ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 470/2021

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pitești la data de 26.11.2015, ulterior precizată, reclamanții Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești Mărăcineni, Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor "Palas" Constanța și Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultura Bistrița au solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Șisești", la asigurarea și virarea în bugetele unităților reclamante a sumelor necesare pentru efectuarea plății, la zi, a tuturor titlurilor executorii emise pe numele celor 3 unități, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din O.G. nr. 22/2002.

Prin sentința civilă nr. 8643/12.10.2017, Judecătoria Pitești a admis acțiunea, fiind obligați pârâții să ia măsurile necesare ce se impun pentru asigurarea cu prioritate în bugetele unităților reclamante a sumelor necesare plății debitelor, titlurilor executorii datorate de către acestea către bugetul general consolidat.

S-a luat act de renunțarea Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor "Palas" Constanța la judecata cauzei.

Prin decizia civilă nr. 4375/23.10.2018 a Tribunalului Argeș, secția civilă, s-au admis apelurile, s-a anulat sentința, fiind trimisă cauza spre rejudecare în prima instanță la Curtea de Apel Pitești, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința nr. 7 din 21 ianuarie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea formulată de Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Creșterea Ovinelor și Caprinelor Palas-Constanța, a respins excepțiile invocate prin întâmpinare, a respins acțiunea formulată de reclamanții Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești - Mărăcineni și Stațiunea de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Bistrița, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Șișești".

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești - Mărăcineni, a solicitat admiterea recursului și pe fond admiterea acțiunii.

În motivarea recursului, a arătat că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întreaga motivare a instanței de fond se referă la ajutorul de stat și că unitățile reclamante nu au recurs la această procedură.

A arătat că Ministerul Finanțelor Publice, prin adresa nr. x/2015, a comunicat Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Șișești" că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale trebuie să întreprindă toate măsurile ce se impun pentru asigurarea în bugetul Academiei pe anul 2015 a fondurilor necesare pentru plata unui titlu executoriu, reiterând, de asemenea, faptul că "obiectul de reglementare al Ordonanței Guvernului nr. 22/2002 îl constituie titlurile executorii stabilite în sarcina instituțiilor și autorităților publice, iar acestea, în opinia sa, nu pot fi considerate facilități de natura ajutorului de stat", raportat la art. 31 din Legea nr. 186/2014 (legea bugetului de stat pe anul 2015), chiar legea invocată de instanța de fond ca argument pentru respingerea acțiunii.

A invocat prevederile art. 35 și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 45/2009, care se completează cu normele imperative ale art. 4 din O.G. nr. 22/2002, și a arătat că Legile bugetelor de stat pentru anii 2013 și 2014 au surprins prin introducerea unor articole care statuau faptul că finanțarea prevăzută de Legea nr. 45/2009 nu se aplică, putând fi considerată ajutor de stat, blocând astfel accesul la finanțare pentru toate unitățile de cercetare - dezvoltare din domeniul agricol.

Deoarece domeniul în care își desfășoară activitatea este unul sezonier, vămuirile proprii realizate de astfel de unități nefiind ritmice, sunt insuficiente pentru acoperirea cheltuielilor de personal lunare. Ca urmare a acestui fapt. unitățile au acumulat debite restante. În prezent se confruntă cu executări silite, sechestre, inclusiv pe bunurile aflate în domeniul privat al statului, din partea finanțelor locale.

În urma intervențiilor repetate la Ministerul Finanțelor Publice, au fost emise adresele nr. x/02.10.2014 (ANAF București) și nr. x/03.05.2015 (MFP), prin care se recunoaște că, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 22/2002, plata titlurilor executorii stabilite în sarcina instituțiilor publice nu poate fi considerată facilitate de natura ajutorului de stat.

În aceste condiții, situația de fapt expusă se rezumă la următoarele: unitățile, deși există norme legale în acest sens, nu beneficiază de fonduri de la bugetul de stat; nealocarea acestor fonduri a dus la emiterea de titluri executoriu, înființarea de sechestre pe bunurile din domeniul privat al statului aflate în administrarea sa, din partea organelor fiscale; imposibilitatea gestionării bunurilor aflate în domeniul public al statului și în administrarea sa, cu consecința devalizării lor.

Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat recurs incident, cu invocarea motivului de casare prevăzut la art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii recurate și, ca urmare a rejudecării, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

În motivarea recursului, a arătat că nu are calitate de ordonator de credite față de reclamanți, între această instituție și reclamanții din prezenta cauză neexistând niciun fel de raporturi juridice, ordonatorul principal de credite al reclamanților este Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, ordonatorul secundar de credite fiind Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu - Șișești".

