ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 82/2015

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal, la 03 iunie 2011, reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum - U.J.C.C. Bihor a chemat în judecată pe pârâta S.C.C.C. Beiuș, solicitând constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 1 din 09 mai 2011 a A.G.E.C. Beiuș și, în subsidiar, anularea aceleiași hotărâri. Prin sentința comercială nr. 431/ COM din 11 octombrie 2012, Tribunalul Bihor - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ si Fiscal a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, invocate de pârâtă, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe aceasta la plata către pârâtă a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tribunalul nu și-a motivat hotărârea, limitându-se la a reproduce expunerea motivelor invocate de reclamantă în susținerea cererii. Împotriva acestei sentințe, reclamanta Uniunea Județeană a Cooperației de Consum - U.J.C.C. Bihor a declarat apel, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în ceea ce privește respingerea acțiunii, cu menținerea soluției de respingere a excepțiilor invocate de pârâtă. Prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta a reiterat excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamantei, arătând că nu își poate valorifica apărările pe altă cale, întrucât în condițiile respingerii acțiunii reclamantei, nu justifică interes în atacarea hotărârii primei instanțe.

Prin Decizia nr. 28/C/2013 – A din 04 aprilie 2013, Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis apelul, a anulat sentința atacată și, rejudecând, a admis excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes, invocate de pârâtă, a respins acțiunea pentru lipsa calității procesuale active și lipsa de interes, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și a respins cererea intimatei-pârâte de acordare a cheltuielilor de judecată în apel. Pentru a decide astfel, instanța de apel a făcut aplicarea art. 297 alin. (1) C. proc. civ., reținând, din lectura hotărârii atacate, că motivarea lipsește în totalitate.

Apreciind că aceasta este partea esențială a unei hotărâri judecătorești, lipsa sa echivalează cu nejudecarea fondului, consecințele constând în necunoașterea de către părți a argumentelor care au format convingerea instanței în sensul soluției pronunțate și în imposibilitatea instanței superioare de a realiza controlul judiciar. Examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel a reținut că acestea sunt întemeiate, în raport de incidența prevederilor art. 44 alin. (3) din Legea nr. 1/2005 potrivit cărora: „hotărârile adunării generale contrare prevederilor prezentei legi și ale actului constitutiv pot fi atacate în justiție în termen de 15 zile de la data menționării în registrul comerțului, de oricare dintre membrii cooperatori care au luat parte la adunarea generală și au votat împotrivă sau care nu au participat la adunarea generală”.

Astfel, constatând că reclamanta nu are calitatea de membru cooperator și, ca atare, nu se încadrează în niciuna dintre categoriile legitimate procesual activ de legiuitor pentru a ataca în justiție hotărârea adunării generale a organizațiilor cooperatiste și nici nu justifică un interes personal și direct în a o contesta, instanța de apel a admis excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes a reclamantei și, în consecință, a respins acțiunea. Împotriva acestei decizii, Uniunea Județeană a Cooperației de Consum - U.J.C.C. Bihor a declarat recurs, criticând-o din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ, în baza căruia a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia nr. 4366 din 06 decembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut că soluția asupra apelului reclamantei, de admitere a căii ordinare de atac și de anulare în tot a sentinței tribunalului, a fost pronunțată cu încălcarea principiului devoluțiunii. Aceasta, întrucât instanța de apel nu a lămurit și nu a analizat criticile reclamantei asupra fondului cauzei, ci a examinat excepțiile reiterate de pârâtă referitor la lipsa interesului și calității procesuale active a reclamantei, în condițiile în care aceasta nu a promovat propria cale de atac împotriva hotărârii primei instanțe și nici nu a aderat la apelul reclamantei.

