ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2015

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 801/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr 59 din 23 septembrie

2014, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins ca neîntemeiate

contestațiile la executare conexate formulate de contestatoarea SCDW în

contradictoriu cu intimata AAAS.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la 4

martie 2013, pe rolul Curții de Apel București, contestatoarea SCDW Murfatlar a

formulat contestație la executare împotriva actelor și formelor de executare

silită întocmite de către intimata AAAS (fostă AVAS) prin Ordinul nr. 4 din 30

ianuarie 2013 de înființare a popririi, solicitând să se dispună: anularea

actelor și formelor de executare începute de intimată, ca fiind netemeinice,

nelegale, tardive și lovite de excepția autorității de lucru judecat;

suspendarea executării silite în temeiul art. 718 alin. (1) coroborat cu art. 7

din O.G. nr 22/2002 raportat la art. 6 alin. (7) din Legea nr 45/2009

modificată și completată de Legea nr. 72/2011 pentru modificarea și completarea

Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe

Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu - Șișești" și a sistemului de

cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei

alimentare; întoarcerea executării silite pentru toate sumele pe care AAAS

le-ar retrage din conturile SCDW Murfatlar, în timpul procedurii de executare

și a prezentului proces, astfel cum se arată în art. 722 NCPC.

În motivarea

contestației se arată că există autoritate de lucru judecat în raport de

Decizia civilă nr 47 din 22 octombrie 2008 a Curții de Apel București, iar

creanța pretinsă este scutită la plată prin Legea nr. 336/2006 și O.U.G. nr.

96/2008.

Față de disp. art. 41

alin. (1) și art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 și la Decizia civilă nr. 47/2008

anularea Somației de executare nr. 2436 din 11 martie 2008 impunea emiterea

unei noi proceduri de executare, care presupunea notificarea pretinsului

debitor cu privire la pretinsa creanță. AAAS nu a comunicat titlul executoriu,

somația și înscrisurile care au stat la baza popririi.

SCDW Murfatlar este

„unitate de cercetare-dezvoltare de drept public și utilitate publică"

figurând la poziția nr. 15 din Anexa nr. 3 la Legea nr. 45/2009 modificată și

completată.

În baza Ordinului

Comun nr. 64 din 16 iulie 2008/nr. 441 din 4 iulie 2008 privind acordarea de

înlesniri la plată a obligațiilor către Fondul Național Unic de Asigurări

Sociale de Sănătate, datorate și neachitate de SCDW Murfatlar încheiat la 4

iulie 2008 de AAAS cu Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR),

intimata a recuperat debitul astfel cum recunoaște în Adresa nr. 2436 din 11

martie 2008.

Era datoria AAAS să

pună în discuție față de MADR, respectiv Academia de Științe Agricole și

Silvice Gheorghe Ionescu - Șișești, încheierea unui Ordin Comun cu privire la

scutirea de la plată a debitelor preluate de la BA.

Cu privire la

autoritatea de lucru judecat raportată la Decizia nr. 47 din 22 octombrie 2008

pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. 6375/212/2008, Curtea a

constatat că nu se poate reține existența acesteia întrucât cele două

contestații formulate de reclamantă vizează acte de executare distincte,

nefiind îndeplinită condiția identității de obiect.

Referitor la

perimare, comunicarea titlului executoriu, a somației și a înscrisurilor, se

retine că executarea silită demarată de AAAS nu este condiționată de emiterea

unei somații. Potrivit disp art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998, titlul

executoriu se comunică debitorului și se pune în executare fără nicio

formalitate.

Prevederile art. 13

alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998 instituie cu privire la creanțele preluate de

AVAS un termen de prescripție special de 7 ani, derogatoriu de la regula

generală prevăzută de art. 405 C proc. civ., astfel că nu se poate reține

intervenirea prescripției.

Din coroborarea disp

art. 4052 C proc. civ. cu art. 41 și art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, se reține

că la data îndeplinirii fiecărui act de executare, cursul prescripției s-a

întrerupt.

Soluția pronunțată de

Curtea de Apel București prin Decizia nr. 47/2008, prin care s-a concluzionat

că reclamanta este scutită de la plata creanței, a avut la bază un text legal

declarat ulterior neconstituțional și care a fost abrogat.

Astfel, O.U.G. nr.

96/2008 a fost respinsă ca urmare a declarării prin Decizia nr. 1597/14

decembrie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională, a neconstituționalității

Legii de aprobare a acestei O.U.G., respectiv Legea pentru aprobarea Ordonanței

de urgență a Guvernului nr. 96/2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit.

b) din O.U.G. nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind

organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare din domeniile

agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe

Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu Șișești".

Susținerile potrivit

cărora contestatoarea este scutită de la plata creanței prin efectul legii și

consacrat prin Decizia nr. 47 a Curții de Apel București sunt neîntemeiate și

bazate pe dispoziții legale declarate neconstituționale și abrogate.

