ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 792/2015

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I. se susține că prin Decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2015 pronunțată în Dosarul nr. 1009/222/2014 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal s-a menținut Sentința civilă nr. 1533 din 17 septembrie 2014 a instanței de executare a Judecătoriei Dorohoi, a cărui nulitate o solicită, întrucât este dată cu încălcarea autorității de lucru judecat atât a Sentinței nr. 1702 din 15 iulie 2003 - în Dosarul nr. 2073/E/2001 a Tribunalului Botoșani.

în legătură cu această din urmă sentință, revizuentul precizează că aceasta a fost modificată, în parte, prin Decizia nr. 910 din 18 decembrie 2003 -irevocabilă - pronunțată în Dosarul nr. 5373/2003 de Curtea de Apel Craiova, secția comercială și de contencios administrativ cât și a Deciziei nr. 1450 din 10 aprilie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 957/39/2012. În motivarea cererii de revizuire, revizuentul arată că: Ulterior, în procedura soluționării contestației la executare silită propriu-zisă în Dosarul nr. 1009/222/2014, instanța de executare a Judecătoriei Dorohoi prin sentința nr. 1533 din 17 septembrie 2014 menținută definitiv, de Tribunalul Botoșani prin Decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2015 a stabilit în esență că în speță "nu există titlu executor" și că "intimatul B.I.

nu are calitatea de succesor în drepturi a SC P. SRL Botoșani" și în consecință a admis contestația la executare silită formulată de debitorul BCR SA, a anulat încheierea din 12 februarie 2014 de încuviințare a executării silite dată în Dosarul nr. 419/222/2014 și a dispus anularea actelor de executare întocmite în Dosarul nr. 47/2014 al BEJ P.D. Deci, este evident că în Dosarul nr. 1009/222/2014 hotărârea, a cărei anulare o solicită prin intermediul acestei căi extraordinare de atac, este întocmită de Judecătoria Dorohoi prin analizarea și soluționarea, fără drept și cu încălcarea competentei materiale exclusive a instanței ce a pronunțat titlul executor ce se execută, a unor motive de fapt anterioare încuviințării executării silite, fiind înfrântă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate anterior, invocate mai sus.

Aceeași situație, contrară adevărului, stabilită nelegal de Judecătoria Dorohoi, este menținută și de instanța de apel a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, care, prin Decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2015 a respins ca nefondat apelul revizuentului, fără să analizeze și fără să se pronunțe cu privire la autoritatea de lucru judecat pe care a invocat-o chiar în practicaua cererii de apel.

Mai mult, revizuentul apreciază că nu este lipsit de importanță faptul că, anterior soluționării contestației la executare silită propriu-zisă în Dosarul nr. 1009/222/2014, aceeași instanță de executare a Judecătoriei Dorohoi prin sentința pronunțată în Dosarul nr. 2086/222/2013 menținută definitivă de instanța de apel a Tribunalului Botoșani, hotărâre ce a intrat în puterea de lucru judecat, a statuat că este titlul executoriu legal valabil hotărârea judecătorească reprezentată de Sentința nr. 702 din 15 iulie 2003 pronunțată în Dosarul nr. 2073/E/2001 de Tribunalul Botoșani, secția comercială legalizată conform prevederilor obligatorii consemnate în dispozitivul Deciziei nr. 910 din 18 decembrie 2003, irevocabilă, pronunțată în Dosarul nr. 5373/2003 de Curtea de Apel Suceava, secția comercială, precum și faptul că are calitate procesuală activă, și în consecință a dispus obligarea executorului judecătoresc P.D.

să deschidă, la cererea revizuentului, procedura de executare silită împotriva debitorului BCR SA, iar, prin încheierea din data de 12 februarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 419/222/2014 a încuviințat executarea silită a acestui titlu executoriu, după o atentă verificare, a constatat că este legal valabil, iar creanța pe care acesta o consta era certă, lichidă și exigibilă. Precizează că, încheierea de îndreptare a erorilor materiale se soluționează în procedura necontencioasă, deoarece prevederile încheierii nu vizează drepturi potrivnice părților, nu poate modifica/desființa soluția consemnată în dispozitiv, legal nu face parte integrantă din hotărâre, iar, dispoziția de îndreptare a erorii materiale este obligația de a face - intuitu personae, care, se aduce la îndeplinire numai de către chiar instanța care o dispune, nefiind de competența părților și nici a instanței de executare să presteze o asemenea obligație.

