ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3101/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor - Inspectoratul General al Poliției Române, anularea actului administrativ reprezentat de decizia de anulare a licenței de funcționare, precum și suspendarea executării obligației de reziliere a contractelor pe care reclamanta le-a încheiat cu beneficiarii serviciilor de monitorizare.

Prin sentința civilă nr. 2787 din 3 iulie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.

A fost admisă excepția lipsei de obiect a capătului de cerere vizând suspendarea executării obligației de reziliere.

A fost respins capătul de cerere vizând suspendarea executării obligației de reziliere, ca fiind fără obiect.

A fost respinsă, în rest, cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și admiterea acțiunii. A menționat că a formulat recurs atât împotriva dispozitivului hotărârii, cât și împotriva considerentelor acesteia.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de normele legale incidente în cauză, precum și de faptul că măsura contravențională a fost anulată în mod definitiv prin hotărâre judecătorească, motiv pentru care nu poate subzista nici măsura complementară dispusă.

A menționat că prevederile art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 stabilesc fără niciun dubiu caracterul complementar al măsurii anulării licenței, raționamentul instanței de fond în sensul că măsura anulării licenței de funcționare se poate cumula cu răspunderea contravențională, nefiind însă dependentă de aplicarea unei astfel de sancțiuni fiind nelegal.

Totodată, dacă ar fi fost corect raționamentul instanței în sensul că măsura anulării licenței este o formă a răspunderii administrative, aceasta nu este motivată, situație care ar fi atras sine die anularea actului administrativ dispus cu nerespectarea cerințelor legale.

În ceea ce privește soluția dispusă asupra temeiniciei cererii, a arătat recurenta că instanța de fond nu a ținut cont de întreg probatoriul administrat în cauză, înlăturând toate depozițiile de martor date în fața completului de judecată.

Intimatul-pârât Inspectoratul General al Poliției Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.

În motivare, a arătat că în mod judicios instanța de fond a stabilit faptul că măsura anulării licenței de funcționare este o măsură administrativă, o formă a răspunderii administrative, special reglementată de Legea nr. 333/2003, și nu o sancțiune complementară, astfel că nu este condiționată de existența unui proces-verbal de contravenție.

Anularea măsurii anulării licenței de funcționare nu poate fi dispusă cu atât mai puțin cu cât procesul-verbal de contravenție a fost anulat pentru motive de nelegalitate, întrucât fapta nu a fost suficient descrisă, iar nu pentru motive de netemeinicie.

Totodată, din probatoriul administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor, a rezultat faptul că societatea reclamantă a permis desfășurarea în fapt de către numitul B., persoană cunoscută cu antecedente penale și fratele administratorului C., a unor activități circumscrise atribuțiilor de organizare și funcționare a societății având ca obiect paza și protecția.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de decizia de anulare a licenței de funcționare, precum și suspendarea executării obligației de reziliere a contractelor pe care reclamanta le-a încheiat cu beneficiarii serviciilor de monitorizare.

Soluția primei instanțe de respingere a acțiunii este nelegală, aceasta fiind dată cu interpretarea și aplicarea eronată a normelor de drept material aplicabile.

Înalta Curte reține că reclamanta este o societate specializată în domeniul pazei și protecției obiectivelor, fiind titulara licenței de funcționare nr. 1410/P/30.06.2009, emisă de Inspectoratul General al Poliței Române cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informații.

La 03.07.2014, Inspectoratul de Poliție al Județului Galați a încheiat procesul-verbal nr. x/03.07.2014, prin care reclamanta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 5.000 RON, reținându-se că au fost încălcate prevederile art. 58 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 333/2003 ca urmare a faptului că dl. B., cunoscut cu antecedente penale pentru comiterea cu intenție a unor infracțiuni, s-a implicat în executarea în fapt a atribuțiilor de organizare și funcționare ale S.C. A. S.R.L.

Ulterior, prin actul înregistrat sub nr. x/21.08.2014, contestat în prezenta cauză, Inspectoratul General al Poliției Române a dispus anularea licenței de funcționare nr. 1410/P/30.06.2009, în conformitate cu prevederile art. 58 lit. l), art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 și art. 37 din H.G. nr. 301/2012.

Înalta Curte observă că, potrivit textului legal în baza căruia a fost dispusă măsura, respectiv art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003:

(1) Licența de funcționare se anulează în următoarele cazuri:

a) la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 58 lit. i) - k), dacă făptuitorul are calitatea de conducător al societății care are ca obiect de activitate paza și/sau protecția, precum și a contravențiilor prevăzute la art. 58 lit. l) și m);

Contrar celor reținute de instanța de fond, analizând modul de formulare a textului legal, Înalta Curte observă că măsura anulării licenței este condiționată de existența unui proces-verbal de contravenție, textul făcând trimitere la contravențiile prevăzute de art. 58.

Ca atare, anularea licenței este condiționată de constatarea în prealabil a caracterului contravențional al faptei prevăzute la art. 58 lit. l), adică de încheierea legală a unui proces-verbal de contravenție.

Potrivit art. 58 lit. l) din Legea nr. 333/2003:

"Constituie contravenții la prezenta lege următoarele fapte:

l) executarea, în fapt, a atribuțiilor de organizare și funcționare a activității societăților specializate de către persoane care au suferit condamnări pentru infracțiuni săvârșite cu intenție;"

Înalta Curte observă că prin sentința civilă nr. 2936/09.03.2016 pronunțată de Judecătoria Galați în dosarul nr. x/2014, a fost admisă plângerea formulată de petentă, a fost anulat procesul-verbal de contravenție nr. x, întocmit la data de 03.07.2014, a fost exonerată petenta de la plata amenzii contravenționale, în cuantum de 5.000 RON.

Prin decizia civilă nr. 548/2016 pronunțată de Tribunalul Galați, a fost respins apelul declarat de intimata IPJ Galați ca nefondat, soluția de invalidare a procesului-verbal de contravenție nr. x/03.07.2014 rămânând definitivă.

Prin urmare, întrucât anularea licenței a intervenit ca urmare a sancționării contravenționale dispuse prin procesul-verbal nr. x/03.07.2014 ce a fost anulat definitiv de instanțele judecătorești, măsura anulării licenței de funcționare seria x nr. x/P/30.06.2009 de către Inspectoratul General al Poliței Române nu se mai justifică și nu mai subzistă, reclamanta aflându-se în situația unei persoane juridice care nu a săvârșit contravenția în cauză, astfel încât nu se mai înscrie în ipoteza prevăzută de art. 60 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 333/2003 pentru anularea licenței de funcționare.

În ceea ce privește excepțiile inadmisibilității acțiunii formulate împotriva adresei x din 21.08.2014 emise de M.A.I. - I.G.P.R. - Direcția de Ordine Publică, invocată de instanță din oficiu din perspectiva lipsei caracterului de act administrativ, și excepția lipsei de obiect a capătului de cerere vizând suspendarea obligației de reziliere a contractelor de prestări servicii, Înalta Curte urmează a menține soluțiile pronunțate de instanța de fond, apreciind că aceasta a făcut o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2787 din 3 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Va casa în parte sentința atacată și, rejudecând cauza, va admite în parte acțiunea, va anula măsura administrativă comunicată prin adresa nr. x/21.08.2014 emisă de IGPR privind anularea licenței de funcționare nr. 1410/P/2009; va menține celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2787 din 3 iulie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând cauza:

Admite în parte acțiunea.

Anulează măsura administrativă comunicată prin adresa nr. x/21.08.2014 emisă de IGPR privind anularea licenței de funcționare nr. 1410/P/2009.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 iulie 2020.