ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2015

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr 59 din 23 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiate contestațiile la executare conexate formulate de contestatoarea SCDW în contradictoriu cu intimata AAAS. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la 4 martie 2013, pe rolul Curții de Apel București, contestatoarea SCDW Murfatlar a formulat contestație la executare împotriva actelor și formelor de executare silită întocmite de către intimata AAAS (fostă AVAS) prin Ordinul nr. 4 din 30 ianuarie 2013 de înființare a popririi, solicitând să se dispună: anularea actelor și formelor de executare începute de intimată, ca fiind netemeinice, nelegale, tardive și lovite de excepția autorității de lucru judecat; suspendarea executării silite în temeiul art. 718 alin. (1) coroborat cu art. 7 din O.G.

nr 22/2002 raportat la art. 6 alin. (7) din Legea nr 45/2009 modificată și completată de Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu - Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare; întoarcerea executării silite pentru toate sumele pe care AAAS le-ar retrage din conturile SCDW Murfatlar, în timpul procedurii de executare și a prezentului proces, astfel cum se arată în art. 722 NCPC. În motivarea contestației se arată că există autoritate de lucru judecat în raport de Decizia civilă nr 47 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, iar creanța pretinsă este scutită la plată prin Legea nr. 336/2006 și O.U.G.

nr. 96/2008. Față de disp. art. 41 alin. (1) și art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 și la Decizia civilă nr. 47/2008 anularea Somației de executare nr. 2436 din 11 martie 2008 impunea emiterea unei noi proceduri de executare, care presupunea notificarea pretinsului debitor cu privire la pretinsa creanță. AAAS nu a comunicat titlul executoriu, somația și înscrisurile care au stat la baza popririi. SCDW Murfatlar este „unitate de cercetare-dezvoltare de drept public și utilitate publică" figurând la poziția nr. 15 din Anexa nr. 3 la Legea nr. 45/2009 modificată și completată. În baza Ordinului Comun nr. 64 din 16 iulie 2008/nr.

441 din 4 iulie 2008 privind acordarea de înlesniri la plată a obligațiilor către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, datorate și neachitate de SCDW Murfatlar încheiat la 4 iulie 2008 de AAAS cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), intimata a recuperat debitul astfel cum recunoaște în Adresa nr. 2436 din 11 martie 2008. Era datoria AAAS să pună în discuție față de MADR, respectiv Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu - Șișești, încheierea unui Ordin Comun cu privire la scutirea de la plată a debitelor preluate de la BA. Cu privire la autoritatea de lucru judecat raportată la Decizia nr. 47 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 6375/212/2008, Curtea a constatat că nu se poate reține existența acesteia întrucât cele două contestații formulate de reclamantă vizează acte de executare distincte, nefiind îndeplinită condiția identității de obiect.

Referitor la perimare, comunicarea titlului executoriu, a somației și a înscrisurilor, se retine că executarea silită demarată de AAAS nu este condiționată de emiterea unei somații. Potrivit disp art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, titlul executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nicio formalitate. Prevederile art. 13 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 instituie cu privire la creanțele preluate de AVAS un termen de prescripție special de 7 ani, derogatoriu de la regula generală prevăzută de art. 405 C proc. civ., astfel că nu se poate reține intervenirea prescripției. Din coroborarea disp art. 4052 C proc. civ. cu art. 41 și art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, se reține că la data îndeplinirii fiecărui act de executare, cursul prescripției s-a întrerupt.

Soluția pronunțată de Curtea de Apel București prin Decizia nr. 47/2008, prin care s-a concluzionat că reclamanta este scutită de la plata creanței, a avut la bază un text legal declarat ulterior neconstituțional și care a fost abrogat. Astfel, O.U.G. nr. 96/2008 a fost respinsă ca urmare a declarării prin Decizia nr. 1597/14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională, a neconstituționalității Legii de aprobare a acestei O.U.G., respectiv Legea pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din O.U.G.

nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești". Susținerile potrivit cărora contestatoarea este scutită de la plata creanței prin efectul legii și consacrat prin Decizia nr. 47 a Curții de Apel București sunt neîntemeiate și bazate pe dispoziții legale declarate neconstituționale și abrogate. Aspectele din contestație referitoare la înlesnirea la plată se referă la contribuția către Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și nu sunt relevante întrucât debitul preluat este datoria față de Banca Agricolă.

