ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 825/2015

Asupra conflictului

negativ de față, constată următoarele:

Prin contestația la executare înregistrată pe

rolul Judecătoriei Strehaia la data de 19 septembrie 2014, Stațiunea de

Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Mehedinți a chemat în judecată pe intimata

AAAS și pe terțul poprit BRD GSG S.A., solicitând desființarea popririi

înființate pe conturile deschise la Filiala Strehaia a terțului poprit.

AAAS, prin

întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei

Strehaia.

Prin Sentința civilă

nr. 1230 din 17 noiembrie 2014, Judecătoria Strehaia a admis excepția

necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei

în favoarea Curții de Apel București, reținând că fiind vorba despre o

executare silită începută în anul 2004, potrivit prevederilor art. 25 C. proc.

civ., în speță sunt incidente dispozițiile art. 44 și 45 din O.U.G. nr.

51/1998, care atrag competența curții de apel de la sediul pârâtului, respectiv

Municipiul București.

Dosarul a fost

înregistrat la data de 22 decembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București,

secția a VI-a civilă care, prin Sentința civilă nr. 4 din 14 ianuarie 2015, a

admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia.

Pentru a hotărî

astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că la data formulării contestației

la executare, respectiv 19 septembrie 2014, normele speciale instituite de

O.U.G. nr. 51/1998 erau abrogate, astfel că, în speță, sunt incidente

dispozițiile art. 713 și 650 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 (NCPC),

conform cărora contestația se introduce la instanța de executare, respectiv

judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc

care face executarea, dacă legea nu prevede altfel.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta

Curte de Casație și Justiție.

Analizând actele și

lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în

soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22

C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența

soluționării acestei cereri în favoarea Curții de Apel București, pentru

următoarele considerente:

Delimitarea

atribuțiilor instanțelor, se realizează în cadrul celor două forme ale competenței,

materială și teritorială.

Competența materială

este reglementată de norme de ordine publică, astfel, având caracter absolut,

părțile nu pot deroga de la aceste norme.

Normele de competență

materială, sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau

natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în

concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Potrivit prevederilor

art. 25 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în vigoare la

data formulării contestației la executare, „procesele în curs de judecată,

precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei

legi."

În speță, se constată

că executarea silită privește o creanță neperformantă preluată de AAAS de la

C.A.S. Mehedinți și a fost declanșată prin comunicarea somației colective de

plată nr. 4954/2004.

Astfel, având în

vedere că, în speță, contestația la executare privește o executare silită

declanșată anterior intrării în vigoare a NCPC, sunt incidente dispozițiile

legale în vigoare la data începerii acesteia.

Potrivit prevederilor

art. 44, coroborate cu prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, în vigoare

la data începerii executării silite, litigiile în legătură cu creanțele

neperformante preluate la datoria publică, în care AAAS este parte, sunt de

competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul/domiciliul

pârâtului.

Cum, în speță, sediul

pârâtei, respectiv AAAS se află în Municipiul București, conform prevederilor

legale sus-menționate, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel

București.

Înalta Curte constată

că Judecătoria Strehaia a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept

reținând că, fiind vorba despre o executare silită începută în anul 2004,

potrivit prevederilor art. 25 NCPC, în speță, sunt incidente dispozițiile art.

44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998 care atrag competența curții de apel de la

sediul pârâtului, respectiv Municipiul București.

Față de

considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C.

proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în

favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 13 martie 2015.

Procesat de GGC - LM