Intimatul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că recurentul a formulat critici fără a preciza căror prevederi din art. 488 C. proc. civ. sunt subsumate, apreciind faptul ca sentința instanței de apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, motivul de recurs nu este susținut, ceea ce conduce la nulitatea recursului.

A mai arătat că nu este ordonator principal de credite pentru Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu - Șișești" și pentru reclamant. Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", în calitate de ordonator de credite, aprobă bugetele instituțiilor din subordinea acesteia, în speță recurentului. Asigură, prin bugetul Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Șișești", fondurile necesare pentru finanțarea activității de cercetare - dezvoltare - inovare, în limitele bugetare aprobate cu această destinație, celelalte cheltuieli curente și de capital ale activității Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și ale unităților si instituțiilor de drept public din subordinea sa se asigură din veniturile proprii.

Recurentul ICDP Pitești-Mărăcineni are obligația de a face dovada că a recurs la procedura acordării ajutorului de stat, reglementată de O.U.G. nr. 77/2014, pentru a obține fondurile necesare, respectiv ajutorul de stat necesar punerii în executare a titlurilor executorii față de care a căzut în pretenții.

Intimata pârâtă Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin care a arătat că bugetele reclamantelor sunt aprobate de ordonatorul principal de credite, adică de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Singurul raport juridic existent între Academie și reclamant este cel prevăzut de dispozițiile Legii nr. 45/2009, fiind forul științific tutelar în subordinea căruia funcționează reclamanta, însă aceasta este o instituție publică, cu personalitate juridică, finanțată din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat.

În privința subvențiilor de la bugetul de stat are calitate de ordonator secundar de credite

Intimatul pârât Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Asupra excepției nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 489 din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.", Înalta Curte constată că nu este invocat în cererea de recurs niciunul din motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., însă, având în vedere dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., examinând motivele de recurs, constată că sunt circumscrise motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind invocată greșita aplicare de către instanța fondului a prevederilor legale, considerente pentru care va respinge excepția nulității recursului.

Examinând sentința recurată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Reclamantul recurent Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești Mărăcineni a solicitat obligarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu Șișești" la asigurarea și virarea sumelor necesare pentru efectuarea plății, la zi, a tuturor titlurilor executorii emise pe numele acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 4 din O.G. nr. 22/2002.

Dispozițiile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, prevăd că "(1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii. (2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale".

Recurenta face parte din sistemul național de cercetare-dezvoltare-inovare din domeniul agricol care, potrivit art. 25 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Șișești și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, cuprinde ansamblul instituțiilor și unităților de cercetare-dezvoltare prevăzute la art. 26, și anume "(...) unități și instituții de drept public și instituții de drept privat: a) ASAS, instituțiile și unitățile de cercetare-dezvoltare aflate în subordinea sau în coordonarea acesteia: institute naționale, institute de cercetare-dezvoltare agricolă, stațiuni de cercetare-dezvoltare, baze experimentale, centre de excelență, centre de cercetări și laboratoare; b) instituțiile de învățământ superior din domeniul agricol și structuri de cercetare ale acestora; c) institutele naționale și institutele de cercetare-dezvoltare agricolă, stațiunile de cercetare-dezvoltare, centrele de excelență, centrele de cercetări și laboratoarele acestora; d) societățile comerciale și alte unități de drept public sau de drept privat, care îndeplinesc condițiile de competență și eligibilitate stabilite de lege".

Reclamanta figurează în Anexa nr. 2 a Legii, denumită "Institutele de cercetare-dezvoltare de ramură care funcționează în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", la poziția nr. 2.

În conformitate cu dispozițiile Legii nr. 45/2009, art. 28 alin. (2), "Institutele de cercetare-dezvoltare de ramură prevăzute în anexa nr. 2, instituții de drept public cu personalitate juridică, în subordinea ASAS, care nu sunt organizate ca institute naționale de cercetare-dezvoltare, se pot organiza ca institute naționale de cercetare-dezvoltare după obținerea certificării prin clasificare la nivelurile A+, A sau A-", iar potrivit art. 53 alin. (5), "Unitățile și instituțiile de cercetare-dezvoltare din domeniul agricol pot fi reorganizate prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la propunerea ASAS, în condițiile legii".

La data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanta nu era reorganizată potrivit acestor dispoziții. Ulterior, prin Hotărârea nr. 792/2017 privind reorganizarea Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni și modificarea anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1.705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, "Se reorganizează Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni, cu sediul în comuna Mărăcineni, județul Argeș, instituție de drept public organizată ca instituție publică, cu personalitate juridică, în subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești".

În raport de actele normative care reglementează organizarea și funcționarea recurentei reclamante, la data introducerii acțiunii, instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente.

