ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 172/2015

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 479 din 18 februarie 2011, pronunțată de Judecătoria Năsăud, s-a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta Consiliul local al orașului Năsăud, prin Primar, în numele și pe seama orașului Năsăud, în contradictoriu cu pârâții Statul român prin M.F.P. și Casa de cultură „L.R.” Năsăud și, în consecință: Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, solicitând, în esență, ca urmare a admiterii apelului, să se admită excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Tribunalul Bistrița-Năsăud, prin decizia civilă nr. 48/A din 15 iunie 2011, a admis apelul pârâtului Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, a anulat în tot sentința civilă nr. 479/2011 a Judecătoriei Năsăud și a trimis cauza la secția civilă a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pentru competentă judecată în primă instanță. Dosarul a fost înregistrat ca și cauză directă pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, sub nr. 2920/112/2011. Prin sentința civilă nr. 20/F din 6 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a admis acțiunea civilă, formulată și precizată de reclamantul Consiliul Local al orașului Năsăud, prin Primar, în numele și pe seama orașului Năsăud, în contradictoriu cu pârâții Casa de Cultură „L.R.” Năsăud și Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice.

Prin decizia civilă nr. 75/A/2012 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud împotriva sentinței civile nr. 20/F a Tribunalului Bistrița-Năsăud și a fost obligat reclamantul Consiliul Local al orașului Năsăud să achite pentru fondul cauzei taxa judiciară de timbru în cuantum de 17.670,47 RON (debit confirmat). Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în numele Ministerului Finanțelor Publice, reprezentant al Statului român. Prin încheierea de ședință din 5 iunie 2013 s-a stabilit în sarcina recurentei obligația de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 8.835,23 RON și de a depune timbrul judiciar în valoare de 5 RON.

Împotriva acestei încheieri recurenta a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă ca tardiv formulată prin încheierea de ședință din 3 octombrie 2013. La termenul din data de 13 noiembrie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, a invocat din oficiu excepția netimbrării recursului, iar prin decizia civilă nr. 3923 din data de 13 noiembrie 2013 a anulat ca netimbrat recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în numele Ministerului Finanțelor Publice, reprezentant al Statului român.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a ll-a civilă, la data de 28 august 2014, Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, în numele Ministerului Finanțelor Publice, reprezentant al Statului Român a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3923 din data de 13 noiembrie 2013, pronunțată de această instanță, în Dosar nr. 2920/112/2011, precum și împotriva încheierii de ședință din data de 5 iunie 2013, pronunțată în același dosar.

Prin încheierea de ședință din data de 28 octombrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. 3105/1/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând că din verificarea sistemului informatic ECRIS a rezultat că pe rolul aceleiași secții se află înregistrată o cerere identică cu cea care formează obiectului de față, Dosar nr. 3078/1/2014, în aplicarea dispozițiilor art. 96 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea primului complet investit, respectiv completului nr. 7. Prin încheierea de ședință din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată în Dosar nr. 3105/1/2014, completul nr. 7, al acestei instanțe, constatând identitatea de părți, obiect și cauză între dosarul de față și Dosarul nr. 3078/1/2014, în temeiul dispozițiilor art. 164 C. proc.

civ. a dispus conexarea Dosarului nr. 3105/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la Dosarul nr. 3078/1/2014.

Contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița Năsăud, în numele Ministerului Finanțelor Publice, reprezentant al Statului român prin cererea formulată a solicitat admiterea contestației în anulare, admiterea cererii de reexaminare a taxei de timbru și a timbrului judiciar, în principal constatând că aceasta a fost formulată în termen legal, iar în principal apreciind că aceasta a fost fondată, casarea deciziei atacată, și în rejudecare să se dispună admiterea recursului, desființarea deciziei atacată și admiterea apelului, în principal în sensul admiterii excepției invocată, a lipsei calității procesual pasivă a Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar în subsidiar modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii acțiunii introductive ca fiind în principal inadmisibilă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.

Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. Printr-un prim aspect, contestatoarea formulează critici cu privire la respingerea cererii de reexaminare a taxei de timbru, susținând că instanța a omis din greșeală să constate că cererea a fost formulată în cadrul termenului legal, iar în subsidiar a stabilit obligația recurentei de a timbra cererea de recurs. Din acest punct de vedere, solicită reanalizarea cererii de reexaminare, în ce privește constatarea că aceasta a fost formulată în termen, iar față de fondul acesteia, apreciază că recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar. Invocă dispozițiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 și dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.G.

nr. 32/1995 în susținerea ideii privind scutirea de la plata taxei judiciare de timbru. În continuare, contestatoarea arată că în situația în care instanța va trece peste chestiunea timbrării, analizând contestația în anulare pe fond, în soluționarea cererii de recurs arată, în esență, următoarele: Statul român este reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, însă prin lege pot fi stabilite și alte organe în acest scop, însă motivarea instanței de fond în sensul că Statul român este proprietarul tabular al imobilelor în litigiu este eronată. Din acest punct de vedere reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive. Contestatoarea prezintă în continuare criticile sale cu privire la analiza pe fond a apelului, care nu vor fi reluate în sinteză de către instanță, prin care susține că formularea unei acțiuni în revendicare imobiliară prin care se încearcă constituirea unui alt titlu de proprietate este inadmisibilă.

Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și temeiul de drept invocat, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru considerentele ce urmează: Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ. Prevederile art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv pentru a nu deschide calea unui veritabil recurs la recurs. Primul motiv prevăzut de dispozițiile art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului.

Textul legal vizează greșeli de fapt involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural. Prin urmare, contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Contestația în anulare este o cale extraordinară de retractare pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor greșeli de fond. În raport de aceste precizări prealabile, susținerile contestatoarei privind incidența dispozițiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind scutirea sa de la plata taxelor judiciare de timbru vizează reformarea unor presupuse greșeli de judecată ale instanței de recurs, care nu pot deschide calea de retractare a contestației în anulare.

În ce privește nemulțumirea contestatoarei cu privire la soluția pronunțată prin încheierea de ședință din data de 5 iunie 2013, în ce privește cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, de asemenea această critică nu poate constitui motiv de admisibilitatea a contestației în anulare, iar aspectele invocate în motivarea cererii nu reprezintă erori materiale în sensul art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. Având în vedere aceste considerente, criticile care vizează analizarea contestației în anulare pe fond, în soluționarea cererii de recurs, prin care contestatoarea a invocat greșita soluționare atât a fondului acțiunii, cât și soluția dată asupra excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Statului român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, nu pot fi analizate.

Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte. În consecință, dezlegarea dată recursului prin decizia a cărei anulare se solicită, nu este rezultatul unei greșeli materiale, iar prezenta contestație în anulare este nefondată din perspectiva dispozițiilor art. 318 alin. (1) teza I C. proc. civ. Pentru considerentele anterior expuse și nefiind îndeplinite cerințele art. 318 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 320 C. proc.

civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrita-Năsăud, în numele Ministerului Finanțelor Publice, reprezentant al Statului român împotriva deciziei nr. 3923 din 13 noiembrie 2013 și a încheierii de ședință din data de 5 iunie 2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Bistrița-Năsăud, în numele Ministerului Finanțelor Publice, reprezentant al Statului român împotriva deciziei nr. 3923 din 13 noiembrie 2013 și a încheierii de ședință din data de 5 iunie 2013 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2015.