ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1527/2017

Deliberând asupra recursului de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea formulată la termenul din 22 mai 2017 în dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel Constanța, secția I civilă, petentul A., având calitatea de revizuent, a solicitat îndreptarea erorilor materiale strecurate în cuprinsul încheierii din 10 aprilie 2017, în sensul înlăturării paragrafului "Instanța din oficiu pune în discuție admisibilitatea căii de atac extraordinare a revizuirii, în raport de disp. art. 322 alin. (1) C. proc. civ..", a paragrafului "Având în vedere că la acest termen s-a invocat din oficiu inadmisibilitatea cererii de revizuire, va dispune emiterea unei adrese către intimatul Primarul orașului Eforie pentru a răspunde la excepția invocată", dar și înlăturarea în tot a mențiunii de la fila nr. x verso, rândurile 12,13 și 14, anume "se va emite adresă către intimatul Primarul Orașului Eforie pentru a răspunde la excepția invocată din oficiu de către instanță".

Prin încheierea din camera de consiliu din 26 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul sus-amintit s-a respins cererea de îndreptare a erorii materiale privind încheierea din 10 aprilie 2017, cerere formulată de petentul A., în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL ORAȘULUI EFORIE.

S-a reținut că la acel termen de judecată instanța, în primul rând, a pus în discuție cererea de amânare formulată de către revizuent în vederea angajării unui avocat, după care a invocat din oficiu admisibilitatea cererii de revizuire și a dispus emiterea unei adrese către pârât pentru a răspunde la excepția invocată, excepție care urma să fie pusă în discuție la termenul de judecată acordat de către instanță, în prezența apărătorului ales, apărător care nu a fost angajat, iar cele menționate în respectiva încheiere nu constituie eroare materială conform dispozițiilor legale mai sus menționate și nu afectează grav soluționarea cererii de revizuire, astfel cum a susținut revizuentul A..

Împotriva încheierii din 26 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2016 recurentul A. a declarat recurs, în motivarea căruia a susținut, în esență, că temeiul cererii de revizuire îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., sens în care s-a referit la nulitatea unor încheieri pe care le-a indicat expres și a susținut că contestă calitatea procesuală pasivă a intimatului, solicitând admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 26.05.2017. Recurentul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul în care s-a soluționat pricina, evidențiind hotărârile date în perimare și decizia pronunțată în revizuire, fără a aduce argumente în fapt și în drept în fundamentarea căii de atac exercitate.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 316, raportat la art. 298 și la art. 137 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Reclamanta a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva unei încheieri pronunțate într-un litigiu aflat în faza procesuală a revizuirii, prin care i-a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale privind încheierea din 10 aprilie 2017, cerere formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL ORAȘULUI EFORIE.

Căile de atac reprezintă mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora se poate solicita verificarea legalității și temeiniciei hotărârilor judecătorești și, în final, remedierea erorilor săvârșite, constituind astfel pentru părți o garanție a respectării drepturilor lor fundamentale. Rezultă că împotriva hotărârii judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui proces.

Recursul este o cale extraordinară de atac, nedevolutivă și nesuspensivă de executare, prin intermediul căreia, în cazurile strict și limitativ prevăzute de lege, se exercită controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept. Potrivit art. 299 alin. (1) din C. proc. civ., "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din același cod, "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii". Din coroborarea textelor legale anterior citate rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac, ce presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din legea fundamentală, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Potrivit dispozițiilor art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ., încheierile pronunțate în temeiul art. 281 și art. 281

1

, precum și hotărârea pronunțată potrivit art. 281

2

sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile în legătură cu care s-a solicitat, după caz, îndreptarea, lămurirea sau înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea.

Potrivit dispozițiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.

În speță, recurentul a solicitat recurarea unei încheieri date într-o cerere de revizuire, aceasta din urmă având ca obiect o decizie irevocabilă.

Hotărârea atacată prin cererea de revizuire, respectiv decizia civilă nr. 120/C din 27 octombrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2013, nefiind susceptibilă de nicio cale de atac, atât hotărârea pronunțată asupra cererii de revizuire, cât și încheierile premergătoare, printre care se numără și cea recurată în cauza de față respectă același regim juridic, neputând fi atacate cu recurs.

Așa fiind, cum nu a fost prevăzută împotriva încheierii o cale de atac distinctă de cea prevăzută împotriva hotărârii date în revizuire, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul formulat în cauză în conformitate cu dispozițiile art. 281

3

alin. (1) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 328 alin. (1) din același cod

Față de considerentele anterior expuse, Înalta Curte urmează să respingă ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 26 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 26 mai 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă în dosarul nr. x/2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 octombrie 2017.