Ordinul Comun nr. 64 din 16 iulie 2008/nr. 441 din 4 iulie 2008 se referă la obligații bugetare restante la Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, iar în cauză contestatoarea nu a produs dovezi în sensul că debitul preluat de la BA a fost achitat, dimpotrivă probele relevă contrariul. În aceste condiții nu se poate reține faptul că poprirea instituită vizează și debitul preluat de la Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Prin Adresa nr. 2436 din 11 martie 2008 intimata nu recunoaște achitarea debitului, ci menționează încasarea sumei de 393.605,25 dolari SUA și aduce la cunoștința contestatoarei faptul că aceasta datorează suma de 416.437,97 dolari SUA Prevederile legale invocate în cuprinsul contestației cu privire la nulitatea Ordinului nr. 4 din 30 ianuarie 2013 nu au relevanță în prezenta cauză, Întrucât pe această cale se pot analiza aspectele formale ale executării pornite, iar documentul contestat nu face referire la acele reglementări legale. În concluzie, s-a reținut că nu există motive legale pentru anularea actelor de executare efectuate și nici pentru obligarea intimatei la întoarcerea executării.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar, criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate: Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura acestuia - art. 304 pct. 8 C. proc. civ. În mod greșit s-a constatat că nu este admisibilă excepția autorității de lucru judecat, reținând că în cauză nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, în condițiile în care raportul juridic dedus judecății a fost generat de executarea silită a sumei de 416.437,97 dolari SUA, debit preluat de intimata AAAS de la BA, litigiul din Dosarul nr. 6375/212/2008 fiind între aceleași părți și generat de aceeași cauză.

Sentința nr. 47 din 22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București se bucură de puterea lucrului judecat, iar dezlegarea chestiunilor supuse judecății în cadrul acelei proceduri judiciare obligă instanța de fond să constate că SCDW Murfatlar nu mai are calitate de debitor al sumei de 416.437,97 dolari SUA, debit preluat de AAAS de la BA. Un drept câștigat printr-o sentință definitivă și irevocabilă nu poate fi pierdut doar pentru că între timp un act normativ, în vigoare la data pronunțării hotărârii judecătorești definitive și irevocabile, nu mai este în vigoare. Hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a disp. Legii nr. 336/2006 privind modificarea art. III din O.U.G.

nr. 29/2005, dispoziții în vigoare și în prezent - art. 304 pct. 9 C proc. civ. Articolul unic al Legii nr. 336/2006 care modifică art. III din O.U.G. nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești" prevede că: b) „fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute la lit. a) și sumele preluate pentru încasare de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentând contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, precum și creditele și dobânzile aferente preluate de la BA SA.

În anul 2008 prin O.U.G. 96/2008 a fost modificat art. III alin. (1) lit. b) a O.U.G. nr. 29/2005. În acest cadru legislativ a fost pronunțată Sentința civilă nr. 47 din 22 octombrie 2008 de către Curtea de Apel București, sentința rămasă definitivă și irevocabilă prin care, urmare a constatării faptului că debitul în cuantum de 416.437,97 dolari SUA, debit preluat de intimata AAAS de la BA, nu este datorat, ca urmare a existenței înlesnirii la plată prevăzută de actele normative a fost admisă contestația la executare formulată de SCDW Murfatlar și anulată Somația de executare nr. 2436 din 11 martie 2008 emisă de AVAS. La aproximativ trei ani după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 47/2008, prin Decizia nr. 1597 din 14 decembrie 2011 Curtea Constituțională a admis excepția neconstituționalității O.U.G.

