ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 825/2015

Asupra conflictului negativ de față, constată următoarele: Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 19 septembrie 2014, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Mehedinți a chemat în judecată pe intimata AAAS și pe terțul poprit BRD GSG S.A., solicitând desființarea popririi înființate pe conturile deschise la Filiala Strehaia a terțului poprit. AAAS, prin întâmpinare, a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Strehaia. Prin Sentința civilă nr. 1230 din 17 noiembrie 2014, Judecătoria Strehaia a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând că fiind vorba despre o executare silită începută în anul 2004, potrivit prevederilor art. 25 C. proc.

civ., în speță sunt incidente dispozițiile art. 44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998, care atrag competența curții de apel de la sediul pârâtului, respectiv Municipiul București. Dosarul a fost înregistrat la data de 22 decembrie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă care, prin Sentința civilă nr. 4 din 14 ianuarie 2015, a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Strehaia. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că la data formulării contestației la executare, respectiv 19 septembrie 2014, normele speciale instituite de O.U.G. nr. 51/1998 erau abrogate, astfel că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 713 și 650 C. proc.

civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010 (NCPC), conform cărora contestația se introduce la instanța de executare, respectiv judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care face executarea, dacă legea nu prevede altfel. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii de chemare în judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 22 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență stabilind competența soluționării acestei cereri în favoarea Curții de Apel București, pentru următoarele considerente: Delimitarea atribuțiilor instanțelor, se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Competența materială este reglementată de norme de ordine publică, astfel, având caracter absolut, părțile nu pot deroga de la aceste norme. Normele de competență materială, sunt stabilite sub aspect procesual după obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o anumită categorie de instanțe judecătorești. Potrivit prevederilor art. 25 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, în vigoare la data formulării contestației la executare, „procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse acelei legi." În speță, se constată că executarea silită privește o creanță neperformantă preluată de AAAS de la C.A.S.

Mehedinți și a fost declanșată prin comunicarea somației colective de plată nr. 4954/2004. Astfel, având în vedere că, în speță, contestația la executare privește o executare silită declanșată anterior intrării în vigoare a NCPC, sunt incidente dispozițiile legale în vigoare la data începerii acesteia. Potrivit prevederilor art. 44, coroborate cu prevederile art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998, în vigoare la data începerii executării silite, litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică, în care AAAS este parte, sunt de competența curții de apel în a cărei rază teritorială se află sediul/domiciliul pârâtului. Cum, în speță, sediul pârâtei, respectiv AAAS se află în Municipiul București, conform prevederilor legale sus-menționate, competența soluționării cauzei aparține Curții de Apel București.

Înalta Curte constată că Judecătoria Strehaia a apreciat în mod corect situația de fapt și de drept reținând că, fiind vorba despre o executare silită începută în anul 2004, potrivit prevederilor art. 25 NCPC, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 44 și 45 din O.U.G. nr. 51/1998 care atrag competența curții de apel de la sediul pârâtului, respectiv Municipiul București. Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 martie 2015. Procesat de GGC - LM