ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 353/2015

Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor și actelor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 24 ianuarie 2012, reclamanta-creditoare SC I.C.G. SRL Dorohoi a solicitat în contradictoriu cu pârâta debitoare SC I.O. SRL Italia obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 177.085,20 euro, din care 3.093,20 euro reprezentând manopera confecționare articole de îmbrăcăminte și 173.992 euro penalități de întârziere la plata debitului. La data de 19 octombrie 2012 cauza a fost suspendată în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., pentru nedepunerea înscrisurilor solicitate de instanță prin adresa din 17 septembrie 2012, măsură de suspendare menținută prin încheierea de ședință din 15 martie 2013, în urma respingerii cererii de repunere pe rol formulată la data de 12 februarie 2013, întrucât de asemenea, reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile de a suplini lipsurile constatate.

La data de 23 mai 2013 a fost înregistrată o nouă cerere de repunere pe rol care a fost pusă în discuție în instanță alături de excepția perimării invocată de către debitoarea SC I.O. SRL Italia. Prin sentința nr. 1017 din 21 iunie 2013, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a admis cererea de repunere pe rol, a admis excepția de perimare invocată de pârâtă și, în consecință, în temeiul art. 248 alin. (3) C. proc. civ. a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC I.C.G. SRL Dorohoi, în contradictoriu cu pârâta SC I.O. SRL Italia. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea SC I.C.G. SRL Dorohoi, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență N.P., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 1592 din 12 februarie 2014, Curtea de Apel Suceava a admis recursul declarat de creditoarea SC I.C.G. SRL Dorohoi, prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență N.P., împotriva sentinței nr. 1017 din 21 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Botoșani, secția I civilă, în Dosarul nr. 673/40/2012. A casat sentința civilă nr. 1017 din 21 iunie 2013 a Tribunalului Botoșani, secția I civilă, în parte și a trimis cauza, aceleiași instanțe, pentru continuarea judecății. Prin sentința nr. 649 din 13 mai 2014 Tribunalul Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocată de pârâta SC I.O.

SRL Italia și în consecință a respins acțiunea reclamantei SC I.C.G. SRL Dorohoi, ca fiind prescrisă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC I.C.G. SRL Dorohoi, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 252 din 19 septembrie 2014, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC I.C.G. SRL Dorohoi împotriva sentinței nr. 649 din 13 mai 2014 a Tribunalului Botoșani, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC I.C.G. SRL Dorohoi prin administrator special a declarat recurs la data de 10 noiembrie 2014, solicitând admiterea recursului și casarea deciziei recurate.

Înalta Curte în conformitate cu art. 137 alin. (1) C. proc. civ. a luat în examinare excepția tardivității declarării recursului. Conform art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii. Întrucât hotărârea judecătorească se integrează categoriei actelor de procedură supuse comunicării potrivit art. 266 alin. (3) C. proc. civ., pentru calcularea termenului peremptoriu prevăzut de lege pentru declararea recursului, legea impune comunicarea actului de procedură atacabil. În această situație, Înalta Curte reține că, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii pronunțate de către instanța de apel în condițiile impuse de lege, dovada consemnată la dosarul instanței de apel, decizia a fost comunicată și către SC I.C.G.

SRL Dorohoi prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolvență N.P. la 13 octombrie 2014, astfel că începutul termenului legal de recurs se raportează la această dată. În aceste condiții, evocând dispozițiile art. 101 alin. (1) și art. 102 C. proc. civ., termenul de recurs și-a început cursul la 13 octombrie 2014, fiind epuizat în 29 octombrie 2014, astfel că recursul depus la poștă la 10 noiembrie 2014 apare declarat în afara termenului legal și peremptoriu prevăzut pentru efectuarea actului de procedură al părții. Astfel, conform art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, în lipsa unei dispoziții contrare, Înalta Curte subliniind că nicio dispoziție legală nu înlătură în această materie sancțiunea cu caracter general conținută de textul evocat, sancțiune care operează imperativ.

În aceste condiții, dând efect dispozițiilor citate, Înalta Curte va admite excepția de procedură invocată de intimata-pârâtă și, având în vedere caracterul său dirimant, va respinge recursul ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv declarat, recursul declarat de reclamanta SC I.C.G. SRL prin administrator judiciar Cabinet individual de insolvență N.P. împotriva deciziei nr. 252 din 19 septembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2015.