Totodată, instanța de recurs a subliniat că, întrucât prin decizia atacată, curtea de apel a înrăutățit situația reclamantei în propria cale de atac, a fost încălcat art. 296 teza a II-a C. proc. civ., care prohibește expres aceasta. În considerarea celor expuse, Înalta Curte a apreciat ca fiind fondate criticile recurentei, reținând că acestea pot fi încadrate conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. nu doar în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9, ci și în cel prevăzut la pct. 5 al aceluiași articol, având în vedere că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 105 alin. (2); de aceea, fiind găsite întemeiate două motive de nelegalitate, dintre care unul atrage modificarea, iar celălalt casarea, instanța supremă, dând deplină eficiență art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc.

civ., a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare instanței de apel. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. 7225/111/2011*. În rejudecare, la termenul de judecată din 03 aprilie 2014, S.C.C.C. Beiuș a depus la dosar cerere de aderare la apel, solicitând admiterea acesteia și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei și pentru lipsa de interes a acesteia în promovarea acțiunii. Apelanta-reclamantă, prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității formulării cererii de aderare la apel, întemeiată pe prevederile art. 293 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ. Prin decizia nr. 807C/2014-A din 22 mai 2014, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca tardivă cererea de aderare la apel formulată de S.C.C.C. Beiuș, a admis apelul declarat de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum - U.J.C.C. Bihor și a anulat în parte sentința apelată, în sensul că a admis acțiunea formulată de reclamantă, a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1 din 09 mai 2011 a Adunării Generale Extraordinare a S.C.C.C. Beiuș, a menținut restul dispozițiilor sentinței și a obligat intimata la plata sumei de 6.359 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță și în apel. Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 293 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., cererea de aderare la apel se poate face până la prima zi de înfățișare. Or, apelul se afla în rejudecare după casarea cu trimitere decisă de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 4366 din 06 decembrie 2013, iar termenul până la care intimata putea formula cerere de aderare la apel este prima zi de înfățișare din primul ciclu procesual, trimiterea cauzei spre rejudecare nerepunând părțile în drepturile care puteau fi exercitate până la prima zi de înfățișare. Prin urmare, instanța de apel a apreciat că este tardivă cererea de aderare la apelul părții potrivnice, formulată direct în rejudecarea cauzei după casare.

În ce privește apelul declarat de apelanta-reclamantă, instanța de apel a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile de validitate pentru convocarea adunării generale a membrilor cooperatori din data de 09 mai 2011, astfel că hotărârea adoptată în cadrul respectivei adunări generale este lovită de nulitate absolută; în consecință, curtea de apel, în temeiul art. 296 C. proc. civ., a admis apelul și a anulat în parte sentința atacată, în sensul că a admis acțiunea și a constatat nulitatea absolută a Hotărârii nr. 1 din 09 mai 2011 a Adunării Generale Extraordinare a S.C.C.C. Beiuș, apreciind că, față de dispozițiile deciziei de casare, se impune menținerea sentinței sub aspectul respingerii excepțiilor lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active.

Împotriva acestei decizii, S.C.C.C. Beiuș a declarat recurs, solicitând, în principal, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (5) C.proc.civ, iar, în subsidiar, modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii apelului declarat de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum - U.J.C.C. Bihor și admiterea cererii sale de aderare la apel, cu consecința schimbării în parte a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa calității procesuale active și pentru lipsa de interes. În motivarea căii de atac, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 293 alin. (1) teza a II-a și art. 311 alin. (1) C. proc.

civ., precum și cu încălcarea dispozițiilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005. Autoarea căii de atac a arătat că în mod nelegal, în faza de rejudecare, după casarea cu trimitere decisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, instanța de apel a respins ca tardivă cererea sa de aderare la apel. Astfel, a arătat că dispozițiile art. 293 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. prevăd expres că cererea de aderare la apel se poate face până la prima zi de înfățișare, fără a limita aplicarea acestei dispoziții legale numai în cadrul primului ciclu procesual.

