ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 454/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 05 februarie 2015, reclamanta A. Iași a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, alocarea sumei necesare pentru plata debitului de 6.

669.430 lei, reprezentând datorii restante la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, restanțe înregistrate ca urmare a nealocării în bugetul de venituri și cheltuieli al stațiunii pe anii 2012 și 2013 a sumei de 4.319.000 lei subvenții de la bugetul de stat prin Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești".

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 137 din 21 septembrie 2015, Curtea de Apel Iași a respins excepția lipsei calității procesuale invocată de pârât și a respins acțiunea reclamantei.

Împotriva acestei hotărâri, reclamata A. Iași a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

A susținut recurenta-reclamantă că este instituție de drept public și de utilitate publică, înființată prin H.G. nr. 1.711/2004, desfășurându-și activitatea în baza Legii nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare.

Art. 35 și 36 din lege stabilesc faptul că finanțarea unităților de cercetare dezvoltare se asigură din venituri proprii și din subvenții de la bugetul de stat.

Debitele și accesoriile acumulate au fost cauzate de neacordarea subvențiilor prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli pe anii 2012 și 2013 și pentru neacordarea în continuare a subvențiilor prevăzute de lege pe anii următori.

Întreaga activitate, inclusiv cercetarea și plata integrală a drepturilor salariale care trebuiau finanțate din subvenții, a fost asigurată din veniturile proprii, creându-se un dezechilibru între veniturile totale comparativ cu necesarul de cheltuieli.

A mai arătat că în mod eronat instanța a apreciat că ar fi trebuit să demonstreze că subvențiile pe anii 2012 și 2013 aveau destinație pentru plata datoriilor la bugetul de stat, pentru că nu a susținut acest fapt, subvențiile având destinație să echilibreze bugetul de venituri și cheltuieli al unității, avându-se în vedere specificul unității, de cercetare-dezvoltare.

Acțiunea este întemeiată pe prevederile imperative ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, act normativ care nu face distincție cu privire la cauza care a condus la existența titlurilor executorii, instanța de fond neavând competența să cenzureze modul de acumulare a datoriilor.

Astfel, în temeiul art. 1 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 22/2002, este legitimă cererea sa de obligare a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale la a întreprinde măsurile ce se impun pentru asigurarea creditelor în vederea achitării sumelor prevăzute în titlurile executorii.

A mai menționat recurenta că aceasta este și poziția Ministerului Finanțelor Publice, după cum rezultă din Adresa din 03 mai 2015 adresată Academiei de Științe Agricole și Silvice - ASAS, privitor la obligația Ministerului Agriculturii la asigurarea creditelor bugetare pentru achitarea sumelor stabilite prin titlul executoriu.

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat, în esență, că în mod corect prima instanță a reținut faptul că MADR nu poate aloca sume de la buget pentru plata de datorii, ci, potrivit art. 9 din H.G. nr. 1.711/2004, fondurile alocate pot fi doar pentru investiții, dotări, echipamente și instalații necesare realizării obiectivelor sale de cercetare-dezvoltare.

De asemenea, solicitarea recurentei privește datorii pentru anul 2012 - 2013, însă, din actele dosarului, rezultă că debitele datează, în parte, din anul 2011.

Intimatul-pârât a reiterat și excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată și în fața instanței de fond, apreciind că se impune a fi admisă, astfel cum a fost motivată prin întâmpinarea depusă la fond. A arătat că recurenta-reclamantă A. Iași funcționează în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice, MADR nefiind responsabil cu politicile de guvernare din domeniul agricol și neavând obligația de a vira sume din bugetul de stat ce reprezintă datorii ale stațiunilor de cercetare.

De asemenea, recurenta beneficiază de subvenții de la bugetul de stat numai pentru activitățile prevăzute la art. 27 din Legea nr. 45/2009

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 12 octombrie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcție de conținutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește cerințele de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.2.1. Preliminar analizării susținerilor recurentei-reclamante, instanța de control judiciar constată că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a reiterat, prin întâmpinarea la recurs, excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată și în fața instanței de fond. Prin sentința recurată, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, însă pârâtul MADR nu a înțeles să formuleze recurs împotriva acestei soluții.

Este corectă soluția primei instanțe, de vreme ce acțiunea reclamantei privește constatarea refuzului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de a soluționa favorabil cererea sa de acordare a sumei necesare acoperirii unor debite. Susținerile intimatului-pârât în motivarea excepției, că recurenta funcționează în subordinea ASAS și că aceasta solicită fonduri pentru acoperirea unor datorii de la bugetul de stat și bugetul de asigurări sociale, iar nu pentru destinațiile prevăzute în H.G. nr. 1.711/2004, sunt apărări pe fondul acțiunii, în dovedirea faptului că refuzul său de a da curs cererii recurentei nu este unul nejustificat.

4.2.2. Pe fondul recursului, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă A. Iași a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de alocare a sumei de 6.669.430 lei, reprezentând datorii restante la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, înregistrate ca urmare a nealocării în bugetul de venituri și cheltuieli al stațiunii pe anii 2012 și 2013 a sumei de 4.319.000 lei subvenții de la bugetul de stat prin Academia de Științe Agricole și Silvice - ASAS.

După cum precizează recurenta, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 1 și art. 4 din actul normativ menționat,

"Art. 1. - (1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

(2) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate."

"Art. 4. - (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale."

Însă, conform art. 9 din H.G. nr. 1.711/2004 privind înființarea A. Iași prin reorganizarea B. Iași,

"A. Iași poate beneficia de fonduri alocate din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale pentru investiții, dotări, aparatură, echipamente și instalații necesare realizării obiectivelor sale de cercetare-dezvoltare specifice, în condițiile legii."

În cauză, se solicită alocarea unei sume prin care, însă, se urmărește acoperirea unor debite stabilite prin titluri executorii pentru anii 2011 - 2013, după cum reiese din situația titlurilor executorii depuse la dosar chiar de către recurenta-reclamantă.

Art. 1 din O.G. nr. 22/2002 dispune că toate creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora. Or, în cauză, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada aprobării unor sume cu această destinație.

În raport cu aceste dispoziții legale, nu se poate reține obligația Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale de a aloca sume pentru plata datoriilor recurentei stabilite prin titluri executorii.

Jurisprudența în materie, la care recurenta face referire în susținerea motivelor de recurs, Decizia nr. 3.119 din 3 iulie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, confirmă cele reținute anterior, pentru că această decizie privea o sumă expres prevăzută în art. 59 din O.G. nr. 10/2011 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2011 și unele măsuri financiare, sumă alocată în bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru a fi repartizată Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești pentru plata datoriilor unităților de cercetare-dezvoltare din subordonarea și/sau coordonarea acesteia.

Ținând seama de aceste împrejurări și de prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, care definesc refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri drept exprimarea cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unui subiect de drept, Înalta Curte constată că, în cauză, nu se poate reține a fi nejustificat refuzul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale de a acorda recurentei suma necesară pentru plata datoriilor restante la bugetul de stat.

4.3. Soluția instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de A. Iași împotriva Sentinței nr. 137 din 21 septembrie 2015 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2018.