Deci, este evident că în această procedură de soluționare a unei contestații la executare silită propriu-zisă, în care titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească, de la lege instanța de executare este îndreptățită să vizeze spre soluționare numai împrejurări de fapt intervenite ulterior încuviințării executării silite, însă, în speță, în mod speculativ sunt folosite prevederile legale referitoare la procedura îndreptării greșelilor materiale. În consecință, revizuentul solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost motivată. Cererea de revizuire nu este întemeiată pentru considerentele ce se vor expune în continuare: Art. 509 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc.

civ., prevede că revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Rațiunea reglementării constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii lucrului judecat când instanțele au pronunțat soluții contrare, în dosare diferite, având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri impune atât existența unor hotărâri definitive potrivnice care să evoce fondul, dar și îndeplinirea triplei identități de părți, obiect și cauză, precum și condiția ca, în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat.

În consecință, pentru a fi admisă o cerere de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie îndeplinită condiția esențială că hotărârile potrivnice, care evoca fondul, să fie date în una și aceeași pricină, chiar dacă în dosare diferite. Ori cele două hotărâri pentru care se invocă contrarietatea nu sunt date în pricini identice, care să aibă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În cauză, prin Sentința civilă nr. nr. 1533 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Dorohoi în Dosarul nr. 1009/222/2014 s-a admis contestația la executare formulată de BCR SA, în nume propriu și în numele Sucursalei Botoșani a BCR SA în sensul că s-au anulat actele de executare întocmite de BEJ P.D.

în Dosar execuțional nr. 47/2014, precum și încheierea de încuviințare a executării silite (prin care s-a dispus încuviințarea executării Sentinței civile nr. 702 din 15 iulie 2003). Soluția primei instanțe a fost menținută de Decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Botoșani prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelantul B.I. împotriva Sentinței civile nr. 1533 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Dorohoi în Dosarul nr. 1009/222/2014. Iar prin Decizia nr. 910 din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. 5375/2003 - astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 27 mai 2004 de către Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 2412/2004 - s-a modificat Sentința civilă nr. 702 din 15 iulie 2003 a Tribunalului Botoșani, ce a reprezentat titlul executoriu în baza căruia s-a deschis Dosarul de executare silită nr. 47/2014 al BEJ P.D.

Prin cererea de revizuire formulată în prezenta cauză, revizuentul solicită anularea Deciziei nr. 50 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 1009/222/2014, în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., prin care se invocă contrarietatea de hotărâri, între această hotărâre și Decizia nr. 910 din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava în Dosarul nr. 5375/2003.

După cum se poate observa, Decizia nr. 50 din 15 ianuarie 2015 pronunțata de Tribunalul Botoșani în Dosarul nr. 1009/222/2014 are ca obiect „contestație la executare", iar Decizia nr. 910 din 18 decembrie 2003 a Curții de Apel Suceava, pronunțata în Dosarul nr. 5375/2003 are ca obiect „daune" solicitate de SC P. SRL în contradictoriu cu BCR Sucursala Botoșani; de precizat că prin această din urmă hotărâre s-a desființat în totalitate Sentința civilă nr. 702 din 15 iulie 2003 a Tribunalului Botoșani, ce a reprezentat titlul executoriu în baza căruia s-a deschis Dosarul de executare silită nr. 47/2014 al BEJ P.D. din Dorohoi. Prin urmare, este evident că pretinsele hotărâri potrivnice nu au același obiect și aceeași cauză, astfel prima decizie este pronunțată într-o contestație la executare, iar cea de-a două hotărâre este pronunțată într-un litigiu de daune, respectiv a fost respinsă acțiunea - în recurs - formulată de SC P. SRL.

Referitor la criticile revizuentului privind Decizia nr. 1450 din 10 aprilie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 957/39/2012, Înalta Curte urmează să le respingă ca nefondate, deoarece acestea vizează alte hotărâri și se referă, cum însuși recurentul confirmă, recunoașterea calității procesuale active de a pune în executare silită a titlului executoriu. Or, în cauză, cererea de revizuire s-a formulat în temeiul textului de lege evocat privind alte dosare și în care s-au pronunțat menționatele hotărâri. Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă și celelalte critici ale revizuentului, întrucât exced cadrului procesual invocat pentru soluționarea cererii de revizuire.

În consecință, Înalta Curte constată că, în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului de lege evocat, motiv pentru care urmează să se respingă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B.I. împotriva Deciziei nr. 50 din 15 ianuarie 2015 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. 1009/222/2014. Cu recurs în termen de 30 de zile de la data comunicării hotărârii la completul de 5 judecători. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2015. Procesat de GGC - LM