ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 33/2015

Deliberând asupra cererii de recurs de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 594 din 17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 6875/30/2011, prima instanță a respins excepția de prematuritate a cererii reconvenționale, ca inadmisibilă, a admis acțiunea principală precizată formulată de reclamanta SC M.I. SRL în contradictoriu cu pârâtul S.C.J.U. Timișoara, a obligat pârâtul la plata sumei de 61.361.96 lei cu titlul de dobânzi și majorări de întârziere aferente T.V.A. de plată pentru facturile neîncasate în termen. Totodată, a admis cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul S.C.J.U. Timișoara, în contradictoriu cu reclamanta SC M.I.

SRL, a obligat reclamanta-pârâtă reconvențional la 308.249 lei cu titlul de chirie și la 126.336,17 lei cu titlul de utilități, a compensat sumele datorate până la concurența celei mai mici, urmând ca reclamanta SC M.I. SRL să achite pârâtului S.C.J.U. Timișoara suma de 373.223,21 lei, fiind compensate și cheltuielile de judecată. Împotriva sentinței menționate, în termen legal, a declarat apel reclamanta SC M.I. SRL, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii pretențiilor pârâtului formulate în Dosarul nr. 188/30/2012 (conexat), ca fiind netemeinice si nelegale, menținerea dispozițiilor cu privire la acțiunea principală,în ce privește obligarea pârâtului la achitarea sumei de 61.361,96 lei, reprezentând penalități de întârziere și dobânzi legale, cu cheltuieli de judecată efectuate în ambele faze procesuale.

Prin Decizia civilă nr. 66 din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta SC M.I. SRL împotriva sentinței civile nr. 594 din 17 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a ll-a civilă, în Dosar nr. 6875/30/2011, în contradictoriu cu intimatul pârât S.C.J.U. Timișoara și în consecință: A fost schimbată, în parte, hotărârea apelată, în sensul că: A fost înlăturată dispoziția de obligare a reclamantei-pârâtă reconvențională SC M.I. SRL de la plata către pârâtul-reclamant reconvențional S.C.J.U. Timișoara a sumei de 308.249 lei, cu titlu de chirie. Au fost menținute, în rest, dispozițiile sentinței civile nr. 594 din 17 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a ll-a civilă, în Dosar nr. 6875/30/2011.

S-au compensat sumele datorate de părți și a fost obligat reclamanta SC M.I. SRL să-i achite pârâtului intimat S.C.J.U. Timișoara suma de 64.974, 21 lei. Prin aceeași decizie, a fost obligat pârâtul intimat S.C.J.U. Timișoara să-i plătească reclamantei apelante SC M.I. SRL suma de 3.344 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel. S-a reținut, în esență, că reclamanta apelantă SC M.I. SRL nu datorează nicio sumă cu titlu de chirie aferentă spălătoriei, ci doar suma de 126.336,17 lei, cu titlu de utilități. Mai mult, de la momentul încheierii contractului și până la expirarea acestuia, intimatul nu a emis nicio factura de chirie, ci numai facturi de utilități (obligația achitării utilităților fiind prevăzută ca obligație contractuală), încă o dovadă a faptului că între părți nu s-a convenit achitarea de către reclamantă a unei chirii.

Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuată în cauză, atât în evidența contabilă a S.C.J.U. Timișoara, cât și în evidența contabilă a SC M.I. SRL, contravaloarea utilităților facturate de intimat și neachitate de reclamantă, sunt în sumă de 126.336,17 lei. Împotriva deciziei pronunțată în apel, pârâtul a declarant recurs prin care susține că prima instanță în baza probelor administrate a constatat faptul că obligațiile de plată a sumelor de plată izvorăsc din hotărârea consiliului județean - proprietarul de drept al imobilului - din 2003, iar raporturile juridice dintre părți Ie-a considerat ca obligații reciproce, fapt ce a condus la o compensare a debitelor, până la concurența celei mai mici.

Referitor la plata chiriei, recurenta arată că această obligație îi revine reclamantei așa cum rezultă și din expertiza efectuată în cauză. Invocă în drept art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Înalta Curte examinând cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate și reține nemotivarea în drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Recurenta - pârâtă își circumscrie criticile în mod global și formal motivelor de identificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., raportându-se la hotărârea supusă controlului judiciar, din perspectiva situației de fapt și a expertizelor efectuate în cauză cu privire la raporturile juridice dintre părțile din litigiu.

Astfel, recurenta readuce în discuție aspecte de netemeinicie, referitoare la expertiza efecuată în cauză și la obligațiile reciproce dintre părțile litigante. Practic, așa cum se poate observa, prin criticile formulate recurenta își exprimă nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de prima instanță, critici de netemeinicie, de reapreciere a probelor administrate în cauză și o restabilire a situației de fapt. Cum criticile formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situație în care se va aplica sancțiunea nulității recursului.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. În temeiul art. 274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să oblige recurenta să plătească intimatei - reclamante SC M.I. SRL prin lichidator judiciar C.C. Sprl suma de 2.480 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat, conform înscrisului doveditor depus la dosarul cauzei la fila 15.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea cererii de recurs formulat de pârâtul S.C.J.U. Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 66 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a ll-a civilă, în temeiul art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. Obligă recurenta să plătească intimatei - reclamante SC M.I. SRL prin lichidator judiciar C.C. Sprl suma de 2.480 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015.