ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2040/2018

Prin contestația în anulare formulată la data de 04.05.2017, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2017, contestatoarea pârâtă S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu intimații primarul Orașului Eforie, Orașul Eforie prin primar și B., prin procurist C., a solicitat desființarea sentinței civile nr. 1188 din 01.07.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța, definitivă prin Decizia civilă nr. 289 din 25.11.2010 a Curții de Apel Constanța și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept au fost invocate prevederile art. 317 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1158 din 26.05.2017 Tribunalul Constanța a respins excepția inadmisibilității contestației în anulare, a admis excepția tardivității și a respins contestația în anulare formulată împotriva sentinței civile nr. 1188 din 01.07.2010 a Tribunalului Constanța, definitivă prin Decizia civile nr. 289 din 25.11.2010 a Curții de Apel Constanța, ca fiind tardiv formulată.

A respins cererea intimatului Orașul Eforie prin primar privind plata cheltuielilor de judecată.

În soluționarea excepției de inadmisibilitate au fost avute în vedere condițiile impuse de art. 317 alin. (1) din C. proc. civ. și faptul că pe parcursul soluționării cauzei finalizata prin sentința civilă nr. 1188 din 01.07.2010, procedura de citare cu contestatoarea pârâtă S.C. A. S.R.L. a fost realizata prin publicitate conform art. 95 C. proc. civ.

Curtea de Apel Constanța a pronunțat Decizia civilă nr. 289 din 25.11.2010, prin care a respins apelul formulat împotriva acestei sentințe. Calea de atac a recursului nu a mai fost promovată.

S-a reținut ca, în apel, contestatoarea S.C. A. S.R.L. a fost citată la sediul din jud. Constanța, dar procedura de citare nu a fost legal îndeplinită, întrucât pe dovada de îndeplinire a acesteia se face mențiunea că citația a fost afișată, motivul subliniat fiind mențiunea "persoana citată schimbându-și adresa, nu s-a putut afla noua adresă." Totodată, decizia pronunțată în apel a fost comunicată la același sediu ai contestatoarei.

Pe baza acestor constatări și a analizei înscrisurilor existente în Dosarul nr. x/2009, tribunalul a apreciat că motivul invocat prin contestația în anulare nu putea fi invocat pe calea de atac a apelului, întrucât contestatoarea nu a fost citată în mod legal în fața instanței de apel și că respingerea ca inadmisibilă a contestației ar echivala cu încălcarea dreptului contestatoarei de a avea acces liber la justiție.

Tardivitatea contestației în anulare a fost analizată în raport de prevederile art. 319 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c), împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă."

S-a arătat că termenul de 15 zile începe să curgă de la momentul la care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, iar termenul limită de un an se calculează de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, el având rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces.

De la data la care a luat cunoștință de hotărârea irevocabilă, partea poate să formuleze contestația în anulare în termen de 15 zile, momentul de la curge termenul având un caracter subiectiv. Pentru partea care nu a luat cunoștință de hotărâre, contestația în anulare se poate formula în termen de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă, acest moment de la care curge termenul având un caracter obiectiv, depășirea sa fiind de natură să atragă sancțiunea decăderii.

Pentru motivele arătate, tribunalul a admis excepția tardivității și a respins contestația în anulare ca tardiv formulată.

Cererea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată formulată de Orașul Eforie a fost respinsă întrucât nu a fost dovedită.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea S.C. A. S.R.L. și a criticat-o pentru nelegalitate invocând greșita aplicare a prevederilor art. 319 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 133/C din data de 29 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă, apelul a fost respins, ca nefondat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele considerente; Termenul de formulare a contestației în anulare trebuie verificat în raport de prevederile art. 319 alin. (2) din cod, conform cărora contestația în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei până ia împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c. împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data. când hotărârea a rămas irevocabilă.

Dispozițiile art. 371

2

alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări sau luarea unei alte măsuri dispuse de lege.

Prin hotărârea contestată în cauză, respectiv sentința civilă nr. 1188 a Tribunalului Constanța, pronunțată la 01.07.2010, instanța a anulat dispoziția nr. 1217 din 18.09.2007 emisă de Primarul orașului Eforie, a constatat nulitatea absolută parțială a unuia dintre contractele de concesiune atacate, încheiate în favoarea apelantei contestatoare de Consiliul Local Eforie și a obligat pârâții intimați primarul orașului Eforie și Orașul. Eforie să restituie intimatului reclamant B., în natură, suprafața de 300 mp situată în Eforie Sud, lotul x din Parcelarea Tuzla Techirghiol și la plata cheltuielilor de judecată.

Din cercetarea dispozitivului hotărârii s-a impus concluzia că sentința contestată nu se aduce la îndeplinire, față de apelanta contestatoare, pe cale de executare silită, deoarece nu cuprinde nicio dispoziție de stabilire a unei obligații în sarcina acestei părți, susceptibilă de executare silită, în sensul art. 371

2

alin. (1) din C. proc. civ.