Aspectele din

contestație referitoare la înlesnirea la plată se referă la contribuția către

Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate și nu sunt relevante

întrucât debitul preluat este datoria față de Banca Agricolă.

Ordinul Comun nr. 64

din 16 iulie 2008/nr. 441 din 4 iulie 2008 se referă la obligații bugetare

restante la Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate, iar în

cauză contestatoarea nu a produs dovezi în sensul că debitul preluat de la BA a

fost achitat, dimpotrivă probele relevă contrariul. În aceste condiții nu se

poate reține faptul că poprirea instituită vizează și debitul preluat de la

Fondul Național Unic al Asigurărilor Sociale de Sănătate.

Prin Adresa nr. 2436

din 11 martie 2008 intimata nu recunoaște achitarea debitului, ci menționează

încasarea sumei de 393.605,25 dolari SUA și aduce la cunoștința contestatoarei

faptul că aceasta datorează suma de 416.437,97 dolari SUA

Prevederile legale

invocate în cuprinsul contestației cu privire la nulitatea Ordinului nr. 4 din

30 ianuarie 2013 nu au relevanță în prezenta cauză,

Întrucât pe această

cale se pot analiza aspectele formale ale executării pornite, iar documentul

contestat nu face referire la acele reglementări legale.

În concluzie, s-a

reținut că nu există motive legale pentru anularea actelor de executare

efectuate și nici pentru obligarea intimatei la întoarcerea executării.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs contestatoarea Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare

pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar, criticând-o sub următoarele motive

de nelegalitate:

Instanța a

interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat natura acestuia

- art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

În mod greșit s-a

constatat că nu este admisibilă excepția autorității de lucru judecat, reținând

că în cauză nu există tripla identitate de părți, obiect și cauză, în

condițiile în care raportul juridic dedus judecății a fost generat de

executarea silită a sumei de 416.437,97 dolari SUA, debit preluat de intimata

AAAS de la BA, litigiul din Dosarul nr. 6375/212/2008 fiind între aceleași

părți și generat de aceeași cauză.

Sentința nr. 47 din

22 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București se bucură de puterea

lucrului judecat, iar dezlegarea chestiunilor supuse judecății în cadrul acelei

proceduri judiciare obligă instanța de fond să constate că SCDW Murfatlar nu

mai are calitate de debitor al sumei de 416.437,97 dolari SUA, debit preluat de

AAAS de la BA.

Un drept câștigat

printr-o sentință definitivă și irevocabilă nu poate fi pierdut doar pentru că

între timp un act normativ, în vigoare la data pronunțării hotărârii

judecătorești definitive și irevocabile, nu mai este în vigoare.

Hotărârea pronunțată

a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a disp. Legii nr. 336/2006 privind

modificarea art. III din O.U.G. nr. 29/2005, dispoziții în vigoare și în

prezent - art. 304 pct. 9 C proc. civ.

Articolul unic al

Legii nr. 336/2006 care modifică art. III din O.U.G. nr. 29/2005 pentru

modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților

de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei

alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe

Ionescu-Șișești" prevede că:

b) „fac obiectul

înlesnirilor la plată prevăzute la lit. a) și sumele preluate pentru încasare

de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, reprezentând

contribuția datorată Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate,

precum și creditele și dobânzile aferente preluate de la BA SA.

În anul 2008 prin

O.U.G. 96/2008 a fost modificat art. III alin. (1) lit. b) a O.U.G. nr.

29/2005.

În acest cadru

legislativ a fost pronunțată Sentința civilă nr. 47 din 22 octombrie 2008 de

către Curtea de Apel București, sentința rămasă definitivă și irevocabilă prin

care, urmare a constatării faptului că debitul în cuantum de 416.437,97 dolari

SUA, debit preluat de intimata AAAS de la BA, nu este datorat, ca urmare a

existenței înlesnirii la plată prevăzută de actele normative a fost admisă

contestația la executare formulată de SCDW Murfatlar și anulată Somația de

executare nr. 2436 din 11 martie 2008 emisă de AVAS.

La aproximativ trei

ani după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile nr. 47/2008,

prin Decizia nr. 1597 din 14 decembrie 2011 Curtea Constituțională a admis

excepția neconstituționalității O.U.G. nr. 96/2008, viciile de

neconstituționalitate vizând procedura legislativă de adoptare a acesteia,

respectiv încălcarea disp. art. 76 alin. (1) și art. 77 alin. (3) din

Constituție.

Intimata a invocat că

debitul în cuantum de 416.437,97 dolari SUA reprezentat de creanța preluată de

aceasta de la BA a „renăscut" o dată cu declararea neconstituționalității

O.U.G. nr. 96/2008.

În cauză, intimata

AAAS a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că

acesta este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Prin Decizia civilă

nr. 47 din 22 octombrie 2008 Curtea de Apel București a statuat că Stațiunea de

Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificație Murfatlar a fost scutită

de plata debitului preluat de AAAS în temeiul Contractului de cesiune de

creanță nr. 480200 din 3 octombrie 1999.