Potrivit Capitolului III Organizarea, statutul juridic și patrimoniul unităților de cercetare-dezvoltare, art. 27 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 45/2009 "Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, responsabil cu politicile de guvernare în domeniul agricol, are următoarele atribuții privind activitatea de cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul agricol: (...) c) asigură prin alocare directă din bugetul de stat, prin bugetul ASAS, fondurile necesare pentru proiecte de interes național strategic de lungă durată și pentru conservarea și valorificarea resurselor genetice vegetale și animale; (...) e) aprobă și finanțează planul sectorial de cercetare din domeniul agricol și de dezvoltare rurală, care conține programe și proiecte de interes prioritar, avizate de Ministerul Educației Naționale".

În ceea ce privește finanțarea, conform Capitolului IV Finanțarea activității de cercetare-dezvoltare-inovare, art. 35 alin. (1) teza I din Legea nr. 45/2009, "Finanțarea activităților unităților și instituțiilor de cercetare-dezvoltare de drept public și de utilitate publică din domeniul agricol din subordinea ASAS se realizează din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat", iar art. 36 din Legea nr. 45/2009 prevede că, "(1) Veniturile salariale ale personalului din cercetarea științifică agricolă și ale personalului aferent acestei activități se asigură de la bugetul de stat și din venituri proprii. (2) Personalul ASAS și al unităților și instituțiilor de cercetare-dezvoltare subordonate ASAS beneficiază de salariul de bază și de alte drepturi de personal, potrivit legii. (3) Finanțarea de la bugetul de stat a unităților și instituțiilor de cercetare-dezvoltare de drept public și de utilitate publică din subordinea ASAS, prevăzută la art. 35, nu este condiționată de reorganizarea acestora prin hotărâre a Guvernului".

Potrivit acestor dispoziții, așadar, pentru proiecte de interes național strategic de lungă durată și pentru conservarea și valorificarea resurselor genetice vegetale și animale, se asigură de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, prin bugetul Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" fonduri necesare prin alocare directă din bugetul de stat.

În ceea ce privește finanțarea activităților institutului recurent, Legea nr. 45/2009 prevede că se realizează din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, această finanțare nefiind condiționată de reorganizarea prin hotărâre a Guvernului.

Instanța de fond a observat, însă, în mod corect, incidența dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 186/2014 a bugetului de stat pe anul 2015, în vigoare la data introducerii acțiunii, conform cărora "În anul 2015, activitățile unităților și instituțiilor de cercetare-dezvoltare de drept public și de utilitate publică din domeniul agricol din subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", care nu au fost reorganizate conform art. 28 din Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimentare, cu modificările și completările ulterioare, pot beneficia de sume alocate de la bugetul de stat numai după parcurgerea procedurilor în domeniul ajutorului de stat, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996". Aceste dispoziții au fost prevăzute și în legile privind bugetul de stat pentru anii 2013, 2014 și 2016.

Potrivit acestora, reclamanta nefiind la acea dată reorganizată, astfel cum s-a reținut anterior, putea beneficia de sume alocate de la bugetul de stat numai după parcurgerea procedurilor în domeniul ajutorului de stat, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 77/2014 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, precum și pentru modificarea și completarea Legii concurenței nr. 21/1996.

Având în vedere aceste dispoziții, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul recurent nu se poate prevala de dispozițiile art. 35 și art. 36 din Legea nr. 45/2009, fiind irelevant că O.G. nr. 22/2002 și Legea nr. 45/2009 nu fac referire la ajutorul de stat, iar dispozițiile art. 31 din Legea nr. 186/2014, care se referă la "sume alocate de la bugetul de stat" nu disting în funcție de destinația sumelor.

Legea bugetului de stat este cea care stabilește principiile, cadrul general și procedurile privind formarea, administrarea, angajarea și utilizarea fondurilor publice, precum și responsabilitățile instituțiilor publice implicate în procesul bugetar. Potrivit art. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, "(1) Legea bugetară anuală prevede și autorizează, pentru anul bugetar, veniturile și cheltuielile bugetare, precum și reglementări specifice exercițiului bugetar".

Deși dispozițiile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, invocate de recurentă, prevăd că ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii, aceasta se realizează " în condițiile legii", și chiar prin dispozițiile art. 1 alin (2) din același act normativ se prevede "(1) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. (2) Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate".

Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice prevede imperativ, prin dispozițiile art. 21, faptul că "(1) Ordonatorii principali de credite repartizează creditele de angajament și creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. (...) (3) Ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament și bugetare aprobate, potrivit alin. (1), pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii.(...) (8) Ordonatorii de credite prevăzuți la alin. (1) și (3) au obligația de a fundamenta, justifica și utiliza, în condiții de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate, creditele bugetare repartizate din bugetele lor instituțiilor subordonate și altor beneficiari ai acestor fonduri".

