ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 33/2015

Deliberând

asupra cererii de recurs de față, din actele și lucrările dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 594 din

17 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Timiș în Dosar nr. 6875/30/2011, prima

instanță a respins excepția de prematuritate a cererii reconvenționale, ca

inadmisibilă, a admis acțiunea principală precizată formulată de reclamanta SC

M.I. SRL în contradictoriu cu pârâtul S.C.J.U. Timișoara, a obligat pârâtul la

plata sumei de 61.361.96 lei cu titlul de dobânzi și majorări de întârziere

aferente T.V.A. de plată pentru facturile neîncasate în termen. Totodată, a

admis cererea reconvențională precizată formulată de pârâtul S.C.J.U.

Timișoara, în contradictoriu cu reclamanta SC M.I. SRL, a obligat

reclamanta-pârâtă reconvențional la 308.249 lei cu titlul de chirie și la

126.336,17 lei cu titlul de utilități, a compensat sumele datorate până la

concurența celei mai mici, urmând ca reclamanta SC M.I. SRL să achite pârâtului

S.C.J.U. Timișoara suma de 373.223,21 lei, fiind compensate și cheltuielile de

judecată.

Împotriva

sentinței menționate, în termen legal, a declarat apel reclamanta SC M.I. SRL,

solicitând admiterea acestuia, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în

sensul respingerii pretențiilor pârâtului formulate în Dosarul nr. 188/30/2012

(conexat), ca fiind netemeinice si nelegale, menținerea dispozițiilor cu

privire la acțiunea principală,în ce privește obligarea pârâtului la achitarea

sumei de 61.361,96 lei, reprezentând penalități de întârziere și dobânzi

legale, cu cheltuieli de judecată efectuate în ambele faze procesuale.

Prin Decizia

civilă nr. 66 din 28 ianuarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara,

secția a ll-a civilă, s-a admis apelul declarat de reclamanta SC M.I. SRL

împotriva sentinței civile nr. 594 din 17 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul

Timiș, secția a ll-a civilă, în Dosar nr. 6875/30/2011, în contradictoriu cu

intimatul pârât S.C.J.U. Timișoara și în consecință:

A fost

schimbată, în parte, hotărârea apelată, în sensul că:

A fost

înlăturată dispoziția de obligare a reclamantei-pârâtă reconvențională SC M.I.

SRL de la plata către pârâtul-reclamant reconvențional S.C.J.U. Timișoara a

sumei de 308.249 lei, cu titlu de chirie.

Au fost

menținute, în rest, dispozițiile sentinței civile nr. 594 din 17 iunie 2013,

pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a ll-a civilă, în Dosar nr. 6875/30/2011.

S-au compensat

sumele datorate de părți și a fost obligat reclamanta SC M.I. SRL să-i achite

pârâtului intimat S.C.J.U. Timișoara suma de 64.974, 21 lei.

Prin aceeași

decizie, a fost obligat pârâtul intimat S.C.J.U. Timișoara să-i plătească

reclamantei apelante SC M.I. SRL suma de 3.344 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată în apel.

S-a reținut, în

esență, că reclamanta apelantă SC M.I. SRL nu datorează nicio sumă cu titlu de

chirie aferentă spălătoriei, ci doar suma de 126.336,17 lei, cu titlu de

utilități.

Mai mult, de la

momentul încheierii contractului și până la expirarea acestuia, intimatul nu a

emis nicio factura de chirie, ci numai facturi de utilități (obligația

achitării utilităților fiind prevăzută ca obligație contractuală), încă o

dovadă a faptului că între părți nu s-a convenit achitarea de către reclamantă

a unei chirii.

Potrivit

concluziilor expertizei contabile efectuată în cauză, atât în evidența

contabilă a S.C.J.U. Timișoara, cât și în evidența contabilă a SC M.I. SRL,

contravaloarea utilităților facturate de intimat și neachitate de reclamantă,

sunt în sumă de 126.336,17 lei.

Împotriva

deciziei pronunțată în apel, pârâtul a declarant recurs prin care susține că

prima instanță în baza probelor administrate a constatat faptul că obligațiile

de plată a sumelor de plată izvorăsc din hotărârea consiliului județean -

proprietarul de drept al imobilului - din 2003, iar raporturile juridice dintre

părți Ie-a considerat ca obligații reciproce, fapt ce a condus la o compensare

a debitelor, până la concurența celei mai mici.

Referitor la

plata chiriei, recurenta arată că această obligație îi revine reclamantei așa

cum rezultă și din expertiza efectuată în cauză. Invocă în drept art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ.

Înalta Curte examinând

cererea de recurs din perspectiva criticilor invocate și reține nemotivarea în

drept a acesteia în raport de reglementarea cuprinsă în art. 302

1

alin.

(1) lit. c) C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Recurenta -

pârâtă își circumscrie criticile în mod global și formal motivelor de

identificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., raportându-se

la hotărârea supusă controlului judiciar, din perspectiva situației de fapt și

a expertizelor efectuate în cauză cu privire la raporturile juridice dintre

părțile din litigiu. Astfel, recurenta readuce în discuție aspecte de

netemeinicie, referitoare la expertiza efecuată în cauză și la obligațiile

reciproce dintre părțile litigante.

Practic, așa

cum se poate observa, prin criticile formulate recurenta își exprimă

nemulțumirea cu privire la soluția pronunțată de prima instanță, critici de

netemeinicie, de reapreciere a probelor administrate în cauză și o restabilire

a situației de fapt.

Cum criticile

formulate nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de nelegalitate

prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ., în limita

cărora să se poată exercita controlul judiciar în recurs, situație în care se

va aplica sancțiunea nulității recursului.

În considerarea

celor ce preced, constatând că recurenta nu s-a conformat obligației

reglementate de dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc.

civ. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de recurs și dezvoltarea lor, Înalta Curte, având în vedere și

inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 306 alin.

(2) C. proc. civ., va constata nulitatea cererii de recurs, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ.

În temeiul art.

274 C. proc. civ., Înalta Curte urmează să oblige recurenta să plătească

intimatei - reclamante SC M.I. SRL prin lichidator judiciar C.C. Sprl suma de 2.480

lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat, conform

înscrisului doveditor depus la dosarul cauzei la fila 15.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nulitatea cererii de recurs formulat de pârâtul S.C.J.U. Timișoara împotriva

Deciziei civile nr. 66 din 28 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel

Timișoara, secția a ll-a civilă, în temeiul art. 302

1

alin. (1) lit.

c) C. proc. civ.

Obligă

recurenta să plătească intimatei - reclamante SC M.I. SRL prin lichidator

judiciar C.C. Sprl suma de 2.480 lei cheltuieli de judecată în recurs

reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2015.