Această decizie

irevocabilă a reținut că prin O.U.G. nr. 29/2005 pentru modificarea Legii nr.

290/2002 art. III alin. (1) lit. a) s-au introdus scutiri de la plata

obligațiilor bugetare restante la data intrării în vigoare a Legii nr. 147/2004

privind aprobarea O.U.G. nr. 78/2002. Aceste scutiri reprezintă impozite, taxe,

contribuții și alte sume datorate bugetului de stat, bugetului asigurărilor

sociale de stat, bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de

sănătate și bugetului asigurărilor pentru șomaj, mai puțin contestația pentru

pensia suplimentară, contribuția individuală pentru asigurări sociale,

contribuția individuală pentru șomaj, contribuția datorată Fondului național

unic de asigurări sociale de sănătate de către persoanele asigurate care au

calitatea de angajat, taxa pe valoarea adăugată suspendată în vamă, impozitul

pe salarii, impozitul pe veniturile din salarii, care urmau a fi achitate în

termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a hotărârilor Guvernului de

reorganizare a fiecărei unități de cercetare-dezvoltare în parte.

S-a stabilit totodată

la lit b a aceluiași articol că fac obiectul înlesnirilor la plată prevăzute de

lit a și sumele preluate pentru încasare de către Autoritatea pentru

Valorificarea Activelor Statului, reprezentând contribuția datorată Fondului

național unic de asigurări de sănătate, precum și creditele și dobânzile

aferente preluate de la BA SA.

O.U.G. nr. 96 din 24

iunie 2008 privind modificarea art. III alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.

29/2005 a stabilit că „sumele reprezentând creditele și dobânzile aferente

preluate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului de la BA SA fac

obiectul scutirii de plată".

Așadar, s-a stabilit

printr-o decizie irevocabilă faptul că recurenta contestatoare a fost scutită

de plata debitului preluat de AVAS în temeiul Contractului de cesiune de

creanță nr. 480200 din 3 octombrie 1999.

Această deciziei are

putere de lucru judecat.

În esență, puterea de

lucru judecat a unei hotărâri judecătorești semnifică faptul că o cerere nu

poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit

actio), iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie

contrazisă de o altă hotărâre (res judicata pro veritate habetur).

Autoritatea de lucru

judecat și puterea de lucru judecat nu sunt sinonime. Autoritatea de lucru

judecat este o parte a puterii de lucru judecat.

Existența unei

hotărâri judecătorești poate fi invocată în cadrul unui alt proces, cu

autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii,

sau cu putere de lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa.

Pentru a se invoca

obligativitatea unei hotărâri judecătorești irevocabile privind soluționarea

unei probleme juridice nu este necesară existența triplei identități de părți,

cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema

soluționată irevocabil și problema dedusă judecății, instanța de judecată fiind

ținută să pronunțe aceeași soluție, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la

situația încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Așadar, în cauză

operează puterea de lucru judecat a Deciziei civile nr. 47 din 22 octombrie

2008 a Curții de Apel București, care a statuat că recurenta contestatoare a

fost scutită de plata debitului preluat de AVAS în temeiul Contractului de

cesiune de creanță nr. 480200 din 3 octombrie 1999.

Aceasta chiar și în

situația în care O.U.G. nr. 96/2008 a fost respinsă ca urmare a declarării prin

Decizia nr. 1597 din 14 decembrie 2011 pronunțată de Curtea Constituțională a

neconstituționalității Legii de aprobare a acestei O.U.G.

Curtea de Apel a

greșit neluând în considerare puterea de lucru judecat a Deciziei 47/2008.

A considera că

recurenta contestatoare nu mai beneficiază de scutirea de la plată întrucât la

trei ani de la rămânerea irevocabilă a deciziei Curții de Apel s-a decis

neconstituționalitatea actului normativ respectiv ar însemna că deciziile

Curții Constituționale se aplică retroactiv sau că O.U.G. care stabilea

scutirea de la plată nu a produs niciun efect în perioada de timp în care a

fost în vigoare.

Așadar, recurenta

contestatoare este scutită de la plata debitului printr-o hotărâre

judecătorească irevocabilă, iar debitul reprezentat de creanța preluată de AAAS

de la BA nu poate fi considerat ca „renăscut" odată cu declararea

neconstituționalității O.U.G. nr. 96/2008.

Față de aceste

considerente, având în vedere disp. art. 304 pct. 8 și 9 C proc. civ., recursul

urmează a fi admis și decizia recurată va fi modificată în sensul admiterii

contestațiilor la executare și anulării formelor de executare dispuse prin

Ordinul AAAS nr. 4 din 30 ianuarie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de contestatoarea Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Viticultură

și Vinificație Murfatlar împotriva Sentinței civile nr. 59 din 23 septembrie

2014, pronunțata de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Modifică sentința

recurată în sensul că admite contestațiile la executare conexate și dispune

anularea formelor de executare dispuse prin Ordinul AAAS nr. 4 din 30 ianuarie

2013.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2015.

Procesat de GGC - LM