De asemenea, a subliniat că, întrucât casarea primei decizii a instanței de apel a fost una totală, aceasta nu mai avea nicio putere, judecata în apel fiind reluată de la început; astfel, dat fiind faptul că pentru primul termen de judecată fixat în rejudecarea apelului, părțile au fost legal citate și puteau pune concluzii, prima zi de înfățișare coincide cu primul termen de judecată fixat în rejudecarea apelului, respectiv 03 aprilie 2014, când a depus cererea de aderare la apel. Totodată, recurenta a arătat că din interpretarea dispozițiilor art. 299 C. proc. civ. rezultă că dreptul de a ataca o hotărâre aparține doar părții care a pierdut procesul, subliniind că, întrucât ea a câștigat în fața primei instanțe, nu avea interes să declare apel în primul ciclu procesual, însă, raportat la considerentele deciziei de casare, a fost nevoită să formuleze cerere de aderare la apel în al doilea ciclu procesual.

În ce privește fondul cauzei, recurenta-pârâtă a susținut că în mod nelegal a reținut curtea de apel că nu au fost îndeplinite condițiile de validitate pentru convocarea adunării generale a membrilor cooperatori din data de 09 mai 2011 și a constatat nulitatea absolută a hotărârii adoptate în cadrul respectivei adunări generale. De asemenea, a subliniat că neîndeplinirea acestor condiții nu atrage nulitatea absolută, de vreme ce această sancțiune nu este prevăzută expres de art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005. La 18 decembrie 2015, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma motivului de nelegalitate invocat de recurenta-pârâtă, înalta Curte reține următoarele: Recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., potrivit căruia modificarea unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii; dintre aceste trei ipoteze, autoarea căii de atac a invocat încălcarea legii, respectiv a art. 293 alin. (1) teza a II-a și art. 311 alin. (1) C. proc. civ., precum și a dispozițiilor art. 34 alin. (6) din Legea nr. 1/2005. Potrivit art. 293 alin. (1) C. proc. civ., „intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe.

Cererea se face până la prima zi de înfățișare”, iar potrivit art. 134 din același Cod, „este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii.” Înalta Curte constată că, în speță, contrar celor susținute de intimata-reclamantă prin întâmpinare, Decizia nr. 28/C/2013-A din 04 aprilie 2013, a fost pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în primul ciclu procesual, la prima zi de înfățișare. Astfel, nu pot fi primite apărările intimatei-reclamante conform cărora Decizia nr. 28/C/2013-A din 04 aprilie 2013 a fost pronunțată la un moment ulterior primei zile de înfățișare (21 martie 2013), de vreme ce, așa cum se precizează chiar în sus-menționata decizie, încheierea de ședință de la 21 martie 2013, prin care s-a dispus amânarea pronunțării pentru data de 28 martie 2013 și apoi pentru 04 aprilie 2013, face parte integrantă din aceasta.

În continuare, notează că prin Decizia nr. 4366 din 06 decembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, reținând că instanța de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile art. 105 alin. (2) C.proc.civ, a admis recursul declarat de Uniunea Județeană a Cooperației de Consum - U.J.C.C. Bihor împotriva deciziei menționate mai sus, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Or, potrivit dispozițiilor art. 315 alin. (2) C. proc. civ. „când hotărârea a fost casată pentru nerespectarea formelor procedurale, judecata va reîncepe de la actul anulat ” . Prin urmare, cum casarea deciziei plasează raportul procesual pe premisele inițiale, raportat la textul de lege citat mai sus, în speță, judecata a reînceput de la prima zi de înfățișare.

S.C.C.C. - U.J.C.C. Bihor a formulat cererea de aderare la apel la primul termen fixat în rejudecare - 03 aprilie 2014, așadar în termenul prevăzut de art. 293 C. proc. civ. Cum prin decizia recurată instanța de apel a respins ca tardiv introdusă cererea de aderare de apel, fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (5) C. proc. civ. va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Prin urmare, este inutilă examinarea celorlalte critici în acest stadiu procesual, acestea urmând să fie analizate de instanța de trimitere, în rejudecarea apelului, conform prevederilor art. 315 C. proc. civ. Pentru o bună administrare a justiției și în considerarea legăturii existente între criticile expuse de ambele părți, întinderea casării va fi totală.

De aceea, dând deplină eficiență art. 312 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de apel. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C.C.C. Beiuș împotriva deciziei nr. 80/C/2014-A din 22 mai 2014, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 ianuarie 2015.