Astfel, s-a considerat că, în mod corect a apreciat instanța de fond că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 319 alin. (2) teza finală din cod, potrivit cărora contestația în anulare trebuia introdusă în termen de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Or, sentința civilă atacată în speță a fost pronunțată la 01.07.2010, iar contestația a fost expediată la 02.05.2017 și înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 04.05.2017, cu depășirea termenului legal de un an de la data rămânerii irevocabile, care în acest caz curge de la 21.03.2011, data împlinirii termenului până la care se putea declara recurs împotriva Deciziei civile nr. 289 din 25.11.2010 a Curții de Apel Constanța, care a soluționat apelul declarat împotriva hotărârii contestate, potrivit dovezilor de comunicare aflate în Dosarul nr. x/2009 al instanței de apel, a cărei hotărâre nu a fost atacată.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, a declarat recurs pârâta S.C. A. S.R.L. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate, în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat, respectiv, modificarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii excepției tardivității formulării contestației în anulare și menținerii hotărârii pronunțate cu privire la admisibilitatea contestației și pe cale de consecință, admiterea contestației în anulare, desființarea sentinței civile nr. 1188 din 01.07.2010 și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, recurenta - pârâtă a susținut că, în mod greșit s-a reținut incidența dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza finală din C. proc. civ., conform cărora contestația trebuia formulată în termen de 15 zile de la data la care contestatoarea a luat cunoștința de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

Astfel, se are în vedere faptul că, prin dispozitivul sentinței civile nr. 1188/2010, s-a hotărât, admiterea în parte, a acțiunii promovată de B. prin procurist C., astfel cum a fost precizată, s-a dispus anularea Dispoziției nr. 1217/2007 emisă de primarul Orașului Eforie, s-a constatat nulitatea absolută parțială a contractului de concesiune nr. x din 18.08.2003 încheiat între Consiliul Local Eforie, în calitate de reprezentant ai Orașului Eforie, respectiv doar pentru suprafața de teren ce face parte din Iotul nr. x, Parcela Tuzla-Techirghiol, conform raportului de expertiză tehnică imobiliară-supliment întocmit în cauza de expert D., s-a respins, ca nefondată, cererea de constatare a nulității absolute a Contractului de Concesiune nr. x din 14.09.2009, au fost obligați pârâții primarul Orașului Eforie și Orașul Eforie prin Primar să restituie în natură reclamantului imobilul-teren în suprafață de 300 mp, situat în localitatea Eforie Sud, Jud. Constanța, reprezentând lotul nr. 344 din Parcelarea Tuzla-Techirghiol, identificat în limitele notațiilor date de pct. 1-2-3-4-1 în Anexa 1 la suplimentul la raportul de expertiză tehnică imobiliară întocmit în cauză de expert D.

Se invocă dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001: "(4) Decizia sau după caz dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară."

Se apreciază că, în aceste condiții, sentința civilă nr. 1188/2010 constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară așa cum prevăd dispozițiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deși dispozitivul hotărârii nu cuprinde expres nici o dispoziție de stabilire a unei obligații în sarcina recurentei.

Pentru aceste motive, cum împotriva contestatoarei nu a fost pusă în executare silită sentința civilă nr. 1188/2010, contestația în anulare este formulată în termenul prevăzut de C. proc. civ., fiind incidente dispozițiile art. 319 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 319 alin. (2) din C. proc. civ., contestația se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. (1) lit. b) sau c). împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Dispozițiile art. 371

2

alin. (1) din C. proc. civ. prevăd că pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări sau luarea unei alte măsuri dispuse de lege.

Conform dispozițiilor art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001: "(4) Decizia sau după caz dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară." În speță, nelegalitatea hotărârii se invocă în raport de aceste ultime dispoziții legale, considerându-se că sentința civilă nr. 1188/2010 constituie titlu executoriu, că împotriva contestatoarei, aceasta nu a fost pusă în executare silită și deci contestația în anulare este formulată în termenul prevăzut de C. proc. civ.

Contrar recurentei - pârâte, critica formulată nu poate fi reținută, întrucât dispozițiile invocate, respectiv, art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, se referă la decizia sau dispoziția de aprobare a restituirii în natură emisă de unitatea deținătoare în procedura administrativă de restituire prevăzută de legea specială. în ceea ce privește hotărârea judecătorească pronunțată în cadrul contestației formulate în temeiul Legii nr. 10/2001, caracterul de titlu executoriu se stabilește în raport de dispozițiile C. proc. civ.

Or, în cauză este supusă contestației în anulare o hotărâre judecătorească, respectiv, sentința civilă nr. 1188 a Tribunalului Constanța, pronunțată la 01.07.2010, definitivă, prin Decizia nr. 289 din 25.11.2010 a Curții de Apel Constanța, rămasa irevocabilă la data de 21.03.2011, data împlinirii termenului până la care se putea declara recurs.

Prin urmare, instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală reținând că hotărârea suspusă contestației în anulare nu se aduce la îndeplinire, față de apelanta contestatoare» pe calea executării silite, deoarece nu cuprinde nicio dispoziție de stabilire a unei obligații în sarcina acestei părți, susceptibilă de executare silită, în sensul art. 371

2

alin. (1) din C. proc. civ., făcând astfel o corectă aplicare a dispozițiilor art. 319 alin. (2) teza finala C. proc. civ., în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 319 alin. (2) teza I C. proc. civ.

Pentru considerentele mai sus arătate, recursul declarat de pârâtă va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 133/C din data de 29 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.05.2018.