De asemenea, potrivit art. 22, "(1) Ordonatorii de credite au obligația de a angaja cheltuieli în limita creditelor de angajament și de a utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale. (2) Ordonatorii de credite răspund, potrivit legii, de: a) angajarea, lichidarea și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament și creditelor bugetare repartizate și aprobate potrivit prevederilor art. 21; (...) c) angajarea și utilizarea cheltuielilor în limita creditelor de angajament și creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare; (...)".

În ceea ce privește adresa nr. x/02.10.2014 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală și adresa nr. x/03.05.2015 emisă de Ministerul Finanțelor Publice, invocate de recurentul reclamant, cuprind puncte de vedere care nu sunt de natură să producă efecte juridice în sensul invocat prin cererea de recurs. Mai mult, la dosar sunt depuse și adresa nr. x/5.05.2015 și adresa nr. x/5.05.2015 emise de Ministerul Finanțelor Publice, care conțin puncte de vedere în sens contrar. Potrivit Codul fiscal, Ministerul Finanțelor Publice are atribuția elaborării normelor necesare pentru aplicarea unitară a Codul fiscal, prin norme metodologice, instrucțiuni și ordine publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I (art. 5 din Legea nr. 571/2003 și din Legea nr. 227/2015), iar adresele invocate nu fac parte din acestea.

Pentru aceste motive, instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente, și a apreciat în mod întemeiat, având în vedere că recurentul reclamant nu a făcut dovada că a recurs la procedura acordării ajutorului de stat, reglementată prin O.U.G. nr. 77/2014, că nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) C. proc. civ.

În ceea ce privește recursul incident formulat de Ministerul Finanțelor Publice, Înalta Curte constată că este fondat.

Instanța de fond a reținut, în ceea ce privește pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, că, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, acesta are legitimare procesuală pasivă, conform art. 36 din C. proc. civ., întrucât are atribuții în etapa de elaborare a proiectului de buget, cum ar fi coordonarea acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume: pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, analizarea propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor etc.

Calitatea procesuală pasivă, condiție de exercitare a acțiunii civile, astfel cum prevăd dispozițiile art. 32 din C. proc. civ., rezultă, potrivit art. 36 din același act normativ, din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), iar determinarea calității procesuale pasive presupune identificarea subiectului pasiv al raportului juridic dedus judecății.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, motivele de recurs invocate de recurent privind faptul că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de ordonator de credite față de reclamanți, între acesta și reclamanții din prezenta cauză neexistând niciun fel de raporturi juridice, sunt fondate.

Finanțarea activităților instituțiilor de cercetare-dezvoltare de drept public și de utilitate publică din domeniul agricol din subordinea Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" se realizează din venituri proprii și din subvenții acordate de la bugetul de stat, potrivit art. 35 din Legea nr. 45/2009.

Recurentul reclamant se află în subordinea pârâtei Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești", ordonator secundar de credite potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 45/2009, iar pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este ordonator principal de credite.

Ministerul Finanțelor Publice, în domeniul finanțelor publice, potrivit art. 19 din Legea nr. 500/2002, nu are calitate de ordonator principal de credite în ceea ce o privește pe reclamantă. Acesta coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție; analizează propunerile de buget în etapele de elaborare a bugetelor; asigură monitorizarea execuției bugetare, iar în cazul în care se constată abateri ale veniturilor și cheltuielilor de la nivelurile autorizate, propune Guvernului măsuri pentru reglementarea situației. Parlamentul este cel care adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta.

Potrivit aceluiași act normativ, prin legile bugetare anuale se prevăd și se aprobă creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exercițiu bugetar, precum și structura funcțională și economică a acestor (art. 47), ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele de angajament și creditele bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice din subordine sau coordonare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii, iar ordonatorii secundari de credite repartizează creditele de angajament și bugetare aprobate pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, ai căror conducători sunt ordonatori terțiari de credite, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii (art. 21).

În mod corect a invocat recurentul pârât Decizia nr. 10/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care s-a reținut că "în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia", precum și faptul că "are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de art. 19 lit. a), g), h) și i) din Legea nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de art. 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare".

Pentru aceste motive, recursul incident este fondat, în mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și a reținut că recurentul pârât Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, cu aplicarea eronată a dispozițiilor legale menționate.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 din C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamant, nefiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.. În temeiul acelorași dispoziții, fiind incident motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ. invocat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, va admite recursul incident formulat, va casa în parte sentința recurată și în rejudecare va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și va respinge acțiunea formulată împotriva acestuia pentru lipsa calității procesuale pasive. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.