nr. 96/2008, viciile de neconstituționalitate vizând procedura legislativă de adoptare a acesteia, respectiv încălcarea disp. art. 76 alin. (1) și art. 77 alin. (3) din Constituție. Intimata a invocat că debitul în cuantum de 416.437,97 dolari SUA reprezentat de creanța preluată de aceasta de la BA a „renăscut" o dată cu declararea neconstituționalității O.U.G. nr. 96/2008. În cauză, intimata AAAS a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente: Prin Decizia civilă nr. 47 din 22 octombrie 2008 Curtea de Apel București a statuat că Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar a fost scutită de plata debitului preluat de AAAS în temeiul Contractului de cesiune de creanță nr. 480200 din 3 octombrie 1999. Această decizie irevocabilă a reținut că prin O.U.G. nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 art. III alin. (1) lit. a) s-au introdus scutiri de la plata obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004 privind aprobarea O.U.G.

nr. 78/2002. Aceste scutiri reprezintă impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj, mai puțin contestația pentru pensia suplimentară, contribuția individuală pentru asigurări sociale, contribuția individuală pentru șomaj, contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de către persoanele asigurate care au calitatea de angajat, taxa pe valoarea adăugată suspendată în vamă, impozitul pe salarii, impozitul pe veniturile din salarii, care urmau a fi achitate în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului de reorganizare a fiecărei unități de cercetare-dezvoltare în parte.

S-a stabilit totodată la lit b a aceluiași articol că fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute de lit a și sumele preluate pentru încasare de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentând contribuția datorată Fondului național unic de asigurări de sănătate, precum și creditele și dobânzile aferente preluate de la BA SA. O.U.G. nr. 96 din 24 iunie 2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 29/2005 a stabilit că „sumele reprezentând creditele și dobânzile aferente preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de la BA SA fac obiectul scutirii de plată". Așadar, s-a stabilit printr-o decizie irevocabilă faptul că recurenta contestatoare a fost scutită de plata debitului preluat de AVAS în temeiul Contractului de cesiune de creanță nr. 480200 din 3 octombrie 1999. Această deciziei are putere de lucru judecat.

În esență, puterea de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur). Autoritatea de lucru judecat și puterea de lucru judecat nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru judecat este o parte a puterii de lucru judecat. Existența unei hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa.

Pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat. Așadar, în cauză operează puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 47 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, care a statuat că recurenta contestatoare a fost scutită de plata debitului preluat de AVAS în temeiul Contractului de cesiune de creanță nr. 480200 din 3 octombrie 1999. Aceasta chiar și în situația în care O.U.G.

nr. 96/2008 a fost respinsă ca urmare a declarării prin Decizia nr. 1597 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională a neconstituționalității Legii de aprobare a acestei O.U.G. Curtea de Apel a greșit neluând în considerare puterea de lucru judecat a Deciziei 47/2008. A considera că recurenta contestatoare nu mai beneficiază de scutirea de la plată întrucât la trei ani de la rămânerea irevocabilă a deciziei Curții de Apel s-a decis neconstituționalitatea actului normativ respectiv ar însemna că deciziile Curții Constituționale se aplică retroactiv sau că O.U.G. care stabilea scutirea de la plată nu a produs niciun efect în perioada de timp în care a fost în vigoare. Așadar, recurenta contestatoare este scutită de la plata debitului printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar debitul reprezentat de creanța preluată de AAAS de la BA nu poate fi considerat ca „renăscut" odată cu declararea neconstituționalității O.U.G.

nr. 96/2008. Față de aceste considerente, având în vedere disp. art. 304 pct. 8 și 9 C proc. civ., recursul urmează a fi admis și decizia recurată va fi modificată în sensul admiterii contestațiilor la executare și anulării formelor de executare dispuse prin Ordinul AAAS nr. 4 din 30 ianuarie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de contestatoarea Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar împotriva Sentinței civile nr. 59 din 23 septembrie 2014, pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Modifică sentința recurată în sensul că admite contestațiile la executare conexate și dispune anularea formelor de executare dispuse prin Ordinul AAAS nr. 4 din 30 ianuarie 2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2015. Procesat de GGC - LM